Vina care va să vină

Vine vina să tot vină,

Vrea să-nece totu-n vin .

[ Ne sufocă si ne-nvână ...]

Vine vina să tot vină 

Si cand vine să ramană ,

Vina-n vină s-o reţin .

H.B.

29 Iulie 2015

" In vino veritas ?! " [update]

""" In Romania nu mai exista de foarte multa vreme politie, primarie, sistem juridic, stat in general.
De asemenea nici popor nu mai exista, ci doar o gloata de cocalari tiganizati amestecati cu cacanari snobi  (nucleul fiind concentrat in Bucuresti si fiind alcatuit in fugari de la coada vacii) care se prefac ca nu observa tigania generalizata si au impresia ca traiesc in Londra, Paris sau chiar New York. Printre ei, mai supravietuiesc citiva oameni normali (din ce in ce mai putini) care sunt obligati sa suporte nebunia generalizata. 
 Anormalul a devenit normal in Rromania. """ [un comentator anonim]

" In vino veritas ?! "

RELIGIA A DEVENIT O PIEDICA IN CALEA OMULUI CATRE DIVINITATE .


PREOTII , IMAMII, RABINII, PASTORII,  S-AU TRANSFORMAT IN CURVE IEFTINE, TUBERCULOASE  ...
CU BALE IN BARBA SI SLOBOZ LA CUR . 
Labagii, pedofili, bulangii, sado-masochisti...

Din nou despre si pentru musulmani.

Bismillah ir-Rahman ir-Rahim,

"""Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : * Allah nu priveste la corpul vostru si nici la infatisarea voastra, ci priveste la inimile si faptele voastre. * """ [Hadis relatat de Muslim]

~~~

""" Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : * Omul adopta modul de viata al prietenului sau, asadar sa fie atent fiecare dintre voi cu cine se imprieteneste * """ [Hadis relatat de Ahmed]

~~~

""" Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul ( Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: * Semnele ipocriziei sunt trei: Cand vorbeste , minte; cand promite, isi incalca promisiunea si cand i se cere sa pastreze un secret, nu face aceasta. * """ [Hadis relatat de Bukhari si Muslim ]

Morala Islamica - " Dreptatea Preasfantului Omer "

""" In perioada in care era calif, intr-o seara, Preasfantul Omer lucra. In acel timp, i-a venit un musafir si a inceput sa stea la vorba cu el. Preasfantul Omer s-a ridicat brusc in picioare si , stingand lumanarea care ardea, a aprins o alta.
Musafirul uimit , se uita la Preasfantul Omer. Nu intelesese nimic din gestul acestuia. Nemaiputand sa se abtina, a intrebat:
- Ambele sunt lumanari. Ambele dau aceeasi lumina. De ce ai stins una si ai aprins-o pe cealalta? Raspunsul Preasfantului Omer a fost:
- Lumanarea pe care am stins-o a fost cumparata cu banii contribuabililor. Atunci cand am treburi personale, cand stau de vorba cu prietenii mei, nu am dreptul sa folosesc acea lumanare. De aceea am stins-o pe aceea si am aprins lumanarea pe care am cumparat-o eu, din banii mei. """

Nota :
Poate ca ar trebui sa se faca o brosurica cu aceasta mica povestioara si apoi sa fie distribuita celor care ocarmuiesc tarisoara asta.

Islamul, religiile si Ziua de Apoi.

Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Orice om se naste cu fitrah(naturalete,fire) - iar parintii lui sunt cei care il fac crestin, iudeu sau zoroastru - asa cum animalul da nastere puiului sanatos : oare vedeti vreo lipsa la el ? "

Hadis relatat de Bukhari si Muslim.

***

Abdullah ibn 'Amr (Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cand se va ivi Dajjal in poporul meu, va sta patruzeci (nu stiu daca patruzeci de zile, luni sau ani). Atunci Allah il va trimite pe Iisus, fiul Mariei, de parca ar fi Urwah ibn Mas'Ud (se refera la asemanare). El il va urmari pe Dajjal, il va ucide; apoi sapte ani oamenii vor trai pe pamant fara ca doi dintre ei sa se certe."

Hadis relatat de Muslim.

Despre saraci si saracie .

"Abu Huraira(Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul Muhammed (saaws) a spus : ** Nu este considerat sarac cel care cerseste o curmala sau doua, o bucata de paine sau doua, ci acela care, in ciuda saraciei, se abtine sa ceara.** ~ Relatat de Bukhari si Muslim "

"In alta relatare se spune: **Nu este considerat sarac cel care umbla cersind pentru o gura de hrana sau doua, sau pentru o curmala sau doua, ci acela care nu gaseste o bogatie care sa il inavuteasca si nu isi arata saracia ca sa primeasca milostenie si nu indrazneste sa ceara.** "

Sursa - DOUA SUTE DE HADISURI PROFETICE / Abdulrahim Al-Fahmi .

Pantofii lui Gandhi .

"""Intr-o zi, Gandhi alerga sa prinda trenul. In momentul cand a ajuns langa peron, trenul deja se afla in miscare. A alergat sa il prinda din urma şi foarte grabit a urcat. Dar din graba, un pantof i-a cazut. S-a aplecat imediat, şi-a scos şi al doilea pantof şi l-a aruncat şi pe acela. Cei care se aflau cu el erau foarte nedumeriti de gestul sau. Dar Gandhi foarte linistit le-a raspuns: „Cel care gaseste primul pantof, macar sa se bucure de el: de aceea am aruncat şi al doilea pantof. Nu are ce face cu un singur pantof, şi nici eu nu am ce face cu cel care mi-a mai ramas”.

Gandhi a transformat astfel pierderea intr-un castig. El a ramas în pierdere, dar altcineva s-a bucurat de castig. """

via

...oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi...la prima greutate se împiedică şi cad...

"""

Un tânăr care avea intenţia de a face un păcat a venit la imamul Hassan al Basry. Acesta era un mare savant de hadis, un om indiferent la bucuriile acestei lumi, care crescuse în preajma Aishei (Allah sa fie mulţumit de ea!), căci mama lui fiind servitoarea ei. Hassan al Basry l-a primit frumos, l-a tratat ca pe un bolnav, nu a ţipat la el, ştiind că el dorea îndreptare, nu lupă, dorea călăuzire nu ură, un comportament care nouă, celor care lucrăm pentru călăuzirea oamenilor ne lipseşte.

Imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci acest păcat, să-l faci într-un loc în care nu te vede Allah” Tânărul s-a mirat şi i-a răspuns: „Oriunde m-aş afla, mă vede Allah”, la care imamul i-a răspuns: „Dacă Allah te vede, atunci să-L asculţi.

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci păcatul, să îl faci într-un loc care nu se află sub stăpânirea lui Allah. Tânărul i-a răspuns: „Oriunde mă duc, mă aflu sub stăpânirea lui Allah”, la care imamul i-a spus: „Dacă peste tot te afli sub stăpânirea lui Allah, atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi acest păcat, să nu mănânci din ceea ce ţi-a dăruit Allah.” Dar tânărul a răspuns: „Tot ceea ce este în lume este din dărnicia Lui”, la care imamul a răspuns: „Atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi păcatul, atunci când va veni îngerul morţii sa îţi ia sufletul, să-l amâni.” Dar tânărul din nou s-a văzut nevoit să-şi recunoască neputinţa, urmată de îndemnul imamului să nu comită păcatul.

Apoi imamul a continuat: „Dacă vrei să faci păcatul, atunci să îi împiedici pe îngerii Iadului să te arunce în Foc”, dar tânărul a spus că nu poate face acest lucru. Imamul a continuat „Atunci nu face păcatul!”

Uitaţi-vă, tânărul a venit la un om înţelept să-i ceară sfatul. De ce? Întotdeauna credinţa reală îl duce pe om ca căutarea soluţiei, nu la complicarea lucrurilor şi probabil a simţit că dacă va cădea prada ispite, destinaţia lui finală va fi Focul. El şi-a dorit să scape de această situaţie şi este o soluţie bună ca atunci când ne aflăm în dificultate, să căutăm oameni buni care să ne călăuzească, căci înmulţirea păcatelor în suflet întunecă drumul spre Allah şi omul trăieşte trist, sufocat, nu gustă dulceaţa vieţii, comportamentul lui este deplasat, nu mai poate să recunoască binele, dar Hassan al Basry a simțit adevărata frământare a tânărului şi i-a dat reţeta potrivită.

Întotdeauna să legăm lucrurile de credinţa în Allah, de frica de Allah, de pedeapsa lui Allah, de dărnicia Lui.

***

Un tânăr a venit la Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Dă-mi voie să preacurvesc.” Profetul Muhammad i-a răspuns blând: „Ai fi de acord ca mama ta să preacurvească?” Fără ezitare, tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul a continuat: „Ai fi de acord ca sora ta să preacurvească?” Tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul atunci i-a răspuns: „Nici ceilalţi oameni nu-şi doresc ca mamele şi surorile lor să preacurvească.” Tânărul i-a cerut Profetului „Să faci rugi pentru mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a pus mâna pe pieptul său şi a făcut o rugă pentru sufletul lui şi pentru comportamentul lui. De atunci nu s-a mai gândit să preacurvească.

În trecut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel acre călăuzea, sfătuia, îndruma. După Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au existat companionii şi după companioni au existat tabiunii (Allah să fie mulţumit de ei toţi!), oameni cu frică de Allah şi credinţă foarte mare, care îi îndrumau pe oameni. Dar în timpurile noastre, mai ales în ţările nemusulmane, cu greu găsim astfel de oameni care să ne îndrume şi să ne corecteze comportamentul. Ce avem de făcut în acest caz? Trebuie să-L punem mereu în faţa noastră pe Allah, să ştim că noi suntem trimişii Profetului, însărcinaţi să ducem mai departe mesajul islamului, responsabili! Să nu lăsam să devenim ţinta prin care islamul să fie atacat din cauza comportamentului nostru.

Când un nemusulman ne priveşte el ne apreciază prin prisma religiei şi aşteaptă de la noi un comportament frumos, aşa cum islamul impune. Dar din păcate vedem în România atâtea exemple de musulmani care dau exemple negative şi îi vedem chiar şi pe cei credincioşi care intră în dispute pentru lucruri lipsite de importanţă, se atacă reciproc doar pentru că nu împărtăşesc aceeaşi părere şi astfel se dezbină.

Dintre cele mai rele lucruri pe care le vedem în jurul nostru sau ne lăsăm implicaţi în ele sunt cazurile în care oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi în numele Islamului, în numele comunităţii, dar la prima greutate se împiedică şi cad, murdărind totodată şi imaginea Islamului. """
[Abu Al Ola al Ghaithi ]

Despre Profetul Muhammed (saaws) .

""" Bismillahir Rahmanir Rahim (In numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Indurator)

Lauda lui Allah! Cel care ne-a ajutat sa gasim drumul calauzirii si a indepartat de privirile noastre intunericul abaterii de la credinta. Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Profetului ales - cel care a fost trimis ca indurare pentru omenire si pilda pentru cei care-l urmeaza - si asupra familiei si companionilor sai.
O, voi, musulmani, studierea vietii Profetului este unul dintre cele mai importante lucruri, in scopul careia trebuie sa ne dedicam cat mai mult timp. Cunoasterea biografiei lui il ajuta pe musulman sa traiasca acele intamplari marete, ba chiar, sa-si imagineze ca este unul dintre acei oameni cinstiti pe umerii carora s-a ridicat puritatea gloriei si onoarea eroismului.
Musulmanul poate afla din viata Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! ) multe aspecte precum: personalitatea Profetului, modul sau de viata, chemarea sa la credinta, atat pe timp de pace cat si pe timp de razboi.
Prin studierea biografiei Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cunoastem punctele slabe si puternice, motivele victoriei si infrangerii si cum trebuie sa ne comportam in anumite situatii chiar daca sunt dificile.
Prin cunoasterea vietii Profetului, musulmanii isi redobandesc increderea in ei si se conving ca Allah Preainaltul este alaturi de ei si ii ajuta, daca ei se supun cu desavarsire poruncii Lui si respecta legile Lui. Allah Preainaltul spune: "Daca voi Il veti sprijini pe Allah, va va sprijini si El pe voi si va va intari picioarele voastre." ( surat Muhammed: 7).
"Noi ii vom ajuta pe trimisii Nostri si pe cei care cred, atat in viata din aceasta lume, cat si in Ziua cand se vor ridica martorii." ( surat Ghafir:51).
"Allah ii ajuta neindoielnic aceluia care-L ajuta pe El. Allah este Tare si Puternic." (Al-Hajj:40).
Aceste pagini sunt o introducere succinta in biografia Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si au intentia de a-i atrage pe tinerii musulmani la studierea si cunoasterea amanuntita a vietii ultimului dintre profeti. Allah Preainaltul spune: "Muhammed este Trimisul lui Allah."(Fath:29)

