PGL La Malul Ariesului. Recomand!

Am desfacut-o.
Ce?
Clisă (slăninuță) de mangaliță din Apuseni (Gârda, judetul Alba).
Fără cuvinte. Foarte gustoasă. Textura unica. Se topește în gură. Gust minunat. Șoricul foarte moale. Perfectă.
De la punctul gastronomic local La Malul Arieșului ( La Malul Arieșului ).

Daca ajungeți în zona Apusenilor, Gârda, judetul Alba, neapărat să opriți la ei și să le cereți salam de casă și slăninuță de mangaliță + pâine de casă. Nu veți regreta.

Până și pruncul nostru o înfuleca pe nerăsuflate.

Când am fost cu Petru la Parohia din Arieșeni (pentru Sfânta Împărtășanie), pe cand eram in concediu in Apuseni, am descoperit pur întâmplător ... un producător local de mezeluri artizanale , pâine de casă și multe alte bunătăți.

Urmatoarea zi, la prima ora, am fost la dânsul la poartă.
Din păcate , nu am mai găsit decât pită, salam făcut în casă și slănină/clisa de mangaliță.
Pita era caldă abia scoasă din cuptor. Vreun kil și jumătate una (cu aprox.) . Extraordinară!

Unde le găsiți?

La punctul gastronomic local " La Malul Arieșului " ( La Malul Arieșului ).

Cum vii din Arieșeni spre Gârda, pe dreapta, chiar în apropiere de biserica Gârda.

Merită sa incercati produsele!

Recomand!

***

Mersul pe jos si contorizarea pasilor.

Pentru flăcăii/duducile care se tot lauda și postează non-stop "realizările" lor în ceea ce privește mersul pe jos (ma refer la iubitorii de asfalt) ... :))))))

Iaca asta înseamnă mers pe jos! Nu mai pun print și cu elevația sau coborârea ...și nici cu numărul de pași din ziua respectiva.

In print-ul de mai jos este una dintre primele "plimbări" de zilele trecute. Nici prea lungă, dar nici prea scurta. In aceeași zi am mai făcut una de aproape 5 km.

Apoi, timp de 7 zile am forțat câte puțin ...câte puțin ... progresiv. Atât în ceea ce privește distanțele cât și dificultatea traseelor.

Ce este atât de special la asta? Faptul că,acest tip de trasee, aceste distante (indiferent de dificultatea lor), au fost parcurse integral PE JOS (la picior) de către Petru.
Cine este Petru?
Pruncul nostru de doar 2 ani și 11 luni.

Parcul Natural Apuseni. Izbucul Tauz.

Ziua 7.
22.08.2023.
Izbucul Tauz.
Parcul Natural Apuseni.
ROMANIA MINUNATA .
RAIUL PE PAMANT.
Casa Luca Arieseni 


Din nefericire, aici, prin 2000-2002, a murit un experimentat speolog polonez. A rămas blocat în galeriile subacvatice ale izbucului. Unul dintre cele mai adânci din tara (aprox 80 m). Din acest sifon se face legătura cu peșterile Coiba Mare și Coiba Mica (aflate la vreo câțiva km mai sus, in Casa De Piatra).

