Dialoguri pe teme ce au legatura cu confesiunile, religia, credinta si respectul reciproc ...

        De cele mai multe ori chiar am habar despre ceea ce spun și afirm. Nu obișnuiesc să vorbesc doar pentru a mă afla in treabă ...

RAMAZAN MUBAREK OLSUN! 2022.

Tuturor cunoscutilor mei musulmani le urez un post de Ramadan cu folos!

RAMADAN MUBARAK! 

RAMADAN KAREEM!

Cu credința in suflet, acasă.

   Nu poți să te dai dreptcredincios / dreptcredincioasă , dar in același timp să TE INDOIEȘTI DE PUTEREA CREDINȚEI TALE !
Cei care puneți CELE LUMEȘTI mai presus de PUTEREA DUMNEZEIASCĂ A JERTFEI LUI HRISTOS nu sunteți ceea ce credeți si sustineți voi că sunteți . Vă aflați pe un drum al inșelări și al minciunii.
Vă amăgiți și vă mințiți singuri...
O spun eu, cel care ani de zile am ratacit drumurile in căutarea credintei mele, cel care a renunțat la Taina Botezului in cautarile lui, cel care a aruncat cu pietre in Hristos, in cei binecredincioși și care a fost in linia 1 a vrăjmașilor impotriva binecredincioșilor (și care lucram "bine" / cu migală răul pe care il lucram).



_______________
#parereamea
#cititiCUVANTUL
#traitiCUVANTUL
#iubitiCUVANTUL

Drept Credincioșii Indoielii .

    Creștinii care se dau drept credincioși si evlaviosi, dar care nu cred cu adevărat, lăsandu-se măcinați de indoială ... sunt mai nocivi pentru comunitate decat cei care se declară atei.
De ce intri in biserică, dacă nu crezi?
De ce te rogi, dacă nu crezi?
De ce ceri,dacă nu oferi?
De ce mărturisești, dacă ai indoiala in suflet?

~~~~~~~~~
""" (...) 12 Pe când se afla într-una dintre cetăţi, un om plin de lepră, văzându-l pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.
13 Întinzându-şi mâna,Iisus l-a atins spunându-i: „Da, voiesc. Fii curăţat!” Îndată lepra l-a părăsit.
14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci „mergând, arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ceilalţi”.
15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult şi mari mulţimi se adunau ca să-l asculte şi să fie vindecate de bolile lor.
16 Însă el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.(...)""" [Lc. 5, 12-16]
*****
""" (...) Înaintea Domnului Isus, leprosul, nu s-a prezentat ca şi înaintea unui om ! Nu a ţinut distanţa şi nu a strigat : „Necurat ! Necurat !” (...) """ [Levitic 13 : 45].
*****
""" (...) Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând: Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie. Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii. Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis: Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela. """ [Matei 9, 18-26]
*****
"""" (...) 21. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
24. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
26. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (...) """ [Matei 15, 21-28]
~~~~~~~~

... ce-i drept, cel putin 90% din crestin-ortodocsii pe care ii cunosc sau ii stiu, nu au citit nici macar 50% din Biblie . Ce să mai vorbesc despre alte scrieri și cărți...

Demon cu chip de femeie.

Nu vreau să par macabru sau "lipsit de suflet" , insă oare se mai intreaba cineva de ce această duduie a trecut prin drama pierderii copiilor .... ???

Ea nu mai are nevoie de suflet. Nu mai are nevoie de Dumnezeu. Nu mai are nevoie de dragoste. Nu mai are nevoie de spiritualitate.
Nu mai are nevoie de nimic din ceea ce se afla dincolo de capacitățile noastre limitate de a intelege, dincolo de materialism si de "carpe diem".
Nu pot decât să ii doresc, DIN TOT SUFLETUL MEU, să se trezească inainte de a fi prea târziu.
Ii doresc răbdarea și credința lui Iov.
Ii doresc IERTARE.

Pătimirea Sfinților patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei . 9 martie.