Descendenta (genealogia) sa
El este Abu al-Qasim (tatal lui Qasim), Muhammed, fiul lui Abdullah, fiul lui Abdul-Mutallib, fiul lui Hasim, fiul lui Abd Menaf, fiul lui Qasii, fiul lui Kilab, fiul lui Murrah, fiul lui Keab, fiul lui Lewyi, fiul lui Galib, fiul lui Fehr, fiul lui Malik, fiul lui An-Nadr, fiul lui Kinane, fiul lui Khuzeime, fiul lui Mudrake, fiul lui Ilyas, fiul lui Mudr, fiul lui Nezar, fiul lui Muadd, fiul lui Adnan. S-a convenit, de asemenea ca Adnan este unul dintre fiii lui Ismail.

Numele sale
Jubeir, fiul lui Mut'im relateaza ca Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Eu am mai multe nume: sunt Muhammed, Ahmed, Al-Mahi (cel prin care Allah Preainaltul elimina necredinta), al-Hasir (cel care va aduna oamenii la picioarele mele), Al-Aqib (cel care nu are urmas)". Abu Musa al-As'ari a relatat ca Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) ii invata numele sale, spunand: "Eu sunt Muhammed, Ahmed, Al-Muqafii, Al-Hasir, Profetul caintei si Profetul Indurarii."

Puritatea descendentei sale
Trebuie stiut faptul ca tatal Profetului a fost protejat de Allah Preainaltul sa nu cada in pacatul preacurviei, pentru ca el sa se nasca dintr-o relatie legitima si nu dintr-un pacat. Uathile, fiul lui al-Asqa', a relatat ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Allah Preainaltul a ales dintre fiii lui Ibrahim pe Ismail. A ales dintre fiii lui Ismail pe Kinane. A ales dintre fiii lui Kinane pe Qurais. A ales dintre Qurais pe fiii lui Hasim, iar pe mine m-a ales din fiii lui Hasim." (Muslim).
Abu Sufian, cand a fost intrebat de catre imparatul romanilor despre descendenta Profetului, i-a raspuns: "El este unul cu o descendenta aleasa." Imparatul a raspuns: "Toti trimisii sunt cei mai distinsi din triburile lor." (Bukhari).

Nasterea sa
Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a nascut in ziua de luni a lunii Rebi' el-Euuel. S-a mai spus ca s-a nascut in a doua zi a acestei luni, a opta, a zecea sau a doisprezecea zi. Acel an este cunoscut in istorie ca "anul Elefantilor", asa cum a relatat Ibn Kethir si Khalife, fiul lui Khayiat prin consens.
Istoricii au consemnat ca Amine, mama lui Muhammed, a spus la nasterea sa: "Nu am intampinat greutati, iar atunci cand s-a nascut, a iesit impreuna cu el o lumina care s-a facut vazut intre Rasarit si Apus." Irbad, fiul lui Sarie (Allah sa fie multumit de el!), a relatat ca l-a auzit pe Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunand: "Eu sunt considerat de Allah Preainaltul in "Mama Cartilor" (Quran) ultimul dintre profeti. Am sa va explic de ce. Datorita rugaciunii facute de tatal (stramosul) meu Ibrahim, vestea adusa de 'Isa (Isus) poporului sau si lumina vazuta de mama mea, care a luminat castelele Samului." (Ahmed si Taberani).
Iar tatal lui a murit cand Muhammed (salleAllahu aleihi ue sellem) era in pantecele mamei lui.

Alaptarea sa
A fost alaptat de Thuueibe, sclava lui Abu Leheb, timp de cateva zile. Apoi a fost alaptat de Halime es-Sa'adiyae din tribul Beni Sa'ad, si a ramas alaturi de ea timp de patru ani. Acolo, i-a fost despicat pieptul de catre ingeri si i-a fost purificat sufletul. Dupa aceasta intamplare, Halime l-a readus la mama sa.
Cand avea varsta de sase ani, mama sa a decedat in timp ce se intorcea la Mekke, intr-un loc numit al-Abua'. In anul cuceririi Mekkei, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a trecut pe langa Al-Abua' si i-a cerut Lui Allah Preainaltul ingaduinta de a vizita mormantul mamei sale, iar Allah i-a ingaduit acest lucru. A plans langa mormant si i-a facut pe cei din jur sa planga, apoi a spus: "Vizitati mormintele pentru ca ele va amintesc de moarte." (Muslim). Dupa moartea mamei sale, a fost crescut de bunicul sau Abdul-Mutallib. Cand Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a implinit varsta de opt ani, a murit si bunicul sau. De la aceasta varsta a fost luat sub custodia unchiului sau, Abu Talib. Acesta l-a ajutat si l-a protejat in cele mai grele momente, chiar daca a murit politeist. Se relateaza ca datorita acestor gesturi, Allah Preainaltul ii va usura pedeapsa in Ziua de Apoi.
Fara indoiala ca Allah Preainaltul l-a protejat inca din copilarie, l-a ferit de toate faptele rusinoase si de "murdaria" Jahiliyei (perioada preislamica) si l-a inzestrat cu un comportament frumos. Astfel el era cunoscut de poporul sau ca fiind "Al-Emin" (cel de incredere) datorita puritatii, onestitatii si veridicitatii spuselor sale. Atunci cand mai marii tribului Qurais s-au hotarat sa recladeasca Keabe pentru a o aduce in starea ei initiala, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) implinise varsta de treizeci si cinci de ani. Reconstructia a inceput si a venit randul asezarii renumitei Pietrei Negre acolo unde fusese initial. Cu acest prilej au inceput divergentele intre triburi. In final au ajuns la o intelegere: cel care va intra primul in edificiu, acela va lua o hotarare. Primul care a intrat a fost Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Atunci, ei au strigat: si au fost multumiti de venirea lui. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a cerut o haina apoi a asezat Piatra Neagra (Hager el-Esued) pe ea. Dupa aceea a invitat fiecare capetenie de trib sa apuce dintr-o parte a hainii. Astfel au luat piatra si au pus-o la locul ei." (Ahmed si Hakim).

