Profetia Sfantului Nil.

"""" Pe 12 noiembrie , anul acesta, in calendarul creștin ortodox (de rit nou), s-a făcut pomenirea Cuviosului Nil izvoratorul de mir, care s-a nevoit in muntii de pe langa Marea Lavra din Muntele Athos, si s-a savarsit in pace.
(...)
Sfantul Nil lasat in urma o profetie uimitor de corecta referitoare la care va fi starea Bisericii incepand cu mijlocul sec. al XX-lea si la felul cum vor fi oamenii atunci. Printre inventiile pe care le-a profetit sunt telefonul, avionul si submarinul. El a mai atras atentia si asupra faptului ca mintea omului va fi intunecata de patimile trupului iar "necinstea si faradelegea vor prinde putere". Barbatii nu se vor mai distinge de femei din cauza "lipsei smereniei in imbracaminte si purtarea parului". Sfantul Nil a plans pentru pastorii crestini care vor deveni oameni vanitosi iar traditia si morala bisericii se vor schimba. Vor ramane putini oameni evlaviosi si cu frica de Dumnezeu si cei mai multi se vor abate de la calea cea dreapta neavind povatuitori. """""

Nu căutati slava deșartă a oamenilor ...

Extrasă din contextul unei alte postări (ce-mi apartine). Insă, de această dată, cu bătaie mai lungă ....

Are foarte mare legatura cu smerenia. Smerenie de care multi uita, atunci cand stralucirea trecatoare ii nauceste si le fura mintile.
Tare norocosi mai sunt aceia pe care Bunul Dumnezeu ii smereste prin cate o mustrare parinteasca si ii coboara! Ii coboara insa nu pentru a-i pierde, ci pentru a-i salva.
Nu intotdeauna caderea este spre pieire. Ci, de multe ori, ea vine spre salvarea a ceea ce a mai ramas din tine... atunci cand ai uitat cine esti.