Pătimirea Sfinților patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei
9 martie
(3695 de cuvinte, 21 de minute)
Pe vremea împărăției necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creștinilor și pe toți credincioșii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic și isteț spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creștinilor, care se aflau în cetele ostășești, să aducă jertfă diavolilor. Și erau în ceata lui Agricolae, în părțile Capadociei, niște ostași, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostășească și aveau dreapta credință în Hristos Dumnezeu, fiind bărbați tari și nebiruiți în războaie, iar în dumnezeieștile Scripturi foarte iscusiți.
Înștiințându-se voievodul despre trei dintre aceștia, Chirion, Candid și Domnos cât și despre însoțitorii lor cum că sunt creștini, i-au prins și i-au silit spre închinarea la idoli; că zicea către dânșii voievodul astfel: "Precum în războaie ați fost cu un suflet și cu un cuget și v-ați arătat vitejia voastră, tot așa și acum, cu un cuget și un suflet, să arătați supunerea voastră la împărăteștile legi și să jertfiți zeilor de voie, mai înainte până a nu vă sili cu muncile".
La aceste cuvinte sfinții ostași, răspunzând tiranului, au zis: "Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie și am biruit pe vrăjmași, precum singur mărturisești, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte și vom birui a ta răutate și al tău vicleșug". Atunci a zis voievodul Agricolae: "Una din două stă înaintea voastră: ori zeilor să aduceți jertfă și să luați mai mari daruri, ori, nesupunându-vă, să fiți necinstiți și izgoniți din dregătoria ostășească. Gândiți-vă și alegeți ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos".
Sfinții ostași au zis: "Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijește Domnul". Zis-a voievodul: "Nu grăiți multe, ci, lăsând vorbele cele mincinoase, pregătiți-vă să jertfiți de dimineață zeilor". Acestea zicându-le Agricolae, a poruncit să-i ducă în temniță, unde, intrând sfinții, și-au plecat genunchii la rugăciune și ziceau către Dumnezeu: "Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită și din smintelile celor ce lucrează fărădelegea". Iar după ce a înserat, au început a cânta psalmul acesta: Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui - zicând și cealaltă parte a psalmului aceluia, până la sfârșit. Iar după cântare se rugau și iarăși cântau după rugăciune. Deci astfel au petrecut fără somn, până la miezul nopții.
În cântare începea stihurile Sfântul Chirion, iar Sfinții Candid și Domnos, împreună cu ceilalți, cântând după Chirion, repetau acele stihuri. Iar la miezul nopții li s-a arătat Domnul, zicându-le: "Bun este începutul nevoinței voastre, dar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui". Acel glas al Domnului toți l-au auzit și s-au înspăimântat, apoi s-au bucurat și n-au dormit până a doua zi. Iar Agricolae voievodul adunând prietenii și sfetnicii săi, le-a poruncit să aducă din temniță înaintea sa pe sfinții patruzeci de ostași, către care a zis: "Acestea ce voi zice către voi, nu cu înșelăciune, nici cu vicleșug le voi zice, ci însuși adevărul voi grăi. Câți ostași are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înțelepciune, nici întru tărie, nici întru frumusețe, nici așa de iubiți nu-mi sunt mie ca voi. Așadar, a mea dragoste să nu voiți a o întoarce spre ură, că în a voastră putere stă ca ori dragostea mea, ori ura să le aveți".
A răspuns Sfântul Candid: "Numele tău, Agricolae, se potrivește cu obiceiul, pentru că ești înșelător și sălbatic". Zis-a voievodul: "Au nu v-am spus că întru a voastră stăpânire este ori spre dragoste către voi, ori spre ură să mă porniți?" Iar Sfântul Candid a zis: "De vreme ce, precum singur grăiești, este întru a noastră stăpânire, de aceea vrem ca spre ură către noi să te pornim. Că și noi te urâm pe tine și numai de la Dumnezeul nostru căutăm milă și dragoste. Tu, cel sălbatic și fără de omenie, vrăjmașule al Dumnezeului nostru, să nu ne iubești pe noi, fiind în fărădelege și zavistnic și cuprins de întunericul rătăcirii, iar numele tău cel sălbatic fiind asemenea cu obiceiurile cele de fiară".
De aceste cuvinte ale sfântului minunându-se voievodul și scrâșnind din dinți ca un leu, a poruncit să-i arunce pe sfinți în legături și în temniță. Iar Sfântul Chirion a zis către dânsul: "Nu ai de la împăratul stăpânire ca să ne muncești, ci numai ca să ne întrebi". Temându-se, voievodul a poruncit ca, lăsându-i liberi, să-i bage în temniță și să nu-i pună în legături; însă a poruncit străjerului temniței ca să-i păzească cu grijă, căci aștepta venirea voievodului Lisie.
Deci, șezând sfinții în temniță, în toate zilele și nopțile învățau de la Sfântul Chirion, pentru că le zicea: "Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu ni s-a întâmplat aceasta, o, fraților, căci ne-am întovărășit întru cea vremelnică oaste. Pentru aceasta să ne sârguim a nu ne despărți în veci. Ci, precum am viețuit cu un suflet și cu un cuget, astfel și mucenicia s-o săvârșim împreună și, precum am plăcut împăratului celui muritor, astfel și Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi plăcuți".