Casatoria sa
La varsta de 25 de ani a inceput sa administreze afacerile lui Khadige si a plecat in Siria impreuna cu slujitorul acesteia, Meisera. La intoarcerea din Sam (Siria), Meisara a informat-o pe stapana sa in legatura cu calitatile deosebite ale Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar aceasta a dorit sa se casatoreasca cu el.
Cu trei ani inainte de emigrarea spre Medine, Khadige a decedat. Profetul nu s-a casatorit cu alta femeie decat dupa moartea sa. Au urmat apoi casatoriile cu Seuda fiica lui Zema', cu 'Aise fiica lui Abu Bekr si (nu s-a mai insurat cu o alta virgina in afara de ea), cu Hafsa fiica lui Omar ibn Al-Khattab, cu Zeineb fiica lui Khuzeime, cu Um Seleme (numele ei fiind Hind) fiica lui Umeiye, cu Zeineb fiica lui Gehs, cu Giuweiriye fiica lui Harith, cu Umm Habibe (numele ei fiind Ramle, s-a spus ca este Hind fiica lui Abu Sufyan), cu Safiye ( imediat dupa cucerirea Khaibar) si cu Meimune fiica lui Al-Harith, ultima dintre sotii.(Allah sa fie multumit de ele!)

Copiii sai
Toti copiii sunt de la Khadige fiica lui Khuweilid, in afara de Ibrahim care este de la Maarie.
Cei trei baieti sunt: Al-Qasim (cu care era supranumit) care a trait doar cateva zile, Abdullah, care a fost poreclit "cel curat, cel bun." Ibrahim s-a nascut la Medine si a trait doi ani fara doua luni, si a murit inaintea mortii Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cu trei luni.
Fetele Profetului sunt: Zeineb, cea mai mare, care s-a casatorit cu Abu Al-'As, fiul lui Ar-Rabii, Ruqiye, care s-a casatorit cu Othman fiul lui Affan, Fatima, care s-a casatorit cu Ali, fiul lui Abu Talib si a nascut doi fii: Hasen si Husein si Umm Kulthum, care s-a casatorit cu Othman fiul lui Affan, dupa moartea surorii sale, Ruqiye. An-Neueui a spus: "Fetele au fost patru, fara divergente, iar baietii trei, aceasta fiind cea mai cunoscuta varianta."

Revelatia
Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) implinise patruzeci de ani. In timp ce medita in pestera Hira, marti, ziua a 17-a din luna Ramadan, i s-a aratat un inger. Ingerul (Gibril) i-a poruncit: "Citeste!" El a raspuns: "Nu sunt cititor!". Ingerul l-a luat in brate si l-a strans pana cand acesta a obosit, apoi i-a spus: "Citeste!". El a raspuns: "Nu sunt cititor!". Apoi i-a poruncit: "Citeste! In numele Domnului Tau care a creat./ Care l-a creat pe om din sange inchegat!/ Citeste! Domnul tau este Cel mai Nobil./ Este Cel care l-a invatat cu "Calemul"./ L-a invatat pe om, ceea ce el nu a stiut!" ( surat Al-Alaq:1-5).
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a intors la Khadige tremurand si i-a povestit cele intamplate. Ea l-a linistit, spunandu-i: "Jur ca Allah Preainaltul nu te va face de rusine in fata oamenilor pentru ca tu faci bine rudelor tale, spui mereu adevarul, alini necazurile celor care se afla in suferinta si esti mereu alaturi de cei necajiti."
Apoi a urmat o perioada in care revelatia a incetat. Intreruperea revelatiei l-a ingrijorat mult pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Acelasi inger i s-a aratat stand pe un scaun, care acoperea spatiul dintre cer si pamant. Acesta l-a vestit ca este Trimisul lui Allah cu adevarat. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a speriat atunci cand l-a vazut si a revenit la Khadige si i-a spus: "Inveleste-ma! Acopera-ma!" In acel moment i s-a revelat: "O, tu cel acoperit!/ Ridica-te si indeamna!/ Pe Domnul tau preamareste-L./ Vesmintele tale curata-le!" (Al-Muddathir: 1-4). In aceste versete, i s-a poruncit sa-i previna pe oameni si sa-i cheme la calea lui Allah Preainaltul. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a conformat si a dus la bun sfarsit misiunea propovaduirii, chemandu-i pe cei mari si cei mici, pe sclavi si pe cei liberi, pe barbati si pe femei. Au raspuns la aceasta chemare multi dintre cei carora Allah Preainaltul le-a dorit izbanda si reusita, atat in aceasta lume cat si in Ziua de Apoi. Cand numarul celor care s-au convertit la Islam a inceput sa creasca, politeistii din Mekke au inceput sa-i chinuiasca si sa-i tortureze. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost protejat de catre unchiul sau, Abu Talib, care era o persoana nobila si respectata.
Invatatul Ibn al-Geuziy a spus: "A propovaduit credinta in Allah timp de trei ani in secret. Apoi i s-a revelat: "Vesteste limpede ceea ce ti se porunceste!" ( surat Al-Hajj:94). Acest verset subliniaza faptul ca Allah i-a poruncit Profetului sa faca publica aceasta chemare la Islam. Dupa ce i s-a revelat acest verset: "Si sa-i previi tu pe oamenii care-ti sunt cei mai apropiati! ( surat As-Sua'ra:214), Profetul s-a urcat pe colina Safa si a cerut intregului trib Qurais sa se adune, spunand: "O, voi oameni buni!". Oamenii s-au strans si au intrebat: "Cine este cel care a strigat?". Au raspuns: "Muhammed!". Atunci, el a spus: "Daca v-as spune ca o oaste de calareti se afla in spatele acestui munte, m-ati crede?" Au rspuns: "Da. Nu te-am invinuit niciodata de minciuna." Atunci le-a zis: "Eu sunt un prevenitor pentru voi despre o pedeapsa aspra!" Abu Leheb a spus: "Sa nu mai ai parte de fericire! Pentru asta ne-ai adunat?" Atunci Allah Preainaltul a revelat: "Sa piara mainile lui Abu Leheb si sa piara si el...(surat Al-Mesed)