***

""" Date istorice. După câteva încercări mai curând de tatonare, dintre care cea
dintâi a fost făcută de F. PĂROIU în 1979, scufundările autonome întreprinse între
2001 şi 2003 de W. BOLEK, M. CRYKIERDA şi M. STAJSZCZYK de la clubul polonez
Wroclaw s-au soldat cu atingerea adâncimii maxime, pentru ca în ianuarie 2005,
primul dintre ei să pătrundă şi în ramura ascendentă a sifonului.
Descriere. Aflat la baza unui perete de calcar de peste 100 m înălţime din
versantul drept al văii, izbucul reprezintă o resurgenţă tipic vocluziană, prin care
reapare la zi cursul subteran din sistemul Coiba Mică – Coiba Mare. Lacul format la suprafaţă are o oglindă de aproximativ 80 m2. În fundul lui, intrarea în
sifon se face printr-un spaţiu destul de îngust, rămas între peretele de calcar şi o pantă de dărâmături care se prelungeşte până la 13 m adâncime. De aici începe
un scurt tronson ascendent, care debuşează într-o săliţă de 3 m lăţime, 15 m
lungime şi 4 m înălţime, în bolta căreia există un clopot de aer. Sifonul continuă
cu o galerie dezvoltată în mare parte pe faţă de strat, lată de cel puţin 6 m dar
înaltă de numai 1 m, pe podeaua căreia s-a depus un strat de pietriş şi nisip. Acest
aspect se păstrează până la cota –85 (250 m de la suprafaţă), după care spaţiul se
lărgeşte atât de mult, încât tavanul nu mai poate fi văzut. După o porţiune orizontală, planşeul se ridică brusc sub un unghi de aproape 90º, marcând începutul ramurii ascendente a sifonului.
În august 1993, temperatura apei din sifon era de 9ºC.
Bibliografie. Vălenaş et al. (1977), Păroiu şi Vălenaş (1981), Vălenaş et
al. (1981-1982), Bolanz et al. (1994), Onac et al. (2007)"""" [ Atlasul Pesterilor din Apuseni]

Parcul Natural Apuseni. Izbucul Cotetul Dobrestilor.

 

Ziua 7.
22.08.2023.
Izbucul Cotețul Dobrestilor .
Parcul Natural Apuseni.
ROMANIA MINUNATA .
@ Casa Luca Arieseni 

Parcul Natural Apuseni. Pestera Portile Bihorului.

""" (...) Peștera Porțile Bihorului, o formațiune carstică grandioasă. Pătrunzând pe sub portal ajungem după 17 m la o săritoare înaltă de 4 m care se poate escalada pe timp de secetă (Pe timp ploios se formează o cascadă puternica, motiv pentru care nu este indicat pătrunderea în peșteră).
După escaladarea porțiunii, pătrundem într-o incintă circulară de 7 m diametru, unde ajungem la a doua poartă a Bihorului, vom vedea un horn și puțin la dreapta fundul avenului circular de 13 m diametru, cu pereți înalți de 30 m. Fundul avenului este ocupat de un mare con de pământ, frunze uscate, crengi și bușteni căzuți de sus de pe buza avenului.
Apa iese din dreapta, dintr-o gură joasă de galerie, care la ape scăzute este seacă și poate fi vizitată pe circa 20 m, galeria se termină într-o săliță cu puț adânc umplut cu apă. (...) """ 
~~~~~~

Ziua 6, luni.
21 august 2023

Astăzi am ales un traseu puțin mai greuț. Cu grad de dificultate mediu spre mare.  Nu mai pomenesc detaliile faptului că am greșit puțin traseul și a trebuit să facem un ocol.
Este vorba despre traseul până la Peștera Porțile Bihorului.
Din șoseaua de coborâre dinspre Arieșeni/Vârtop spre Ștei/Băița . La vreo 8 km după zona de intrare spre Groapa Ruginoasa, pe partea stângă se afla un canton (pe serpentinele de coborâre).
Traseul spre peștera Porțile Bihorului porneste de acolo, prin spatele cantonului. Se urmează triunghiul roșu până la Peștera. Doar că, la un moment dat, unele semne de pe copaci (niște săgeți) ne-au cam indus in eroare. Și astfel ne-am cam abătut ceva de la poteca principala.
Traseul este aproape integral prin pădure și merge până în zona carierei de piatra.
Se coboară prin pădure, pe poteci accidentate și abrupte, aprox. 1 ora și jumătate sau chiar doua. Peste 3 km.
Greul cel mai mare este drumul de întoarcere, pe același traseu, la urcare.
In rest , peisajul este de poveste.
Toată zona este plina de mure coapte (sălbatice). Atenție la sălbăticiuni și la vipere! Este totuși în bucătăria lor ... 
Să aveți apa cu voi și ceva dulce (pentru a mai diminua oboseala și a preveni febră musculară).
Noi am intrat la ora 11:00 pe traseu și am revenit la punctul de plecare la 15:30.
Petru, la cei aproape 3 anișori și lui, a parcurs traseul integral pe jos (dus întors).

APUSENII DE POVESTE.
RAIUL DIN MUNTII APUSENI.
TĂRÂM DE BASM.
ROMANIA FRUMOASA.