După ce au trecut șapte zile, sfinții fiind încă ținuți în temniță, Lisie voievodul a venit în țările acelea și în cetatea Sevastiei. Apoi, șezând la judecată împreună cu voievodul Agricolae, în ziua a opta a poruncit să-i aducă pe sfinții patruzeci de ostași. Sfinții mergând la judecata cea nedreaptă, Chirion fericitul îi sfătuia astfel pe frații săi: "Fraților, să nu ne temem. Au doar nu ne ajută Dumnezeu în războaie, când Îl chemăm pe El și biruim pe vrăjmași? Aduceți-vă aminte când am fost într-un război mare oarecând și toate cetele noastre s-au pus pe fugă, iar noi singuri, numai patruzeci, am rămas în mijlocul vrăjmașilor și ne-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi și, cu ajutorul Lui, pe unii i-am ucis, iar pe alții, rănindu-i, i-am izgonit. Și întru atâta mulțime de potrivnici și într-un atât de mare război, nici unul din noi n-a fost rănit. Iar acum numai trei s-au sculat asupra noastră: satana și voievozii Lisie și Agricolae. Mai bine-zis, numai vrăjmașul cel nevăzut ridică război asupra noastră. Oare unul singur va putea să biruiască patruzeci? Să nu fie.
Deci se cuvine nouă acum să facem ceea ce făceam totdeauna, adică să alergăm la Dumnezeu cu fierbinte rugăciune. Iar El, ajutându-ne, nici legăturile, nici muncile nu ne vor vătăma pe noi. Oare nu totdeauna o rânduială ca aceasta păzeam? Căci, când intram în război, cântam acest psalm: Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă! Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiul gurii mele. Și acum același lucru să facem, că ne va auzi Dumnezeu și ne va ajuta!"
Atunci cântau sfinții psalmul acela, până ce au fost duși la judecată. La priveliștea aceea se adunase tot poporul cetății. Iar când au stat înaintea lui Lisie și a lui Agricolae, Lisie voievodul căutând spre dânșii, a zis: "Mai mari dregătorii socotesc că poftesc bărbații aceștia". Și a zis către sfinți: "Vrednicii mai mari și mai multe daruri decât alții veți lua de la mine, numai de vă veți supune legilor împărătești, ca să aduceți jertfă zeilor. Vi se dă voie de alegere ca, ori închinându-vă zeilor, să luați mai mari daruri și cinstiri, ori, de vă veți lepăda a face aceasta, îndată vă veți lipsi de dregătoria ostășească și la munci veți fi dați".
Răspuns-a Sfântul Candid: "Nu numai cinstea ostășească, ci și trupurile noastre să se ia de la noi, că nimic mai scump nu este nouă, nimic mai cinstit, decât Hristos, Dumnezeul nostru". Atunci a poruncit voievodul ca să bată cu pietre pe sfinți peste gură. Iar Sfântul Candid a zis: "O, boierule al întunericului și învățătorule a toată fărădelegea, începe să faci acestea și vei vedea răsplătirea". Iar voievodul, scrâșnind din dinți, a zis către sfinți: "O, răi slujitori! Pentru ce nu faceți mai degrabă cele ce se poruncește vouă?"
Iar slujitorii idolești, luând pietre, când voiau să arunce asupra sfinților, ei aruncau unul asupra altuia și unii pe alții se ucideau. Iar sfinții mucenici, văzând aceea, se întăreau întru Domnul și se făceau mai cu îndrăzneală.
Atunci voievodul, pornindu-se spre mânie, a apucat o piatră și a aruncat asupra unuia din sfinți; iar piatra aceea a lovit pe voievod în obraz și i-a sfărâmat gura. Atunci Sfântul Chirion a zis: Cei ce se luptă cu noi au slăbit și au căzut. Cu adevărat sabia lor a intrat în inimile lor și arcele lor se vor sfărâma.
Voievodul a zis: "Așa mă jur pe zei, cum că o vrăjitorie s-a arătat întru dânșii". Iar Sfântul Domnos a zis: "Astfel mă jur pe Hristos, cum că Dumnezeu a biruit, făcând ca fețele voastre cele fără de rușine, care grăiau asupra Fiului Său nedreptate, să le acopere de rușine. Au nu te rușinezi, nebunule și diavole, plin de întunericul cel mai de jos. Străinule de tot adevărul, semănătorule de sminteli, Agricolae, tu ești cap al diavolului, iar boierul cel dimpreună cu tine este coadă a mâniei și amândoi sunteți slugi ale satanei. Dacă la începutul muncilor ce ni le-ați adus nu v-ați încredințat de puterea lui Dumnezeu care este cu noi, apoi începeți alte munci".
Slujitorii tiranului au zis către sfinți: "O, cei mai fără de minte vrăjmași ai zeilor noștri și străini de mila lor, pentru ce nu le aduceți jertfe?" Sfântul Chirion răspunse: "Noi cinstim pe Unul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Fiul Său și pe Sfântul Duh și ne sârguim a săvârși cu îndrăzneală alergarea nevoinței noastre, ca după ce vom birui înșelăciunea voastră, să primim cununile vieții celei fără de moarte".
Apoi voievodul a poruncit să-i ducă iarăși în temniță ca să se gândească ce le va mai face. Deci, fiind închiși sfinții în temniță, au început a cânta: Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii noștri și, precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor lor, așa și ochii noștri sunt către Domnul, Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi. După rugăciune, în ceasul al șaselea din noapte, s-a auzit către dânșii glasul Domnului, Care li s-a arătat, zicându-le: "Cel ce crede în Mine, de va și muri, viu va fi. Îndrăzniți și nu vă temeți de muncile cele de puțină vreme, că degrabă vor trece; răbdați puțin, pătimiți după lege ca să primiți cununi".