*********
Nu lauda oamenilor este cea care contează și nu aparitiile in presă.
Să nu știe stanga ta ceea ce face dreapta ta...
~~~
„Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este” (Luca 6, 36), că „El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45).
"""(...)2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (...) """ [ Matei 6:2-4]

EPIGRAMA (de Sf. Ioan Iacob Hozevitul) 2022

EPIGRAMA (de Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

Daca nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea usor se rataceste
La vorbirile desarte.

Si de nu se odihneste
Mila pacii intru noi,
Vom gasi mereu pricina
De gâlceava si razboi.

Iar cand nu ne dam silinta
Spre cunoasterea de sine,
Cântarim mai totdeauna
Numai faptele straine.

Despre barfe si barfitori.

„Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au pierdut.” (Ecclesiasticul 28, 14).

„Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 11)

„Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.” (Luca 6, 45)

„Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. " (1 Timotei 6, 4-5)

LA LUPTĂ !

" Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis. "

[Îndemn la luptă, de Radu Gyr]

Si au venit vremurile noi....

""" Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,
Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei. (...) """
[PSALMUL 52]

Intelepciunea lui Mirel Palada.

""" Un băiat s-a aruncat de pe acoperiș, nu înainte însă de a purta regulamentar mască.
Un bărbat și-a omorît iubita, apoi s-a omorît și el. Probabil purta și el mască.
Timișoara a intrat în carantină din nou. Urmează inevitabil Bucureștiul. Cu mască, evident.
Vine valul trei. Vai, ce val groaznic. Valul trei. Groaznic. Valul patru. Și mai groaznic. Valul cinci. Valul... Cu mască, evident.
Ministrul Justiției a ieșit să negocieze cu niște unii care de fapt cereau cu totul altceva decît ce-și închipuia onor înțelept Ministrul. Cu mască, evident. A, am uitat să vă spun: justiția a hotărît că respectivul ministru și-a însușit casa pe bază de acte false. Ce mai contează? Dacă onor Președintele poate, el de ce n-ar putea? Un epigon necesar.
Pe site-ul Ministerului Sănătății tocmai a apărut o șușă grafică prin care cei care nu sunt esențiali sînt invitați la porțile Raiului, la Sfîntul Petru. Empatie guvernamentală. Cu mască, evident.
Poliția se străduie să-și repare imaginea de nepricepuți și inutili controlînd la sînge și uneori chiar și arestînd băbuțele care vînd leurda pe marginea trotuarului. Aspru, dar cu mască. Instituție puternică, necesară, numa bună de asuprit băbuțele și petrecăreții. Că la altceva nu se pricepe. Evident, respectînd riguros procedurile și scriind procesele verbale de amendă cu masca la gură, să nu se vadă colțul limbii cum iese printre dinți atunci cînd se străduie să scrie aproape corect.
Distinșii de la putere tocmai au iertat băncile multinaționale de niște datorii și angarale de doar niște sute de milioane de euro. Doar decît. Un fleac. Cu mască, evident.
Și bineînțeles că Paștele îl vom petrece la televizor, că nici anul ăsta nu e voie la Paște, că se aglomerează populația și e groaznic de periculos. Nu, nu e voie. E voie doar la supermarket și doar în metrou. Acolo nu e periculos. Doar de Paște e periculos.
Hai, că vă place. Beți încet, că știți să rădbați. O să vă dea Orban și o medalie pentru cît de răbdători sînteți. Suflete de slugi, dragii de voi. """ [ preluat de la Mirel Palada ]

Răbdarea nu durează o vesnicie.

"""" Avem o singură greșeală, că suntem răbdători, că suntem ortodocși și că ne temem de Dumnezeu, că suntem îmbrăcați în "bună-cuviinţă", că avem maniere şi "bun simţ", că am învățat să dăm "Bună ziua!", că am învățat să muncim mult și pe degeaba, că am învățat să trăim din salarii mici și să plătim impozite mari, și am învățat să votăm toți șarlatanii, și am învățat să mergem înainte ca boul la jug..., fără să comentăm.
Ăsta e defectul nostru! """""

Părintele CALISTRAT

Robia si hamsterii covidaci .

„Ce e rău în robie nu-i atâta robia, îi că dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu săru-mâna, să-nvaţă să fie batjocorit şi să nu-i mai pese, să-nvaţă ca pasărea proastă cu colivia, care uită şi c-o ştiut zbura oarecândva, sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare”.
(Fragment din Filmul Horea)

Cum a fost disciplinat statul SINGAPORE .

""" Cum a fost disciplinat statul SINGAPORE ?

Statul Singapore a fost înfiinţat în 1965, cuprinzând 63 de insule cu o
suprafa ț ă total ă de aproape 700 de km p ă tra ţ i (Bucure ş tiul cu Zona
metropolitană are 900 km pătra ț ).
Insula principală măsoară cca 570 de kmp şi este legată cu un pod de uscat.
Când s-a declarat stat independent, în 1965, Singapore a primit de la Marea
Britanie, cu titlu de împrumut, suma de 30 de milioane de dolari.
În 2010 avea disponibilă pentru investiţii, suma de 310 miliarde de dolari.
În Singapore nu există: om fără locuinţă, şomeri, dar nici pensionari.
Nu ai voie pe stradă: să scuipi, sau dacă ai facut-o înseamnă că te
distrezi şi eşti amendat -100 de dolari; cu cât scuipi mai departe cu atât
amenda e mai mare.
La fel cu guma de mestecat.
Când au construit metroul au prevăzut o sumă de 12 miliarde. Fiindcă a
costat doar 10,5 diferenţa s-a împărţit la populaţie sub forma de acţiuni.