Rabdarea la chinuri si persecutii
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut parte de multe persecutii din partea poporului sau, dar a fost rabdator sperand la rasplata lui Allah Preainaltul. Le-a poruncit companionilor sa emigreze in Abisinia (Etiopia) pentru a-i salva de chinurile si nedreptatile la care erau supusi.
Istoricul Ibn Ishaq a spus: "Dupa moartea lui Abu Talib, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost supus celor mai crunte presiuni din partea celor din tribul Qurais." Abu Huraira (Allah sa fie multumit de el!) a spus: "Dupa moartea lui Abu Talib, Profetul a fost agresat si a spus: "
Al-Bukhari, a relatat in cartea sa ca, odata cand Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) se prosterna in timpul rugaciunii in Al-Keabe, Abu Jehl a cerut tovarasilor lui sa-i aduca fatul murdar al unei camile si sa i-l puna pe spatele Profetului. 'Uqbe fiul lui Abu Mu'ait a fost cel care a indeplinit aceasta fapta rusinoasa. Profetul a ramas in aceasta pozitie pana cand a venit Fatima si a indepartat murdaria de pe spatele tatalui ei. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de atitudinea lor s-a plans la Allah.
In culegerile lui Bukhari si Muslim se relateaza ca 'Uqbe fiul lui Abu Mu'ait l-a prins pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de umeri, i-a infasurat haina in jurul gatului si a incercat sa-l sugrume. In acel moment a aparut Abu Bekr si l-a aparat, spunand: "Vreti sa omorati un om doar pentru ca spune: Stapanul meu este Allah?"

Indurarea sa fata de poporul sau
Presiunile necredinciosilor s-au accentuat dupa pierderea unchiului sau Abu Talib si a sotiei sale Khadige, iar Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a dus la Taif pentru a-i chema pe cei din tribul Theqif la Islam. Acolo a fost intampinat cu aceeasi ostilitate si incapatanare. Au aruncat cu pietre in el iar Profetul s-a umplut de sange. A hotarat sa se intoarca la Mekke. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Am pornit inconstient (de la Taif) si nu mi-am revenit decat la Qarn Thealib. Mi-am ridicat privirea si am vazut un nor care m-a umbrit. L-am vazut pe Gibriil (Pace fie asupra lui!) care m-a strigat, spunandu-mi: Apoi, m-a strigat ingerul muntilor, m-a salutat apoi mi-a spus: Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obisnuia sa stea de vorba in fiecare an cu triburile care veneau la pelerinaj. El spunea: "Cine ma ajuta? Cine ma sprijina? Tribul Qurais mi-a interzis sa transmit mesajul Stapanului meu!"
Intr-un an, cand se intorcea de la pelerinaj (de la ritualul aruncarii cu pietre) Profetul s-a intalnit cu un grup de sase oameni din Medine si i-a chemat la Islam, acestia au imbratisat Islamul. S-au intors in Medine si i-au chemat la Islam pe cei din neamul lor. Apoi, au urmat primul si al doilea pact de intelegere cu cei care s-au convertit la Islam, in secret. Dupa ce Islamul s-a raspandit in Medine, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a poruncit musulmanilor din Mekke sa emigreze la Medine.

Emigrarea sa la Medine
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a pornit spre Medine impreuna cu Abu Bekr si s-au oprit in pestera Theur, timp de trei zile, pentru ca cei din Qurais sa le piarda urma. La intrarea in Medine, a fost intampinat cu bucurie. La Medine si-a construit moscheea si casa.

Razboaiele purtate de el
Ibn Abbas (Allah Preainaltul fie multumit de el!) a spus: "Cand Profetul a iesit din Mekke, Abu Bekr a spus: Atunci, au fost revelate urmatoarele versete:"Li s-a ingaduit (sa se apere) acelora care sunt atacati, caci ei sunt neindreptatiti." ( surat Al-Hajj:39)." Acesta este primul verset revelat in legatura cu razboiul.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a purtat 27 de razboaie. A participat personal la noua. Acestea sunt: Bedr, Uhud, Mureisi, Khandak (transeele), Qurayza, Khaiber, Feth (cucerirea Mekkai), Huneyn si Taif.

Pelerinajul sau
Dupa emigrarea la Medine, nu a fost la pelerinaj decat o singura data. Acel pelerinaj este numit "Pelerinajul de adio (de ramas bun)." A fost la umra (pelerinajul benevol) de patru ori. De trei ori in luna Zil-Qi'de, iar a patra oara cu ocazia pelerinajului de adio.

Aspectul sau fizic
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu era inalt, nici scund. Avea pielea alb rozalie, cu ochii foarte negrii, nu avea par mult pe piept sau pe burta, ci doar pe mijlocul pieptului.

Comportamentul si conduita sa
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) era cel mai bun om, spunea intotdeauna adevarul, era calm si linistit si cel mai darnic cu cei din jur. Allah Preainaltul a spus: "Si tu ai o fire minunata!" (surat Al-Qalem:4). Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) era cel mai curajos, cel mai modest si mai timid dintre oameni. Primea cadouri si facea cadouri. Nu primea sadaqa (pomana) si nu manca din ea. Nu se enerva decat pentru Allah si pentru religia lui. Nu manca intins si nici in picioare. Manca intotdeauna ceea ce avea. Statea de vorba cu cei saraci si neajutorati, vizita bolnavii si participa la inmormantari. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obisnuia sa glumeasca (dar atunci cand glumea nu spunea decat adevarul) si sa rada dar fara sa exagereze (adica in hohote). Avea grija de familia sa si ii indumna si pe ceilalti sa faca la fel: "Cel mai bun dintre voi este acela care se poarta cel mai frumos cu familia sa. Iar eu sunt cel mai bun dintre voi cu familia mea." (Tirmizi). Enes (Allah Preainaltul sa fie multumit de el!) a spus: "L-am slujit pe Trimisul lui Allah vreme de zece ani si nu mi-a zis pentru un lucru pe care l-am facut "De ce l-ai facut?" si nici pentru un lucru pe care nu l-am facut "De ce nu l-ai facut?"
A fost ingaduitor, bland cu oamenii si le-a aratat multe minuni. Dintre aceste minuni: despicarea lunii in doua, izvorarea apei din maanile sale, nemultumirea unei camile care s-a plans la el si previziuni ale unor fapte care s-au adeverit.