Cu o mângâiere ca aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos fiind întăriți sfinții, au petrecut acea noapte veselindu-se cu duhul. Iar după ce s-a făcut ziuă, din porunca tiranului au fost aduși din temniță înaintea lui. Și ei au grăit către acei necurați judecători: "Fă-ne orice voiești, că noi suntem creștini și nu voim să ne închinăm idolilor". Sfinții, grăind acestea, au văzut pe diavol lângă Agricolae, ținând în dreapta o sabie iar în stânga un șarpe și îi grăia la ureche: "Al meu ești, îmbărbătează-te".
Atunci voievodul, împreună cu Lisie, au poruncit ca pe toți sfinții patruzeci de mucenici să-i ducă legați la iezer; că era un iezer lângă cetatea Sevastiei, care avea apă multă. Răbdând vitejește cele de aici și bucurându-se de cele nădăjduite, sfinții mucenici grăiau unul către altul: "Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm; aspră este iarna, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar plăcută este desfătarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să defăimăm gheața care ne topește și să urâm trupul.
Să socotim chinurile ca pe niște desfătări și să alergăm spre lacul cel înghețat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoșăm de vremea aceasta de iarnă ca să fugim de înfricoșătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănțuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalțe către Domnul. Să nu ne fie milă de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununăm cu cununi de biruință de la Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre".
Când pătimeau acestea sfinții mucenici, era iarnă, fiind un ger cumplit și vânt mare. Deci i-a băgat dezbrăcați în mijlocul iezerului, pe când se pleca ziua spre seară; și împrejur au pus ostași și pe străjerul temniței ca să străjuiască pe mucenici. Și era în marginea iezerului un feredeu (baie), făcut înadins pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi a se pleca la închinarea la idoli, să iasă din apă și să se încălzească într-acel feredeu cald.
Sosind ceasul întâi din noapte și gerul întărindu-se mai cumplit, trupurile sfinților înghețau de ger. Atunci unul dintr-înșii, neputând să rabde, s-a despărțit din acea sfântă ceată și a alergat la feredeu. Dar când și-a atins piciorul de pragul feredeului, abia simțind căldura, îndată a căzut mort. Iar sfinții, dacă au văzut pe acel fugar plecând de la dânșii, au strigat către Dumnezeu într-un glas: "Au doară în râuri Te vei mânia, Doamne? Au doar în râuri este mânia Ta, sau în mare pornirea Ta? Pentru că cel ce a căzut de la noi ca apa s-a vărsat și toate oasele i s-au risipit, iar noi nu ne vom depărta de la Tine, căci ne vei învia și numele Tău vom chema, pe Tine, pe Care Te laudă toată făptura, balaurii și toate adâncurile, focul, grindina, zăpada, gheața și duhul cel de vifor; Cel ce umbli pe mare ca pe uscat și valurile cele sălbatice le alini, prin amenințarea mâinii Tale.
Acum Același ești, Doamne, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Iacob, când fugea de certarea lui Isav, fratele său; Cel ce ai ajutat lui Iosif și l-ai izbăvit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne și minuni în Egipt împotriva lui Faraon și a poporului său și a despărțit marea și pe poporul Tău l-a scos în pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinții Tăi Apostoli, ascultă-ne și pe noi, Doamne, ca să nu ne înece viforul apei, nici să ne înghită adâncul, că am sărăcit foarte. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, că am stat în adâncul apei și ni s-au udat picioarele în sângele nostru; ușurează-ne de sarcină și alinează iuțimea văzduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit, strigând către Tine".
Dar în ceasul al treilea din noapte i-a strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă, ca în vremea secerișului și a izgonit gerul, iar gheața a topit-o și a încălzit apa. Iar ostașii cei ce străjuiau se cuprinseseră de somn, numai străjerul temniței nu dormea. El, auzind pe sfinți rugându-se lui Dumnezeu, cugeta în sine cum cel ce scăpase la feredeu s-a topit îndată ca ceara de căldură, iar ceilalți, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.
Și, căutând către dânșii, a văzut o lumină strălucindu-i; și, ridicând ochii în sus, voia să vadă de unde vine spre dânșii acea lumină. Atunci a văzut pogorându-se din cer, spre capetele sfinților, niște cununi prealuminoase, treizeci și nouă la număr; și cugeta, zicând în sine: "Nu sunt patruzeci de oameni care pătimesc? Pentru ce nu este cununa a patruzecea, ci numai treizeci și nouă?"
Înțelegând că acela care a fugit la feredeu este lepădat din ceata sfinților și pentru aceasta cununile nu sunt în număr deplin de patruzeci, a deșteptat pe străjeri și, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în iezer, înaintea ochilor acelora, strigând și zicând cu mare glas: "Și eu sunt creștin!" Apoi, stând în mijlocul sfinților mucenici, a zis: "Doamne, Dumnezeule, cred în Tine, precum și aceștia au crezut, numără-mă în ceata lor și mă învrednicește să pătimesc pentru Tine, împreună cu acești robi ai Tăi, ca făcându-mă iscusit, să mă găsesc vrednic de Tine!" Și s-a făcut desăvârșit numărul de patruzeci al sfinților mucenici, căci străjerul temniței a împlinit locul celui căzut. Iar numele lui era Aglaie.