In mijloacele de transport in comun este interzis sa mananci sau sa bei.
Se fumeaza numai in spatii bine delimitate, in aer liber.
Fiindcă aveau prea mulţi puşcăriaşi, i-au împuşcat şi spânzurat pe recidivişti, consideraţi irecuperabili, iar restul sunt disciplinaţi.
S-a întâmplat în Singapore; Un militar, cu mână de fier, şi-a asumat conducerea ţării.
În şase luni, din circa 500.000 de deţinuţi, au ramas doar 50 . Toţi ceilalţi (criminali recunoscuţi) au fost împuşcaţi.
Toţi oamenii publici (politicieni, poliţişti, judecători, magistraţi etc.) corupţi au fost împuşcaţi. (Existau mii de probe contra lor).
Toţi funcţionarii hoţi au fost împuşcaţi sau au fugit repede din ţară.
Multitudinea de drogaţi, care rămâneau dormind pe stradă, au fugit disperaţi în Malaezia, să scape de împuşcare sau de muncă forţată.
După ce a curăţat ţara , reorganizând sistemul politic, legal şi penal, acest militar a convocat alegeri directe şi a candidat la preşedenţie.
A câştigat cu 100% de voturi!
Astăzi, Singapore este una din ţările cu cel mai sigur trai decent.Este una din cele mai dezvoltate şi este mult mai sigura de cât Statele
Unite, Anglia şi Israel, la un loc…!Deja în avion, foaia de îmbarcare are un anunţ „MOARTE” cu litere mari şi
roşii şi explicaţia că este pedeapsă pentru posesia de droguri. Orice drog, orice cantitate transportată, cel care a fost detectat cu acestea, să fie împuşcat sau condamnat la închisoare pe viaţă cu muncă silnică.Un surfist brazilian a încercat să intre în Singapore cu o planşă de surf plină de cocaină.Bineînţeles că îşi dorea propria moarte. Mama tânărului traficant a apărut la TV cerând să se intevină pentru fiul ei; nu a servit la nimic. Nici mama, nici protestele nu au reuşit să împiedice aplicarea legii.
În hoteluri, „Ghidul oraşului” are o pagina care explică: poliţia din Singapore garantează integritate fizică a oricarei femei, timp de 24 de ore din zi (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi şi ordine, femeile care ieşeau singure erau violate şi/sau asasinate).Anul trecut, secretara unui prieten, care lucra peste program, la întoarcerea acasă a fost urmărită de un echipaj de poliţie.Când a ajuns acasă şi a scos semnalizarea ca să intre în edificiu, i-au cerut să se oprească. Unul din poliţişti s-a apropiat atunci de geamul maşinii şi îi spuse:
-„Doamnă, aşa cum ştiţi, suntem în campania de civilizare a traficului, amendând infractorii şi premiindu-i pe cei care conduc corect.
Şi dv., doamna, pe tot drumul până aici nu aţi comis nici o contravenție sau infracțiune. FELICIT Ă RI!
Aveţi aici un cec de 100 dolari singaporezi (echivalent cu 80 dolari US) şi
vă cerem să semnaţi de primire, vă rog”…
Ţi se pare o mână prea dură? NU.
Drepturile umane reale sunt pentru cetăţenii oneşti şi muncitori, care aduc riguros aportul lor statului, care trăiesc în pace, respectuos şi solidar cu semenii lor.
NO COMMENT !!! """"

SURSA: preluat de aici - link

Mirel Palada - La moartea tatălui .

UN TEXT DE MIREL PALADA . Un text CENZURAT de facebook .

""" Zilele astea a murit tatăl meu. Azi l-am îngropat.

Drept pentru care n-o să mai am răbdare cu voi și nici n-o să vă menajez și o să spun lucrurilor pe nume, scurt și la obiect.

O să folosesc vocea tatălui meu de dincolo de mormînt și o să spun ce trebuie spus.

Sînteți niște proști.
Sîntem niște proști.
Românii sînt niște proști.

Românii nu sînt proști pentru că n-ar fi inteligenți. Nici pe departe. Sîntem la fel de deștepți ca toți ceilalți. Ci doar pentru că n-avem curaj și avem suflet de slugi.

Eu, de neam, sînt din Telega. Jumătate din Moldova, după mamă. Dar după tată și după viață din Telega. Născut, crescut și trăit în Telega, în miezul Munteniei.

Acum, cînd scriu aceste rînduri, sînt în Telega, proaspăt epuizat după înmormîntare. E seară. E frig în casă, că am oprit focul. Mă pregătesc să pornesc spre București. Dar nu mă ridic de aici pînă nu vă spun ce am de zis.

Să vă spun că sînteți niște proști.

Mai deunăzi, săptămînile trecute, am trecut pe lîngă Salzburg. Puteam să ne oprim. Nu ne-am oprit. Nu contează. Am fost în alți ani. Știu orașul destul de bine.

Știți ce înseamnă Salzburg? Salz și Burg. Sare și oraș. Orașul sării.
Știți ce înseamnă Telega? O căruță mai mică. Căruța cu care se căra sarea.
Știți ce au în comun Telega și Salzburgul? Din ambele locuri s-a scos sare sute de ani de zile.
Știți prin ce diferă Telega de Salzburg? Prin toate celelalte, mă proștilor mă.

Telega, fundul pămîntului, o comună săracă, depopulată, plină de oameni bătrîni și lipsiți de speranță. Salzburg, unul din cele mai șic și mai scumpe și mai bogate orașe ale lumii.

Și din Telega, și din Salzburg, s-a scos sare sute de ani de zile. Mai abitir, din Telega s-a scos și petrol o sută de ani de zile.

Cu petrolul din Telega și Buștenari, satul său aparținător de peste deal, Germania a făcut al doilea război mondial, alimentîndu-și tancurile și urgia de armată pînă în coasta Stalingradului.

Telega a mustit de resurse. Sare. Petrol. Cele ce fac lumea să se învîrtă și să funcționeze.

În Telega, de cinci sute de ani, de cînd se exploatează măruntaiele acestui pămînt sărac, dar al dracului de bogat în adîncuri, un ban n-a rămas aici.

Nu cinci la sută.
Nu zero virgulă cinci la sută.
Nu zero virgulă zero cinci la sută.