Virtutea sa
Geabir, fiul lui Abdullah (Allah sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Mi s-au dat cinci lucruri care nu au mai fost date nimanui inaintea mea. Am fost ajutat prin frica, timp de o luna, pamantul a fost creat curat ca o moschee, iar orice musulman, oriunde s-ar afla, daca a intrat timpul rugaciunii trebuie sa-o implineasca, mi s-a permis luarea prazii de razboi si acest lucru nu i s-a permis nimanui inaintea mea, mi s-a acordat mijlocirea si am fost trimis intregii omeniri, iar ceilalti profeti erau trimisi numai popoarelor lor." (Bukhari si Muslim). Enes (Allah Preainaltul sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Eu sunt primul om care va mijloci in Ziua de Apoi. Eu voi fi profetul care va avea cei mai multi urmasi in Ziua Judecatii. Eu sunt primul care va bate la usa Raiului." (Muslim). Abu Huraira (Allah Preainaltul sa fie multumit de el!) a relatat ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Eu sunt conducatorul fiilor lui Adem in Ziua de Apoi, primul caruia i se va deschide mormantul, primul mijlocitor si primul caruia i se va mijloci." (Muslim).

Adorarea si modul de viata al Profetului

Aise (Allah Preainaltul sa fie multumit de ea!) a spus: "Profetul implinea rugaciuni in timpul noptii pana i se umflau picioarele. Cand a fost intrebat despre aceasta, el a raspuns: " Aise a mai spus: "Salteaua pe care dormea era umpluta cu paie." Ibn Omar (Allah Preainaltul sa fie multumit de el!) a relatat ca in ultimele zile de viata, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu gasea nici macar o curma pentru a se hrani.
Lauda lui Allah Preainaltul! Cel care ne-a facut adeptii acestui Profet nobil! Fie ca Allah Preainaltul sa ne adune sub Cartea Sa si sub traditia Profetului Sau!

Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui! """

~sursa~

Un foarte scurt rezumat al vietii Profetului Muhammed (saaws) .

"""
Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a născut în anul 571, într-o familie nobilă din Mekka fiind descendentul profetului Avraam / Ibrahim (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Rămas fără tată încă de dinainte de naşterea sa şi fără mamă de la vârsta de şase ani, Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost un tânăr cinstit care a lucrat ca păstor, apoi si-a ajutat unchiul în comerţ, iar la vârsta adolescenţei a respins practicile imorale si lipsite de logică ale poporului său, precum si idolatria în care ei erau cufundaţi. A fost supranumit El-Emiin − Cel demn de încredere, cel cinstit. La vârsta de 25 de ani s-a ocupat de afacerile unei văduve, în vârstă de 40 de ani, pe nume Khadija; impresionată de onestitatea si caracterul lui, ea i-a propus să se căsătorească, iar el a acceptat. În ciuda diferenţei de vârstă, au avut o căsătorie fericită prin care au fost binecuvântaţi cu şase copii. A fost un tată si un soţ iubitor si grijuliu, iar familia sa i-a fost devotată, în pofida sărăciei; el şi-a pus în practică întotdeauna propriul sfat – „Cel mai bun dintre voi este cel care e cel mai bun cu propria sa familie.”
Dar să trăim pe scurt, împreună cu Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), evenimentele prin care a trecut de la naşterea si până la moartea sa, să urmărim aspectele importante din viaţa acestui profet demn de cinste.