Astfel, împlinindu-se numărul cetei mucenicilor, diavolul, văzându-se biruit și rușinat, s-a prefăcut în asemănare de om și, tânguindu-se, striga în auzul tuturor: "Vai mie, sunt biruit de bărbații aceștia și acum sunt la toți de râs și de ocară, că n-am avut prieteni și slugi de un suflet ca să nu fi fost biruit! Deci ce îmi rămâne mai mult, decât numai să întorc inima boierilor mei și să ardă trupurile sfinților și să le arunce în râu ca nici moaștele lor să nu rămână?"
Iar Sfântul Chirion a strigat, zicând: "Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni! Căci pe cel ce era asupra noastră, ca pe noi l-ai făcut, Stăpâne, și micșorarea zecimii a patra ai împlinit-o, iar pe satana l-ai rușinat". Deci au început cu toții a cânta psalmul acesta: Mântuiește-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios.
A doua zi au mers necurații tirani la iezer și, văzând pe sfinții mucenici în apă fiind vii, neînghețați de frig și de ger, s-au mirat și meșteșug vrăjitoresc îl socoteau pe acela, deoarece și apa în iezer o simțeau că este caldă. După aceea, văzând și pe străjerul temniței stând în apă între mucenici, mai mult s-au mirat și au întrebat despre dânsul pe ostași: "Din ce pricină a făcut așa?" Iar ostașii au răspuns: "Noi am fost cuprinși de somn greu, iar el, toată noaptea nedormind, fără de veste ne-a deșteptat și am văzut o lumină mare, unde stăteau mucenicii; iar el, degrabă dezbrăcându-se și aruncându-și hainele sale, a sărit la dânșii, strigând așa: "Și eu sunt creștin!""
Atunci tiranii, umplându-se de mânie, au poruncit ca, legându-i, să-i târască la mal; și, ducându-i de acolo la locul cel de muncă, au hotărât să li se sfărâme gleznele cu ciocane. Făcându-se acea cumplită muncă, maica unui tânăr de treizeci de ani, anume Meliton, dintre sfinții mucenici care pătimeau, venind acolo, îi întărea cu cuvinte de îmbărbătare pe sfinți, spre vitejeasca răbdare. Căci, temându-se ca nu cumva fiul ei, ca un tânăr ce era, să se înfricoșeze și să slăbească în munci, cu dinadinsul spre dânsul întinzându-și mâinile, îl învăța grăind: "Fiul meu cel preadulce, mai rabdă încă puțin ca să fii desăvârșit. Nu te teme, fiule. Iată Hristos stă înainte, ajutându-ți!"
Iar sfinții mucenici, fiind sfărâmați și acum sufletele lor dându-le Domnului, grăiau: "Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru este întru numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul!" Și zicând toți "Amin", și-au dat lui Dumnezeu sfintele lor suflete. Iar Sfântul Meliton, fiul acela care era îndemnat de maică-sa, încă mai răsufla.
Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punând în care trupurile sfinților, să le ducă spre ardere; iar pe tânărul acela l-au lăsat abia răsuflând, având nădejde că va fi încă viu. Însă maică-sa, văzând pe fiul ei singur, lăsându-și slăbiciunea femeiască și având tărie bărbătească, a luat pe fiul său pe umeri și fără de temere mergea după car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maica sa, bucurându-se, și-a dat sufletul său în brațele lui Hristos. Iar maica sa, ajungând carele, a pus trupul fiului său mort peste trupurile sfinților.
După ce i-au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de râu, ostașii au adus o mulțime de vreascuri și de lemne și au făcut un stog foarte mare și, punând pe dânsele muceniceștile trupuri, le-au aprins. Iar după ce a ars stogul acela, au rămas oasele sfinților. Și au zis între dânșii tiranii: "De vom lăsa așa oasele acestea, le vor lua creștinii și vor umple toată lumea cu dânsele, împărțindu-le spre pomenirea lor. Deci să le aruncăm în râu ca nici praful lor să nu rămână!" Atunci au aruncat rămășițele de la moaștele sfinților în râu, spre pierderea desăvârșită a pomenirii mucenicilor.
Iar Domnul, Cel ce păzește toate oasele plăcuților Săi, n-a lăsat să piară în apă nici o părticică din ele, ci pe toate le-a păzit întregi. După trei zile s-au arătat sfinții, fericitului Petru, episcopul acelei cetăți, zicându-i: "Vino noaptea și ne scoate pe noi din râu!" Iar el, luând clerul său și bărbați cucernici, a mers la malul râului, noaptea fiind foarte întunecoasă. Și iată că deodată s-au luminat oasele sfinților în apă ca stelele; și oriunde se afla cea mai mică părticică, locul acela strălucea ca de o lumină. Deci, adunând episcopul din apă toate oasele sfinților, până la unul, le-a pus într-un loc cinstit.
Astfel, cei ce au pătimit pentru Hristos și s-au încununat de El, ca niște lumini strălucesc în lume. Ei în Dumnezeu au crezut și pe Hristos L-au mărturisit, iar de Duhul Sfânt nu s-au lepădat și s-au preamărit de către Preasfânta și Făcătoarea de viață Treime, lăsând pomenirea vieții lor, spre mântuirea tuturor celor ce cred în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Iar numele acestor patruzeci de Sfinți Mucenici sunt acestea: "Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie".
Sfinții patruzeci de Mucenici au fost prinși și au pătimit pentru Hristos, mai înainte de patru calende ale lui martie, adică în douăzeci și șase zile ale lunii februarie. Și și-au dat sufletele lor Domnului în al șaptelea idis al lui martie, adică în ziua a noua a lunii martie, stăpânind Liciniu în Răsărit. Dar mai ales împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, cinstea și închinăciunea ca și Tatălui și Sfântului Duh, în veci. Amin.