Nimic n-a rămas aici.
Nimic, mă proștilor, nimic. Futu-vă Dumnezeii mamilor voastre de proști: NIMIC!
Totul a luat drumul străinătății. Și Telega a rămas un loc prost și sărac și blestemat.
Sarea s-a scos sute de ani. A luat drumul Imperiului. Către sultan. Către Stambul.

Un drum din București chiar așa se numește: Drumul Sării. Locul pe unde căruțele pline cu sare din Telega și din Slănic Prahova treceau la vale, spre sud, spre Giurgiu și de acolo mai departe spre capitala Imperiului.

Căruțe cu sare. Adică teleguțe. Venite din Telega.

Nici un sfanț de plus valoare n-a rămas în Telega. Oameni proști și săraci și slugi au scos sarea, care s-a dus la sultan.

Apoi au dat de petrol, acum o sută și ceva de ani. Și au luat-o de la capăt.

Oameni proști și săraci și slugi au scos petrolul pentru multinaționalele acelei vremi. Pentru anglo-olandezii de la „Astra Română”. Pe urmă pentru nemții naziști. Pe urmă pentru ruși.

Auzi tu tupeu pe capul lor de ticăloși: stăpîni anglo-olandezi care își spuneau „Astra Română”.

Unii au crescut firav pe lîngă aceste multinaționale și au dat să facă cheag. Dar a venit al doilea război mondial și au luat germanii tot. Apoi au venit rușii și au luat rușii tot, după ce i-au învins pe nemți și i-au băgat pe chiaburi la Canal și la pușcărie și ne-au pus să plătim pagube de război. Trenuri întregi cu vagoane cu cereale cherestea uraniu petrol. Trenuri de petrol supte de la Telega.

Un leu n-a rămas aici. Nimic, mă proștilor. Nimic.
Nici o marcă germană.
Nici o rublă sovietică n-a rămas aici.
Nici un dolar american.
Nici o liră sterlină.
Nici un gulden de la ticăloșii de olandezi.
Nici un leu de la ticăloșii de comuniști, care au confiscat tot și au băgat oamenii în pușcărie.
Nimic. Nimic. Praful s-a ales.

Nimic n-a rămas de pe urma sării, decît niște găuri în pămînt cu apă sărată în jurul cărora țopăie niște turiști săraci și mediocri.

Nimic n-a rămas de pe urma păcurii, decît niște rezervoare ruginite și niște țevi ruginite care se tîrîie ca șerpii pe coastele Călinetului și niște turle ruginite de sonde părăsite.

Nimic n-a rămas. Un loc blestemat, populat de oameni proști și bătrîni și triști și fără de speranță.

Știți de ce mai toți banii de pe urma sării au rămas la Salzburg, să-l transforme într-unul din cele mai bogate și dezvoltate locuri de pe lumea asta?

Pentru că ăia au avut coaie, mă proștilor mă. Au avut curaj și cînd cineva a vrut să vină să le ia sarea

– căci au fost mulți și acolo care au vrut să pună mîna pe ce nu era al lor –

salzburghezii au pus mîna pe furci și pe topoare și pe săbii și pe arbalete și și-au folosit banii și mintea și priceperea să tocmească oșteni și mercenari care să lupte să-și lepede sîngele să apere sarea.

Au vărsat și ei, salzburghezii, sînge pentru sarea lor. Au năimit și pe alții să verse sînge, tot pentru sarea lor.

Știți de ce n-a rămas nimic la Telega? Pentru că noi, telegenii, sute de ani de zile am fost proști.

Sute de ani, telegenii și românii am fost proști și n-am avut curaj. Am lăsat toți ticăloșii acestei lumi ticăloase să vină și să ia fără să pățească nimic.

N-am pus mîna nici pe furci, nici pe topoare. Nici pe săbii, nici pe arbalete. Nici nu ne-am folosit banii și mintea să tocmim oșteni să ne apere.

Am plecat capul și n-am ținut cu ai noștri. N-am fost solidari unii cu alții, să zicem „mă proștilor mă, mă futu-vă Dumnezeii mamilor voastre de haite și de tîlhari,

toate astea sînt ale noastre, nu ale sultanului sau ale neamțului sau olandezului sau rusului sau bruxellezului, și ar trebui să murim ca să ne apărăm ce e al nostru”.

Am fost lași și slugi și fricoși și am plecat grumazul. Și ne-am ferit prin păduri. Și ne-am ascuns prin munți și prin frunze, că așa e porecla unuia din neamurile din care mă trag: Frunzoii, că s-au ascuns în frunză. Și am cedat lupta fără să ridicăm un deget. Și n-am ținut cu ai noștri, ci cu stăpînii.

Și, mai rău de-atît, ne-a plăcut.

Adică am fost proști.

Dragii mei proști, sînteți niște proști. Și eu, și voi. Toți. Eu sînt prost că încă mai îmi răcesc gura de pomană să vă spun că sînteți proști. Lași. Fricoși. Ticăloși. Neam de slugi. Suflet de slugă.

Iară voi sînteți proști și o să muriți săraci și proști pentru că țineți cu oricine altcineva, nu cu țara voastră, nu cu neamul vostru, nu cu pămîntul vostru, nu cu sarea voastră, nu cu păcura voastră, nu cu morții voștri, morții mamilor voastre de proști.

Ci cu stăpînii voștri care vă iau sarea și păcura și viața și viitorul.

Morții mamilor voștri de proști, că proști mai sînteți.

Tatăl meu dragă. Dragul meu tată. Ești rece și în mormînt. Și toți în jurul tău sînt niște proști. Lași. Fricoși. Ticăloși. Slugi.

Aici trebuia să fie Texas, tăticul meu drag. Trebuia să fie Dallas. Trebuia să fie Salzburg. Însă e doar Telega: un loc sărac, cu oameni bătrîni și proști și fără de speranță.

Odihnește-te în pace, dragul meu tată rece și prost și mort și țeapăn. Ai fost un prost pentru că ți-ai ajutat semenii. Ai fost un prost pentru că ai crezut în ei. Ai fost un prost pentru că ai fost boier de Telega, acest loc prost și sărac și în paragină.

Dumnezeu să te aibă în pază. Căci pe români nu are cine.

Pentru că sînt proști. Dumnezeu are grijă doar de ăia care au ei grijă de ei.

Noapte bună, tatăl meu drag ! """"