Profetul s-a născut într-o zi de luni 12, Rabiul Ewwel, a anului 571. Tatăl lui murise cu două luni înaintea nasterii sale.
− Imediat după naşterea sa, plină de miracole, a fost luat să-şi petreacă copilăria (asa cum era tradiţia tuturor quraişiţilor), departe de viaţa din Mekka, undeva prin satele din jurul oraşul, pentru a profita de aerul curat, mediul sănătos şi, nu în ultimul rând, de elocvenţa şi retorica arabilor beduini. Arabii beduini erau buni vorbitori si cunoscători de limbă arabă.
− La cei 6 ani rămâne orfan şi de mamă, şi astfel trece în custodia bunicului său. Allah a ales pentru Trimisul Său cel mai bun educator, cel mai bun îndrumător; Allah a ales ca El însuşi să-l educe pe alesul Său.
− La 8 ani, bunicul său, Abdul Muttalib, părăseşte această lume, dar nu înainte de a-i asigura nepotului său un adăpost. Unchiul său îl primeste în casa sa deja plină de copii. Aici el se bucură de o primire pe cinste; i se permite să se aşeze la masă pe locul unchiului său, loc unde nu aveau voie să se aşeze nici proprii săi fii.
− La această vârstă fragedă constientizează situaţia dificilă în care se află unchiul său şi decide să-l ajute. Hotăreşte să participe şi el alături de unchiul său la întreţinerea familiei numeroase; astfel începe viaţa lui de păstor.
− La 12 ani, unchiul său îl îniţiază în meseria de comerciant luându-l ca însoţitor; el începe o nouă viaţă şi face astfel primul pas în prima călătorie de afaceri.
− Cu toate că nu a continuat practica de negustor, renumele său de om cinstit, onest si demn de încredere a determinat-o pe văduva Khadijah să-l angajeze ca responsabil de caravana sa; astfel, la vârsta de 24 ani, porneşte în a doua călătorie de afaceri în Siria, pentru Khadijah.
− La numai un an după această călătorie, frumoasa si bogata văduvă Khadijah devine soţia lui. La 25 de ani se căsătoreste, aşadar, cu o văduvă mai mare ca el cu 15 ani împreună cu care au şase copii numiţi Kasim, Abdullah, Zeynep, Rukiyye, Ummu Gulsum şi Fatima.
− La 40 de ani obişnuia să se izoleze în peşterile din Mekka unde medita asupra creaţiei Universului. În timpul unei astfel de meditaţii, îngerul Gabriel îl vizitează prin porunca lui Allah si îi transmite prima revelaţie. Astfel, în anul 610, Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) devine Profet. Prima revelaţie divină a răsunat în sufletul acestui nobil Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de-a lungul vieţii sale; prima întâlnire cu îngerul Gabriel avea să ţină vie în memoria sa cuvintele lui Allah: „Citeste! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeste! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu tocul [de scris], l-a învăţat pe om ceea ce el nu a stiut!”( Surat Al-‘Alaq 96: 1-5)
− În primii trei ani de profeţie mesajul său era răspândit pe străzile si potecile din Mekka pe ascuns, pentru ca spre sfârsitul celui de-al treilea an al profeţiei să aibă loc chemarea deschisă la Islam, pe muntele Safa.
− Urmează ani grei, plini de chin, durere si omoruri. Ostilitatea necredinciosilor mekkani devine insuportabilă pentru acel grup mic si neajutorat de musulmani. Astfel încât cei neajutorasi şi slabi, la sfatul si îndrumarea Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), caută adăpost la regele Etiopiei, un rege care „nu nedreptăţeste pe nimeni”, asa cum le vestise Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).
− Anul al VI-lea este caracterizat de acceptarea Islamului de către Hamza şi Omar, un an în care mulţi dintre musulmanii sărmani s-au bucurat de lumina zilei si mulţi dintre cei slabi au găsit adăpost. Politeiştii, ori de câte ori încercau să-i asuprească pe cei slabi, se ciocneau de doi “munţi”: Omar si Hamza.
− Între anii VII-IX ai profeţiei, mekkanii necredincioşi pun boicot economic musulmanilor. Durerea musulmanilor devine insuportabilă; o dată cu ei sufereau şi rudele lor chiar dacă aceştia nu erau musulmani care, dominate de sentimentul legăturii de sânge, nu s-au lepădat de neamurile lor care erau acum musulmani.
− Anul al X-lea este numit si anul tristeţii sau durerii: în acest an se sting din viaţă cei doi stâlpi pe care se sprijinea Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) − Ebu Talib, unchiul său, si Khadijah, soţia sa. Tot în acest an, Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) caută o alinare pentru durerea adâncă şi face o călătorie la Taif, unde încearcă să găsească noi susţinători, noi adepţi care să-i deschidă larg braţele, însă încercarea sa este mai grea: în loc de adăpost şi ospitalitate el este batjocorit si alungat. La întoarcere, când toate porţile lumeşti se închideau în faţa sa, Allah îi deschide lui Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) porţile cerului. Din această călătorie nocturnă, ’Isra’, si din ascensiunea / Miraj spre ceruri, Profetul aduce credinciosilor mai multe daruri divine.
− Anul al XI-lea: o delegaţie formată din doisprezece bărbaţi din Medina se întâlneste cu Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) la Mekka, în timpul pelerinajului, si astfel are loc primul legământ de la Akabeh (anul 621).
− În cel de al XII-lea an al profeţiei, o altă delegaţie mai mare (şaptezeci de bărbaţi şi două femei) se întâlneste cu Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!); ei depun al doilea legământ de la Akabeh. Astfel, Medina îşi deschidea porţile slujitorilor lui Allah.
− În cel de al XIII-lea an are loc emigrarea musulmanilor spre Medina, conform înţelegerii lor de la Akabeh. După ce majoritatea musulmanilor, toţi musulmanii slabi şi neajutoraţi, au emigrat către Medina, era rândul nobilului profet să părăsească Mekka. După o călătorie lungă şi plină de greutăţi, Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ajunge la Medina, unde întemeiază primul stat islamic, construieşte prima moschee, deschide o nouă piaţă comercială si semnează primul tratat de colaborare cu evreii.
− În cel de al doilea an al emigrării: musulmanii nu au avut parte de linişte nici aici; un grup de 3000 de necredincioşi mekkani asaltau oraşul Medina pentru a extirpa enclava musulmană. Bătălia de la Bedr a fost inevitabilă, dar, cu ajutorul lui Allah, musulmanii au fost învingători.
− În cel de al treilea an după emigrare: o altă oaste păgână, mult mai numeroasă, înainta către Medina. Musulmanii, la rândul lor, pentru a diminua pagubele acestui război nedorit, au iesit în afara oraşului ca să întâmpine duşmanul. Războiul se derula în favoarea musulmanilor, dar nerespectarea poruncii Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de către detaşamentul care avea datoria de a păzi spatele armatei a schimbat deznodământul luptei în favoarea necredincioşilor; războiul de la Uhud înceta cu promisiunea de revenire a mekkanilor.
− În anul al V-lea de la emigrare: necredinciosii din Mekka au revenit cu o armată numeroasă pentru a continua fapta neterminată de la Uhud. Neînţelegerile dintre ei, precum si sprijinul lui Allah (vremea nefavorabilă, ploaia si vântul puternic) i-a determinat pe necredincioşi să se retragă disperaţi. Au urmat ani grei si plini de confruntări; atacurile si asalturile veneau ca un val greu de oprit, însă musulmanii, încrezători în puterea lui Allah, reuseau de fiecare dată să respingă armatele. După ani grei de confruntări şi pierderi, musulmanii intrau cuceritori în Mekka. Porunca Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a uimit pe mekkani; „Plecaţi în liniste! Voi suntesi liberi!”.
După trudă si osteneală, voinţă si cucerire, patimă si răbdare, durere si suferinţă, atunci când statul era întemeiat, legislaţia divină era bine stabilită, iar oamenii Îl adorau doar pe Allah, era timpul ca Profetul (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să înapoieze amanetul, era timpul ca trupul bătrân şi ostenit de răbdare si trudă al Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să elibereze sufletul către iubitul său Stăpân − era timpul să se întoarcă la Allah.
Moartea profetului Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a petrecut la 11 ani după emigrare / 632.

Acesta este profetul Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), aceasta este viaţa lui. El este cel care a fost de multe ori lăudat, uneori criticat si acuzat pe nedrept de către cei care nu-l cunoşteau. Iar cei care l-au cunoscut cu adevărat nu i-au adus decât cuvinte de laudă. """

~sursa ~

FILME GRATIS PE NET. FILME VECHI - Omar Mukhtar / Lion of Desert (1981)

regizor - Moustapha Akkad
scenarist - H.A.L. Craig

actori - Anthony Quinn (Omar Mukhtar)
Mario Adorf ; John Gielgud ; Oliver Reed ; Rod Steiger .

• IMDB (click)

O alta poveste. Despre parinti, copii, educatie si roade.

""" Roade amare

Prelucrat de Muhammad Alshareef


Eram profesor al cursului de Qur'an din moscheea din vecinatate , la vremea aceea. Il vedeam des pe acel baiat, dupa rugaciunile de Maghrib, era cam de 15 ani. Tinea mereu un Qur'an in format de buzunar si statea singur, citind din el - nu, de fapt nu citea, ci incerca sa se prefaca a citi.
Din cand in cand, fura cate o privire timida spre noi, curios sa vada ce facem. Cateodata il vedeam straduindu-se sa inteleaga ce vorbeam. De fiecare data cand ii prindeam privirea , isi intorcea capul si continua cu recitarea lui, de parca nu ar fi privit cu intentie. Zi de zi, sedea acolo la fel de rezervat, cu aceeasi privire timida. Intr-o seara , dupa ' Isha, m-am hotarat sa-i vorbesc.
"As Salamu ‘Alaykum, numele meu este Salman, conduc studiul de Qur'an la aceasta moschee."
"Si numele meu este Khalid."

