Parcul Natural Apuseni. Izbucul Tauz.

Ziua 7.
22.08.2023.
Izbucul Tauz.
Parcul Natural Apuseni.
ROMANIA MINUNATA .
RAIUL PE PAMANT.
Casa Luca Arieseni 


Din nefericire, aici, prin 2000-2002, a murit un experimentat speolog polonez. A rămas blocat în galeriile subacvatice ale izbucului. Unul dintre cele mai adânci din tara (aprox 80 m). Din acest sifon se face legătura cu peșterile Coiba Mare și Coiba Mica (aflate la vreo câțiva km mai sus, in Casa De Piatra).

***

""" Date istorice. După câteva încercări mai curând de tatonare, dintre care cea
dintâi a fost făcută de F. PĂROIU în 1979, scufundările autonome întreprinse între
2001 şi 2003 de W. BOLEK, M. CRYKIERDA şi M. STAJSZCZYK de la clubul polonez
Wroclaw s-au soldat cu atingerea adâncimii maxime, pentru ca în ianuarie 2005,
primul dintre ei să pătrundă şi în ramura ascendentă a sifonului.
Descriere. Aflat la baza unui perete de calcar de peste 100 m înălţime din
versantul drept al văii, izbucul reprezintă o resurgenţă tipic vocluziană, prin care
reapare la zi cursul subteran din sistemul Coiba Mică – Coiba Mare. Lacul format la suprafaţă are o oglindă de aproximativ 80 m2. În fundul lui, intrarea în
sifon se face printr-un spaţiu destul de îngust, rămas între peretele de calcar şi o pantă de dărâmături care se prelungeşte până la 13 m adâncime. De aici începe
un scurt tronson ascendent, care debuşează într-o săliţă de 3 m lăţime, 15 m
lungime şi 4 m înălţime, în bolta căreia există un clopot de aer. Sifonul continuă
cu o galerie dezvoltată în mare parte pe faţă de strat, lată de cel puţin 6 m dar
înaltă de numai 1 m, pe podeaua căreia s-a depus un strat de pietriş şi nisip. Acest
aspect se păstrează până la cota –85 (250 m de la suprafaţă), după care spaţiul se
lărgeşte atât de mult, încât tavanul nu mai poate fi văzut. După o porţiune orizontală, planşeul se ridică brusc sub un unghi de aproape 90º, marcând începutul ramurii ascendente a sifonului.
În august 1993, temperatura apei din sifon era de 9ºC.
Bibliografie. Vălenaş et al. (1977), Păroiu şi Vălenaş (1981), Vălenaş et
al. (1981-1982), Bolanz et al. (1994), Onac et al. (2007)"""" [ Atlasul Pesterilor din Apuseni]