~~~~~

Mirel Palada - facebook

Mirel Palada - blog 

Viata e nimic ... Moartea e nimic ...

""" (...) S-a apropiat de mine și mi-a spus șoptit:
- Viața e nimiiiiiiic ... Moartea e nimiiiiiic .... Sunt amândouă un fel de vis . Intinzi mâna să le prinzi ... Nu le priiiiiiinzi . (...) """

Depresia .

Every morning when I wake up from my bed, I try to deceive my permanent depression / mental illness / bipolarity with this quote :

""" Depression, anxiety and panic attacks are not signs of weakness. They are signs of trying to remain strong for far too long. """ [anonymous wise as f**k]

Oile din România .

""" (...) Partidele sunt structuri piramidale antidemocratice. În ele domnesc dictatura şi corupţia. De fapt numai cei din vârful piramidei au dreptul la opinie, membrii de partid fiind doar nişte soldaţi ascultători. Odată ajunse la putere ele încearcă să acapareze, prin metode legale sau mai puţin legale, cât mai multa putere economică, legislativă şi executorie. Partidele nu reprezintă toată populaţia ţării, totuşi ele îşi permit să facă legi pentru toţi cetăţenii. Ele nu vor conduce niciodată ţara spre mai multă democraţie, ci vor servi întotdeauna intereselor lor şi ale acoliţilor lor. (...) """" [ https://mihail-ispan.blogspot.com/p/4-diverse.html ]

Intelepciunea ardeleanului.

Mno...
Ori ai casă , ori palate ,
Tăt o groapă o să sape .

Explicatii si învățături catehetice ortodoxe. Sfânta Liturghie 2 .

Timpul săvârşirii

Sfânta Liturghie se poate săvârşi o singură dată pe zi de acelaşi slujitor (preot sau episcop). De asemenea, indiferent de săvârşitor, într-un altar nu se poate sluji decât o singură Sfântă Liturghie într-o zi. „Această unicitate a Sfintei Jertfe (una singură în zi) înseamnă numai o moarte a lui Hristos, care moarte a luat-o pentru noi, şi numai o patimă a Lui pe care odată a răbdat-o pentru noi.” (Liturghier, Povăţuiri)
Sfânta Liturghie se săvârşeşte de regulă dimineaţa, pe la ceasul al treilea din zi, adică în jurul orei 9 dimineaţa. Excepţie de la această regulă sunt: luni şi marţi din prima săptămână a Postului Paştelui, Vinerea Patimilor, Vinerea dinaintea Crăciunului şi Bobotezei când acestea cad Duminica sau luni, în miercurea şi vinerea din Săptămâna Brânzei.


Săvârşitor

Sfânta Liturghie se săvârşeşte numai de arhierei şi preoţi care nu sunt opriţi de a sluji, prin impedimente morale sau canonice. Preotul poate sluji singur sau cu diacon, iar arhiereul slujeşte de obicei înconjurat de sobor de preoţi şi diaconi. Diaconul nu poate sluji Sfânta Liturghie singur niciodată.

Locul săvârşirii

Sfânta Liturghie se săvârşeşte numai în biserică, paraclis sau capele sfinţite şi care au Antimis şi anume în Sfântul Altar.
Se poate sluji Sfânta Liturghie şi afară din biserică (însă tot pe Sfântul Antimis) în cazuri excepţionale: la hramuri, la sfinţiri de biserici şi pe câmpul de luptă având binecuvântarea episcopului pentru aceasta.
Sfântul antimis (gr. αντιμηνσιον - "în loc de masă") este o bucată de pânză de in sau mătase şi este de formă pătrată sau dreptunghiulară (50/60 cm) pe care este imprimată icoana Punerii în Mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găsesc cusute părticele de Sfinte Moaşte. Sfântul Antimis este sfinţit, semnat şi dat de episcopul locului, indicându-se parohia sau biserica unde a fost dat pentru slujire, cu hramul ei.



Obiecte şi materii trebuincioase

Pentru săvârşirea Sfintei Liturghii sunt necesare următoarele: Sfântul Antimis, sfintele veşminte, sfintele vase (potir, disc, steluţă, copie, linguriţă, buret, vas pentru căldură), Procoveţe, prescuri (de regulă cinci), vin curat din struguri, apă curată, cădelniţă şi tămâie. Sunt necesare de asemenea cărţi de slujbă: Sfânta Evanghelie şi Liturghier pentru preot, Apostol, Catavasier sau Liturghierul de strană pentru cântăreţ. Obligatoriu pentru a săvârşi Sfânta Liturghie este nevoie de două lumini pe Sfânta Masă şi una la Sfânta Proscomidie (acestea pot fi candele sau lumânări).

SURSA:

Pagina Manastirii Turnu (Targsor, Prahova) 

Explicatii si învățături catehetice ortodoxe. Sfânta Liturghie 1 (XXVII) .

     „Sfânta Liturghie este Taina Tainelor, Sfinţirea Sfinţirilor, adevărat Sfântul Sfintelor, a toate săvârşirilor săvârşire, începătoare de săvârşire şi săvârşitoare.” (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

Cuvântul Liturghie vine din limba greacă şi înseamnă o slujbă sau lucrare comună, de interes public. De-a lungul timpului, Dumnezeiasca Liturghie a fost cunoscută sub mai multe denumiri: frângerea pâinii, Cina Domnului, paharul binecuvântării, euharistia, aducerea (prosfora, termen sinonim cu anafură), taină sau mister, jertfă, sfânta slujbă, adunare.