15.11.2020 Inceputul Postului Nașterii Domnului (crestin ortodox). Evanghelia de astăzi.

Astăzi , 15.11.2020, a fost ziua Evangheliei despre samarineanul cel milostiv.

FERICIȚI CEI MILOSTIVI!

[Ev. Luca 10, 25-37]

""" În vremea aceea a venit la Iisus un învățător de lege, ispitindu-L și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptățească pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc, venind și văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da. Deci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Și Iisus i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea. """

FERICIȚI CEI MILOSTIVI ! (...)

***

22.02.2020, ora 20:20

Astăzi este

22.02.2020

Atenție!

 La ora 20:20 se va intâmpla

 NIMIC.

20.02.2020 ora 20:20

Astăzi este

22.02.2020 .

Ce vreau să spun cu asta ?

NIMIC .

Interviu cu teologul Danion Vasile pe tema ezoterismului in Romania .

Recomand răbdare și vizionare de la inceput până la sfârșit.
Conține o plajă de informații și adevăruri pe care nu le veți găsi nicăieri și pe care nimeni nu vi le va spune.
Indiferent ce stări vă dă acest interviu-mărturie merită vizionat cu maaare atenție cap-coadă, in liniște.

De asemenea recomand a se citi această mărturie scrisă a autorului : 
"Vasile Danion - Jurnalul convertirii. De la zeita mortii la Imparatul Vietii"

~~~~~~~~~

""" (...) Dracul/demonul/entitatea inșelătoare nu vine ca bau-bau la tine.(...) Dracul vine ca un prieten. Un prieten care vrea să te ajute. Un prieten care e totdeauna lângă tine.  Iți dă o pace, o liniște.(...) Acolo, la yoga, diavolul/demonul/entitatea inșelătoare te ajută, te intărește, iți dă o liniște a minții.
De aceea poți să stai ore intregi fără niciun gând. Pentru că nu are de ce să te ispitească. El vrea doar să te țină departe de Dumnezeu, departe de Adevăr. (...) Mergând pe o cale spirituală greșită diavolul/demonii/entitatea inșelătoare te ajută să inflorești. Iți dă o stare de pace, de liniște, de iubire cosmică. (...) Este foarte simplu să crezi că ești una cu Dumnezeu prin esență. Panteismul confundă Creatorul cu creația Sa. Crezi intr-un Dumnezeu impersonal. In clipa in care totul, Universul, Creația, sunt identice cu Dumnezeu, iar tu te consideri o fărâmă din Dumnezeire, in sufletul tău va apărea aceeași aspirație luciferică de a fi egal cu Dumnezeu. (...) Este foarte greu să inveți a se smeri pe omul zilelor noastre. Deoarece acesta este iubitor de sine, un om mândru. Pentru el este mult mai simplu să-și spună că este una cu Dumnezeu.(...) """ [Danion Vasile - interviu pe tema ezoterismului]



"""" „...Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă
numesc fiul tău.
Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-1
îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceţi
viţelul cel îngrăşat şi-1 înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu
al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat." 
(Luca 15, 21-24) """"

Crezul meu si credinta mea.

        Multi ani am căutat, rătăcind in căutările mele, mânat de curiozitate și sete de cunoaștere.
Mulți ani am gustat, am degustat, am incercat, am urmat, am studiat, am umblat, am aprofundat, am practicat, am plecat genunchii sau capul la pământ, am tăcut sau am vorbit, am simțit sau am trăit, am fost in partea intunecată, am fost și in partea aparent luminată...
Mulți ani am fost acolo sau dincolo.
De mic, de pe la vreo 12 ani m-am simțit atras de necunoscut, de cunoaștere și de acele chestiuni despre care nimeni nu vorbea (in afara cărților).
Am greșit, am rătăcit, am căzut, m-am ridicat, am căzut din nou, am greșit din nou, iar m-am ridicat. Insă doar așa am reușit să găsesc ceea ce căutam.

      Nu este ușor și nici plăcut. Nu este ușor să discerni intre bine și rău, să diferențiezi uscăturile de pădurea verde, trăind totul pe propria piele. Nu este ușor să te lupți să nu te alegi cu neghina ci să rămâi cu grâul... Insă, mă străduiesc să păstrez o balanță echilibrată.

      Nu spun că toate aceste experiențe, căutări, rezultate, au fost fără de folos sau că am pierdut timpul degeaba. Nu. Toate acestea mi-au limpezit - format - definit - intărit convingerile și principiile. Insă iți trebuie răbdare, ințelepciune, puterea de a discerne și a selecta cele folositoare din toate acestea.

      Intr-un final, m-am reîntors de unde am plecat. Doar în esența care m-a clădit intâi m-am regăsit și am regăsit ceea ce căutam. Ceea ce căutam este ceea ce deja aveam incă de la inceput.
...Si nu, nu imi este rușine să fiu eu, să am crezul meu si să fiu de neclintit in credința mea.

Da, sunt creștin ortodox prin botez și prin credință.
Nu sunt perfect si nici nu pretind ca as fi. Nu sunt nici pe departe un bun crestin si un bun practicant al ortodoxiei. Am demonii mei. Am crucea mea.
Da, incă mă mai lupt cu propriile mele intrebări și nedumeriri, insă sunt și voi rămâne veșnic creștin-ortodox.

Este plin in jur de "demoni si diavoli inveșmântați in haine ingerești, cu grai mieros și dulce."...    :)

#credinta
#spiritualitate
#religii
#religie
#Divinitate
#Dumnezeu
#Allah
#Yahve
#principii
#oameni
#scaradevalori
#invataturi
#ortodox

02.02.2020

Ieri a fost 02.02.2020 !
Lumea incă nu s-o sfârșit.
Mai avem si 20.02.2020 sau 22.02.2020 ... Soooo , wait for it ! :D :)))))))

Si totusi ce facem cu calendarul iudaic sau cu cel islamic ?
Sau cu celelalte tipuri de calendare ?!

Mi se pare ca ieri, la musulmani, o fost data de 08 Jumada t 1441 .
Iar la evrei mi se pare ca o fost 7 Sh'vat 5780 .
Dupa calendarul Iulian era 20.01.2020 .
Si ar mai fi si altii...

Cum procedăm? 

Cum analizăm? 

Ce luăm in calcul? 

Cum ne orientăm?

... ma duc să mânc niște clătite. Much better!

Parohia Catedrala Eroilor Tineri - Ploiesti .

