După doi ani de la moartea Evei, m-am trezit la ușă cu doi tineri miliț... Pardon! ...polițiști.
Au venit să mă întrebe despre ea in baza OUG 55/2002 (republicată în 2014, cu modificările și adăugirile ulterioare).
Erau de la Secția de Poliție de lângă domiciliu.
Când trăia Eva, de câteva ori pe saptamana, foloseam pentru alergarea ei la bicicleta terenul de sport de lângă sectia de poliție din cartier.
Cred că le era dor de mine miliție... Pardon!... polițiștilor de la secție.
Auzi pe ce consuma ei resursele! Să trimită tinerii purtători de uniforma la ușa mea, să bubuie că disperații in ușă, doar pentru a mă întreba dacă o mai am pe Eva.
Eva era microcipata, DECLARATĂ IN SCRIS la secția de poliție de care aparțineam (am și acum hârtia doveditoare), înscrisă la ACHR, înscrisă în RECS, sterilizata, etc. Încă de pe la câteva luni de viață.
La momentul morții ei a fost scoasă din RECS și am anunțat la sectie că a murit.
Nu înțeleg de ce mocofanii își permit să mă mai deranjeze acum, după doi ani.....
Altă treabă mai buna de făcut nu au?
Au terminat cu drogatii și traficanții din cartier?
Au terminat cu spărgătorii de mașini și apartamente?
Au terminat cu clanurile și cu multe altele?
Au așa multe resurse încât să facă inventarierea/reinventarierea unor câini morți?
Vai de noi! Vai de orașul ăsta! Vai de țărișoara asta!
~~~~~~
























