Sfânta Liturghie are un dublu scop: primul, sfinţirea Darurilor de Jertfă – adică prefacerea pâinii şi vinului în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi al doilea, sfinţirea credincioşilor prin împărtăşirea lor cu Sfintele Taine.


Temei scripturistic 

Instituirea Sfintei Jertfe a avut loc la Cina cea de Taină săvârşită de Însuşi Mântuitorul cu ucenicii Săi înainte de Sfintele Patimi (cu o zi înainte de Paştele iudaic): „Iar pe când mâncau ei, Iisus luând pâine şi binecuvântând a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Noului Legământ, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.”(Matei 26, 26-28) „Aceasta faceţi spre pomenirea Mea.” (1 Corinteni 11, 24)



Istoric

Împlinind această poruncă, Sfinţii Apostoli săvârşeau în fiecare duminică Jertfa Mântuitorului în chip nesângeros, rugându-se îndelung ca Domnul să prefacă pâinea şi vinul de pe masa lor în Însuşi Sfântul Său Trup şi Sânge cu care apoi se împărtăşeau. Cea mai cunoscută şi folosită formă a Liturghiei până în secolul IV a fost Liturghia Sfântului Apostol Iacov. Deoarece circulau foarte multe variante ale acestei rânduieli de slujbă, Sfântul Vasile cel Mare (sec. IV) şi, mai apoi, Sfântul Ioan Gură de Aur (începutul sec. V), folosindu-se de variantele existente, au alcătuit fiecare câte o Liturghie care să poată fi folosită fără schimbare în toată Biserica. După ei, Sfântul Grigorie Dialogul (începutul sec.VII) alcătuieşte Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfinţite.

În cursul vremii, în Biserica Ortodoxă au mai circulat şi alte forme ale Liturghiei, însă cele trei enumerate mai sus s-au impus şi răspândit pretutindeni astfel încât aproape numai ele se săvârşesc.
Dintre ele cel mai des se foloseşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur; Liturghia Sfântului Vasilie cel Mare se săvârşeşte numai de zece ori în an, iar a Sfântului Grigorie Dialogul (care nu este o Liturghie completă deoarece se folosesc Sfintele Taine deja sfinţite la o Liturghie precedentă, scopul ei fiind numai acela de a se împărtăşi credincioşii în timpul Postului când nu se face Liturghie) se face numai în Postul cel Mare.

*** Sursa foto: Doxologia.ro

SURSA:

Pagina Manastirii Turnu (Targsor, Prahova) 

Explicatii si învățături catehetice ortodoxe. Sfânta Proscomidie .

Simbolistică

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii. Termenul proscomidie vine de la grecescul „proscomizein” care înseamnă a aduce, a pune înainte, a oferi. În mod obişnuit, proscomidia este cunoscută astăzi ca rânduiala pregătirii şi afierosirii Cinstitelor Daruri, adică a pâinii şi vinului. Deşi are o formulă de binecuvântare de început şi otpust cât şi forma şi întinderea unei slujbe propriu- zise, proscomidia nu este o slujbă independentă ci este inseparabilă de Sfânta Liturghie.

După Sfântul Simeon al Tesalonicului, locul unde se săvârşeşte proscomidia închipuie Betleemul unde S-a Întrupat pentru noi Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, precum El s-a născut din Sfânta Fecioară, Agneţul se scoate din prescură curată. Procoveţele (acoperămintele) închipuie scutecele cu care S-a înfăşurat. Steluţa care se aduce deasupra, închipuie steaua magilor. În locul aurului, Sfintele Vase; pentru smirnă, Darurile ce se aduc în Sfintele Vase; tămâia pentru tămâie, iar în locul închinăciunii şi a slavosloviei păstorilor şi magilor, rugăciunile şi slavosloviile preoţilor.



Timpul şi locul

Proscomidia se săvârşeşte, de regulă, dimineaţa în timpul ceasurilor 3 şi 6, în partea de nord a Sfântului Altar şi anume la masa numită proscomidiar aşezată de obicei într-o firidă în perete sau în altă încăpere aparte care comunică cu Altarul printr-o deschidere fără uşă. Se săvârşeşte întotdeauna de preot (la marile praznice având ajutor şi diaconul), fără să participe cântăreţii sau poporul credincios.