    Dincolo de repulsia unora fata de haina preoțească și de judecată generalizată a preoților (erori in capcana cărora și eu am căzut cândva) , ... mare dreptate are OMUL acesta prin ceea ce spune (preotul din clipul video / Parintele Ghelasie 15.12.19) !!!

***
      Multumesc părintelui Georgian (preot in parohia unde domiciliez) pentru că astă seară mi-a trecut pragul și pentru că cinstește haina preoțească (haină pe care o poartă cu demnitate si cu verticalitatea unui suflet bun). Prezența dumnealui m-a ajutat să regăsesc o stare pe care de mult nu am mai simtit-o in propria-mi locuință .

Preasfintia Sa Patriarhul Daniel si VIZITELE DE LUCRU .

Nu judec pe nimeni.
Mă străduiesc să nu judec pe nimeni .
Incerc sa nu judec pe nimeni .

  Însă nu înțeleg unde mai este smerenia , puterea exemplului , credința, evlavia, harul Dumnezeiesc ...DACA TU CA PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (tu și cu cei din preajma ta) nu te poți deplasa, într-o vizită simplă sau într-o vizită de lucru , fără a aduce cu tine un alai de bucătari , ospătari și o autoutilitară cu echipamente Horeca (plita profesionala, frigider profesional, un cuptor imens, veselă) + altele asemenea .

Ți-e scârbă să mănânci din bucatele mănăstirești , din mâinile unor oameni cu adevărat smeriți și plini de har ?
De ce ?
Să nu-mi zică nimeni că acesta este protocolul ...
Dumnezeu nu are nevoie de protocol.
Credinta adevărată nu are nevoie de protocol .
Iubirea și respectul față de oameni nu au auzit de protocol .

Am rămas complet năucit ieri când, in urma conducătorilor de frunce ai BOR, am văzut mișunând ospătari in camasi albe și cu papioane negre , bucătari , etc.

Cel mai mișto era contrastul dintre aceștia de la vârf și doi fericiți monahi ce se fâțâiau prin curtea mănăstirii , îmbrăcați cu niste veșminte ponosite , incaltati cu ciorapi de lână (din aceia vechi, lucrați manual) și ghete scâlciate .

P.S.:
Ca și particularitate grețoasă ... mi se par de porc și extrem de ipocriți/fățarnici miile de "credincioși" și "credincioase" care nu trec cu anii pe la o biserică/mănăstire , care blesteama zi de zi, urăsc , curvesc , lucrează numai fapte rele împotriva semenilor, fac toate cele ce nu ar trebui să le facă un "bun crestin" ... dar când sunt astfel de evenimente se bulucesc ca vitele proaste . Cu toate că nu au ei habar de ce se trece prin altar , ce reprezintă "târnoseala" și cum se folosește, de ce se sfințește o biserică și cum . Dacă îi întrebi , nici nu au habar de ce au venit.

P.P.S.:
Să nu fiu inteles gresit !
Mănăstirea Turnu , de langa Ploiesti , este unul dintre cele mai minunate si pline de har locuri  crestinesti din Romania . Este locul unde am simtit ceea ce nu am mai simtit nicaieri altundeva .
Mănăstirea Turnu este o oază de liniste si de sfințenie .
Cei câțiva monahi ce viețuiesc acolo , in frunte cu Părintele Stareț Ieromonahul Valentin Mâțu (un extraordinar de bun gospodar ) , sunt oameni ai lui Dumnezeu cu adevărat . Aceștia sunt plini de har si de binecuvântare de la Dumnezeu . Iar faptele lor ... sunt fapte cum foarte rar mai intalnesti la oameni in zilele noastre.
Mi-ar trebui 100 de pagini spre a-mi descrie admiratia mea pentru Sfintiile lor . 

#numazic
#vazuteiericuochiimei
#sfintireabisericiimanastiresti
#SfantaManastireTurnu

Prietenii mei din randurile clerului ortodox (2) .

     Dacă preotul ortodox nu arată că poate fi mai presus decât orgoliul de om si nu poate ierta acolo unde oamenii sunt neputinciosi ... ce pretenții poți avea de la oamenii simpli , de rând ?
Dacă preoții nu-și pot infrânge mânia , mândria , gândurile răutăcioase , aroganța și orgoliile personale ... pentru a fi preoți cu adevărat , atunci noi (oamenii de rând) cum putem fi mai buni unii cu ceilalți ?

Dacă un preot nu poate trece peste mandria proprie si nu poate ierta unui om care i-a gresit (intr-o oarecare masura) , cum va putea omul acela a se indrepta vreodată din greșeala și din păcatele sale ?

De ce tu ca preot ceri acolo unde nu poti oferi ?

Nu judec . Ci doar mă las frământat de intrebări .

#numazic
#preotortodox
#parohianoastra

¬¬¬¬¬¬¬¬¬

""" (...) invidia, ura, certurile, disputele, lipsa de grija a pastorilor duhovnicesti fata de oile lor cuvantatoare si lipsa de dispozitie de a asculta a poporului fata de preoti.
Asadar fiecare va trai dupa voia sa proprie.
Copiii vor ridica mana impotriva parintilor lor, sotia isi va preda sotul autoritatilor spre a fi omorat, iar sotul isi va trimite sotia la tribunal pentru a fi judecata. Stapanii se vor purta inuman cu robii lor (in limbaj modern, este vorba de sefi si subalterni), iar robii (subalternii si functionarii) vor arata nesupunere fata de cei ce ii conduc. Nimeni nu va mai cinsti parul alb al celor in varsta si nimanui nu ii va mai pasa de soarta celor tineri.

*** Bisericile lui Dumnezeu vor ajunge ca niste case de rand si se va generaliza o stare de decadere la nivelul tuturor bisericilor locale. Sfintele Scripturi vor fi dispretuite si pretutindeni vor fi can­tate cantecele diavolului. Pamantul se va umple de pornografie, curvii si calcarea juramintelor facute cu diverse prilejuri. Toate acestea vor fi urmate de magii si preziceri nenumarate, care vor domina viata asa-zisilor crestini. Din randul lor se vor ridica falsii profeti si apostoli, sarlatani, oameni care ii vor strica pe ceilalti, raufacatori, mincinosi unii fata de altii, curvari, jefuitori, lacomi, barfitori, oameni plini de ura.

*** Pastorii Bisericii vor ajunge ca lupii. Preotii vor imbratisa minciuna. Monahii vor pofti bunurile lumii. Conducatorii nu ii vor mai ajuta pe saraci pierzandu-si bunavointa si compatimirea. Judecatorii vor calca in picioare dreptatea celor in cauza si, orbiti de daruri, vor deveni nedrepti.