Rânduiala Proscomidiei

După ce preotul se închină la sfintele icoane şi se îmbracă cu toate veşmintele, se duce la proscomidiar unde se află cinci prescuri din grâu curat, un vas cu vin şi unul cu apă, Sfântul Disc şi Potirul, Copia şi acoperămintele. Din prima prescură se scoate Sfântul Agneţ însemnat cu IC XC NI KA (Iisus Hristos Biruieşte). Apoi se pune vin şi apă în Potir. Din a doua prescură se scoate părticica pentru Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu care se aşează în stânga Agneţului. Din a treia prescură se scot nouă părticele aşezându-se în rând de câte trei pentru toate cetele sfinţilor. Din a patra prescură se scot trei părticele mari ce se aşează în faţa Sfântului Agneţ pentru episcopul locului, pentru conducătorii ţării şi poporul credincios, şi pentru ctitorii vii ai sfântului locaş. Din aceeaşi prescură se fac pomenirile pentru cei vii, iar miridele (fărâmiturile) rezultate se aşează în stânga Agneţului sub părticica Maicii Domnului. Din ultima prescură se scot miridele pentru cei adormiţi care se aşează în dreapta Sfântului Agneţ sub cele nouă părticele ale cetelor sfinţilor. Toate acestea se săvârşesc însoţite de rugăciunile rânduite pentru momentul şi pomenirile respective. La toate acestea preotul slujitor poate adăuga şi pomenirile speciale pentru cei vii cum ar fi: pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru împlinirea dorinţelor, pentru cei năpăstuiţi de vrăjmaşi, pentru izbăvirea din închisoare, pentru mulţumire şi la vremuri de mare cumpănă ca la secetă şi ploaie necontenită. Apoi, cu un burete sau o pensulă, preotul strânge cu mare grijă miridele ca nu cumva să cadă vreuna jos după care, rostind rugăciunile momentului, acoperă cu procoveţele Sfântul Disc şi Sfântul Potir. Se face otpustul şi se cădeşte Altarul şi Biserica toată şi se dă binecuvântarea pentru începerea Sfintei Liturghii.



Condiţii:
- prescurile să nu fie vechi, mucegăite, mâncate de şoareci etc.;
- cantitatea de apă să fie potrivită cu chibzuinţă pentru a nu schimba firea vinului;
- prima părticica din cele nouă ale sfinţilor se scoate pentru Sfinţii Îngeri;
- nu se pomenesc viii la morţi după nechibzuita părere că astfel li s-ar produce moartea (preotul slujitor şi cel care ar cere aceasta se afurisesc);
- nu se scot părticele la cererile speciale pentru a se da apoi credincioşilor spre consumare, pierzând astfel binecuvântarea lui Dumnezeu;
- părticelele scoase pentru îmblânzirea vrăjmaşilor nu se dau celor „nedreptăţiţi” care greşesc de moarte dacă le-ar arunca în apă, în foc sau în alte locuri cu gândul că astfel ar provoca moartea dulşmanilor (cei ce vor face acestea se vor socoti drept vrăjitori şi ucigaşi);
- dacă datorită mulţimii miridelor se vor uni cele ale viilor cu cele ale morţilor nu este greşeală de moarte;
- părticele la vii nu se scot decât numai pentru creştinii ortodocşi, spovediţi şi care nu trăiesc în păcate de moarte cum ar fi: desfrânaţi, beţivi, vrăjitori, eretici, atei, etc.
- nu se scot părticele la morţi care nu au fost ortodocşi sau care s-au sinucis;
- nu se pomenesc copiii avortaţi, cu nume de Ion, Ioana sau în alt chip.

*** foto: Doxologia.ro

SURSA:

Pagina Manastirii Turnu (Targsor, Prahova) 

Explicatii si învățături catehetice ortodoxe. Cântăreţul bisericesc.

   Cântăreţul bisericesc, cunoscut şi sub numele de dascăl, ţârcovnic, psalt, cantor sau citeţ, aducând jertfa roadă buzelor, asigură răspunsurile stranei, cântând sau citind acele pasaje din slujbele bisericeşti rânduite după tipic.



Cine poate fi

    După cuvântul Apostolului, orice creştin este dator să-L laude pe Domnul şi să-I cânte în inima lui psalmi şi cântări duhovniceşti, în toată vremea mulţumind (Efeseni 5, 19). Pentru a evita însă neorânduiala, citeţul sau psaltul se hirotesesc de către episcop, căci nu oricui îi este îngăduit să citească sau să cânte în biserică. (Canonul 15 Laodiceea)
Cântăreţ bisericesc poate fi aşadar numai bărbatul care s-a desăvârşit în timp în meşteşugul viersuirii imnelor, psalmilor şi laudelor pe cele opt glasuri bisericeşti şi care îşi închină cugetele sale Făcătorului, râvnind a-L lăuda pe Dumnezeu. Femeile însă nu au voie să cânte în biserică (afară numai maicile în mănăstirile lor) (I Corinteni 14, 34).
Cântăreţii stau în naosul bisericii, de obicei în absida dreaptă sau în ambele abside, mai nou în cafas - un „balcon" construit în partea dinspre apus a bisericii - împrejurul unei strane pe care se află cărţile şi partiturile după care cântă sau citesc.

Scurt istoric

Sfântul Prooroc şi împărat David este primul om care a alcătuit imne cântate lui Dumnezeu, numite „psalmi" după instrumentul care îl acompania la cântarea lor: psaltirea (un fel de liră).
De aici derivă în Biserică denumirea de „muzică psaltică" şi „psalt" pentru cel care cântă Domnului. Aşa cum ne relatează Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, apostolii au cântat psalmi chiar la Cina cea de Taină (Matei 26, 30). în primele veacuri creştine toţi credincioşii cântau în biserică psalmii şi cântările.
După încetarea prigoanei, în epoca bizantină, rolul psalţilor a crescut foarte mult, apărând chiar o ierarhizare a lor (proto-psalt etc).
Cei mai renumiţi imnografi sau alcătuitori de cântări şi imne bisericeşti au fost: Sfântul Efrem Şirul, supranumit „alăuta Duhului Sfânt" de la care ne-au rămas aproape o mie de laude şi imne, Sfinţii Melozi Roman şi Cosma, Sfântul Ioan Cucuzel şi, nu în ultimul rând, Sfântul Ioan Damaschin, de la care avem cele opt glasuri după care se cântă toate cântările din biserică.