Insa ce sa mai vorbim de oameni, cand elementele neinsufletite ale naturii vor iesi din randuiala si mersul lor firesc? Vor avea loc cutremure in orase, epidemii, furtuni cu tunete si fulgere infricosatoare care vor arde case si pamanturi cultivate, vanturi si vartejuri ce vor biciui pamantul, ridicand apa marii la cote nemaivazute. Marile vor fi agitate intr-un chip nebunesc, iscandu-se o adevarata nebunie in urma pierderii vietilor omenesti. Se vor arata semne neobisnuite in soare si in luna, se va perturba mersul astrelor, vor izbucni conflicte intre popoare, se vor isca perturbari atmosferice, ploi violente cu grindina, ce vor cadea cu putere pe pamant asemenea unor bolizi. Desfasurarea iernii nu va fi dupa randuiala fireasca, fiind insotita de ingheturi neobisnuite, iar apoi de incalziri bruste ce vor perturba natura, tunete din senin, incendii imprevizibile (putem face aici o legatura cu incendiile care de o vreme incoace, in fìecare vara, nu mai dau pace bietei noastre tari). In general pe tot pamantul va stapani jalea, fara sa se intrevada de undeva vreo alinare, intrucat se va inmulti pacatul si dragostea multora se va raci, dupa cum prevesteste Domnul (Matei 24,12). (...) """
[Profetiile Sfantului Ipolit]

¬¬¬¬¬¬

*** Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit Romanul (sau Ipolit al Romei) a fost un preot și scriitor bisericesc din secolul al treilea. El este considerat a fi fost „antipapă” al Bisericii de la Roma, între anii 217 - 235. Se numără printre cei mai importanți teologi creștini ai acelor timpuri. Prăznuirea sa este pe 30 ianuarie.

Prietenii mei din randurile clerului ortodox (1) .

       Preot orgolios, pizmuitor , răutăcios , ironic , purtător de supărare si mânie . 

Ca om , poate că ar fi fost indreptățit ... Insă ca preot , comportamentul lui imi aduce indoiala in ganduri si in suflet .
Căci dacă el nu dă un exemplu de credință prin comportament si atitudine , atunci oamenii si cei săraci cu duhul de la cine să ia invățătură .
Aroganța si mândria nu fac casă bună cu preoția cea curată și cu păstorirea multimilor .
Nu judec . Ci doar mă las frământat de intrebări . Iar gandurile mă poartă către scrierile lui Nil Athonitul ....

¬¬¬¬¬¬

#numazic
#parohianoastra
#preotortodox

""" (...) Lumea se va schimba şi oamenii se vor schimba. Bărbaţii nu se vor mai deosebi de femei, din pricina neruşinării îmbrăcăminţii şi a felului cum îşi vor purta părul. Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.

Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi cinstiţi. Iubirea dintre oameni se va stinge. Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă (afară doar de câţiva dintre ei), nemaiputând deosebi cele de-a dreapta de cele de-a stânga. Toate obiceiurile cele vechi ale creştinilor şi ale Bisericii vor fi schimbate. Curăţia nu se va mai găsi între oameni, iar desfrânarea va domni peste tot.

Minciuna şi lăcomia se vor lăţi peste tot. Vai celor ce vor aduna bogăţii peste bogăţii! Desfrânarea, adulterul, sodomia, hoţia şi uciderile vor domni în acele timpuri. Din pricina înmulţirii fărădelegii, oamenii vor fi lipsiţi de orice mustrare de conştiinţă şi de harul Duhului Sfânt, pe care l-au primit la Botez.

Bisericile vor fi lipsite de păstori evlavioşi. Şi vai creştinilor care vor rămâne în lume, în acele timpuri! Şi vai celor ce vor fi lipsiţi de credinţă, căci nu vor mai vedea lumina cunoştinţei la nimeni! (...) """ [ Sfantul Nil Athonitul ]

¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬

*** Nil Athonitul este un cuvios care a trăit în secolul al XVII-lea și s-a nevoit în munţii de pe lângă Mănăstirea Marea Lavră din Muntele Athos. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 12 noiembrie.

Lăsați preoții să vină la mine !

      Dacă doamnele preotese sunt implicate si sunt active in politică , se poate spune că preoții ce le sunt soti ... sunt si ei implicati in politică ?

Intreb , din curiozitate ...

#parohianoastra
#politicaeocurva
#numazic
#preotiortodocsi

Postul si dezlegarile la peste .

        Iar se ingramadesc toti la peste ... pen' că astăzi "se mâncă peşte", fiind "dezlegare la peste" in ceea ce priveste Postul Craciunului crestin ortodocsilor .
Uimitor este nu faptul ca se ingramadesc si se bulucesc toti la magazinele si galantarele cu peste si produse din peste, ci faptul ca 99% dintre astia care se bulucesc astăzi ... NU TIN POST .

Dooogh!
Stupid people !

Post Scriptum :

Eva o servit doar pește (2 bucăți mari). Fără orez. Orez nu are voie.
... și nu , nu m-am bulucit cu trendinezi dezlegărilor la hamsie.
Pestele îl aveam prin lada frigorifica de vreo luna .
... da, seara mânc in pat , in timp ce savurez și un film bun.
In foto sunt COZI DE SOMON .  Le-am luat cu 14 lei / kg de la un depozit mai dosit din Ploiesti.

Despre credinta si fapte bune.

            Ascultați ce spune un musulman despre "catedrale ale neamului" ....
Extrem de interesant !!!!

Ramadhan 2018 .

Pe data de 16 mai 2018 , musulmanii au intrat in Postul Ramazan .

Chiar dacă o fac cu intârziere de câteva zile, DORESC UN RAMADAN USOR SI BINECUVANTAT tuturor cunoscutilor mei musulmani  !





Intrebările imi rămân totuşi fără răspuns ...

La ce bun si folos , daca majoritatea celor care tin acest post sunt ipocriti, fatarnici, fuduli si avari ? La ce bun daca au inimile rancede si sufletele putrede? 

Problema grava este aceea ca cei mai cei dintre cei enumerati de mine sunt aceia ce ar trebui sa fie indrumatorii celorlalti ...

Pentru putinii ce au ramas in credinta cu pace, drum drept sub picioarele lor, ganduri bune si suflete curate, le doresc sa aiba 

PUTERE PENTRU A TRECE PESTE ACEST POST !

RAMADAAN KAREEM !

SA VA FIE PRIMIT POSTUL !

RAMAZAN MUBAREK OLSUN !

Allahu Alim !

sursa foto - link