Obligaţiile cântăreţului

• să se străduiască să cânte frumos şi cu evlavie, căci cântă înaintea lui Dumnezeu însuşi, a sfinţilor îngeri şi a tuturor sfinţilor Lui;
• să nu cânte fals, prea tare sau prea încet, pe nas sau strident, prea în grabă sau prea pe larg;
• să nu cânte cântări sau melodii care nu au fost statornicite de Sfinţii Părinţi pentru slujbe;
• să nu folosească în biserică instrumente muzicale sau electronice (vezi canonul 75 Sinodul VI etc.)
• să citească cu atenţie şi clar, fără greşeli, nescurtând sau adăugând de la sine nimic din textele de slujbă;
• să cunoască şi să respecte tipicul bisericesc;
• să asculte de slujitorii Sfântului Altar;
• să ducă o viaţă curată, exemplu moral pentru ceilalţi credincioşi;
• să fie liniştit şi împăcat cu toţi;
• să nu vorbească sau să se certe la strană;
• să pregătească din vreme cărţile pentru slujbă.

SURSA:

Pagina Manastirii Turnu (Targsor, Prahova) 

Explicatii si învățături catehetice ortodoxe. Paraclisierul.

     Paraclisierul e bărbatul însărcinat cu ordinea şi curăţenia bisericii, a curţii acesteia, a clopotniţei etc, îndeplinind şi activităţi neclericale necesare oficierii cultului. Prin excepţie, în mănăstirile de maici această ascultare o are o maică.
„Paraclisier" (paracliser, ţârcovnic) vine din grecescul „para-(e)clisiarh, "cel de pe lângă biserică". In vechime şi în mănăstiri sarcinile paraclisierului erau împărţite mai multor persoane: aprinzător de candele, canonarh, clopotar, deşteptător şi de paraclisierul propriu-zis, cu ascultare în Sfântul Altar.



Alegerea paraclisierului
La biserica de parohie, paraclisierul se alege dintre credincioşii mai în vârstă şi care au timpul necesar să se ocupe de îngrijirea bisericii. El trebuie ales de preot dintre cei chibzuiţi şi blânzi, cu o familie model pentru parohieni.



Datoriile paraclisierului

• să facă trei metanii când intră prima dată în zi în Sf. Altar şi când pleacă la sfârşit, însă fără a săruta Sf. Masă;
• să facă curăţenie în biserică în fiecare săptămână cel puţin o dată, iar gunoiul să-1 ardă într-un loc special amenajat lângă biserică;
• să aprindă candelele şi lumânările la începutul slujbei şi să le vegheze cu multă grijă şi evlavie;
• să se îngrijească permanent ca lumina să fie potrivită, fără să scoată fum, iar feştila să fie în mijlocul candelei, ca să nu crape paharul;
• să menţină candelele curate, spălându-le ori de câte ori e nevoie şi aruncând restul de ulei într-o groapă special amenajată lângă biserică;
• să se îngrijească de încălzirea bisericii;
• să aibă prosoape curate pentru curăţatul icoanelor, catapeteasmei, strănilor, tetrapoadelor, sfeşnicelor etc.
• să cunoască rânduiala slujbei, pentru a da preotului cădelniţa aprinsă la vreme, a fi pregătit să iasă cu lumânarea la vohoade, a aşeza analogul pentru citirea Evangheliei, a da apa caldă, a trage clopotele şi a bate toaca la momentele potrivite;
• să taie prescurile rămase de la Proscomidie, spre a fi binecuvântate ca anafura;
• să aibă o ţinută cuviincioasă şi el însuşi să fie curat.



Paraclisierul nu are voie:

• să folosească la candele ulei rânced sau de proastă calitate, nici ulei sfinţit la St Maslu sau de la Litie;
• să bârfească pe preot, smintind parohienii;
• să bea sau să mănânce în Sf. Altar;
• să aducă în Sf. Altar altceva în afară de ulei, prescuri, vin, lumânări, tămâie şi cărbune;
• să se atingă de Sf. Masă sau să treacă prin faţa ei;
• să schimbe acoperămintele de pe St Masă (aceasta o face numai preotul):
• să atingă sau să mute Sf. Potir, Sf. Disc, Sf. Evanghelie, Sf. Antimis, linguriţa, copia etc;
• să umble la Chivot sau să poarte Sf. Trup şi Sânge al Mântuitorului;
• să se atingă de Proscomidiar sau de Darurile aduse în acest loc;
• să stea în Sf. Altar fără de vreo trebuinţă;
• să vorbească în timpul slujbei, deranjând preotul;
• să mai intre în Altar dacă a făcut păcate grele: beţii, desfrânări etc.

*** foto: Doxologia.ro

SURSA:

Pagina Manastirii Turnu (Targsor, Prahova)