Ciudat ,cat de repede raspunsese , de parca ar fi asteptat sa spuna aceasta, de mult timp. " Unde inveti, Khalid?" " Sant in clasa a 8-a....si eu....iubesc foarte tare Qur'anul."
Ciudat, intr-adevar , de ce a adaugat aceasta?
L-am intrebat: "Asculta Khalid, ai ceva timp, dupa Maghrib? Am fi onorati sa te avem in mijlocul nostru."

"Ce?....Qur'an? ...Halaqah?...Da...ahhh,da, sigur ( bucuria il cuprinse). Voi veni, insha'Allah"

In acea noapte nu m-am putut gandi la nimic altceva decat la acel baiat si la ceata in care era invaluita purtarea sa. Nu putem dormi. Incercam sa gasesc un raspuns , din tot ceea ce auzisem si vazusem, dar nu reuseam. Imi veni in minte un vers dintr-o poezie " zilele ce vor veni vor dezvalui taina si vesti vor apare de unde nu ai fi putut prevedea."

M-am intors pe partea dreapta si imi pusei mana dreapta sub obraz . Oh, Allah, iti incredintez sufletul meu si iti incredintez treburile mele...

***********
*******************

Subhan Allah, cum trecea timpul. Khalid era nelipsit de la studiul de Qur'an, energic si bun la memorizare. Nu-l vedeai fara Qur'an in mana, sau in alt rand la salat , decat in primul.
Nu era nimic ciudat la el, cu exceptia acelor momente de neatentie. Cateodata privirea lui ramanea fixa, oglindind un gand necunoscut. Erau momente cand stiam ca trupul lui este cu noi, insa sufletul sau era in alta parte, inabushit in alta lume.

Intr-o noapte, am mers cu el dupa lectie, la malul marii. Poate ca marele sau secret avea nevoie sa intalneasca ceva la fel de imens, sa se odihneasca, ca sa-si elibereze durerea.
Ajunsi la malul marii, priviram valurile. Luna plina rasarise. O priveliste ciudata. Intunericul noptii se unise cu intunericul marii, cu lumina lunii intre ele. Razele tacutei luni se odihneau pe tacutele valuri ale marii. Eu ma aflam inapoia baiatului, tacut si el. Si totul era tacut.

Deodata!
Tacerea se sparse cand baiatul cazu la pamant , in lacrimi. M-am gandit sa nu intrerup aceasta eliberare emotionala., poate ca sarea lacrimilor sale il va ajuta sa se linisteasca si ii va sterge tristetea.
Dupa cateva clipe el spuse, de dincolo de lacrimile sale, " Va iubesc pe toti...iubesc Qur'anul...si pe cei care-l iubesc. Ii iubesc pe fratii piosi, puri. Dar ...tatal meu...este tatal meu. " "Tatal tau? Ce este cu tatal tau, Khalid?"

" Tatal meu m-a avertizat dintotdeauna sa nu stau pe langa voi. Ii este frica. Va uraste pe voi toti. Si intotdeauna incearca sa ma convinga ca ar trebui sa va urasc. Cand prinde ocazia, incearca sa-mi dovedeasca punctul lui de vedere, cu povesti si povestiri. Insa cand v-am vazut pe voi la Halaqah, recitand Qur'an, am vazut ceva total diferit. Am vazut lumina pe fetzele voastre, lumina pe hainele voastre, lumina in cuvintele voastre, chiar si cand taceati, puteam sa vad lumina. Ma indoiam de povestirile tatalui meu, de aceea stateam dupa Maghrib, privindu-va, prefacandu-ma ca fac parte dintre voi, incercand sa ma impartasesc din acea lumina.

Imi aduc aminte, Ustadh Salman, imi aduc aminte, atunci cand te-ai apropiat de mine dupa 'Isha. Asteptasem acel moment de mult timp. Cand am inceput sa vin la cursuri, sufletul meu s-a zavorat intr-o lume de puritate, impreuna cu sufletele voastre. Am inceput cursul cu perseverenta. Fara somn, noptile si zilele mele erau Qur'anul. Tatal meu a observat schimbarea in rutina mea zilnica. A aflat, intr-un fel sau altul, ca particip la cursuri si ca acum umblam cu " teroristii".

Apoi, intr-o noapte...

Il asteptam pe tata sa vina de la cafenea, obiceiul lui zilnic, ca sa cinam impreuna. El intra in casa cu fatza impietrita si furioasa. Ne-am asezat cu totii la masa. Liniste , ca de obicei, tuturor ne era frica sa vorbim in prezenta sa. El taie tacerea cu un marait si spuse: "Am auzit ca umbli cu fundamentalistii. " Eu m-am inroshit. Mi s-a impleticit limba. Cuvintele incercau sa-mi iasa din gura toate odata...Dar el nu a asteptat raspunsul meu...
A apucat ceainicul si mi l-a azvarlit in fatza. Odaia se clatina si mi se intuneca privirea. Nu am mai distins tavanul de pereti sau podea si am cazut la pamant. Mama mea ma sprijini. Vocea tatalui meu se adresa mamei mele. " Lasa-l , daca nu vrei sa ai parte de aceeasi soarta." M-am tarat din poala mamei mele, spre camera mea. El ma urmari de-a lungul coridorului cu cele mai grele blesteme.
Nu mai era zi sa nu ma bata in vreun fel. Blesteme, lovituri, aruncand cu tot ce-i cadea in mana. Trupul meu incepea sa tremure, vedeam culori stranii in fatza ochilor. Il uram.
Intr-o zi, in timp ce ne asezam la masa, spuse: "Ridica-te, nu manca cu noi." Inainte sa ma pot ridica, el sari si ma lovi in spate, aruncandu-ma in farfuriile cu mancare. In acel moment, mi-am indreptat spatele si i-am strigat in fatza:
"Intr-o zi , ti-o voi plati. Te voi bate, asa cum m-ai batut, si te voi blestema asa cum m-ai blestemat. Eu voi creste si voi deveni puternic. Si tu vei imbatrani si vei deveni slab. Si atunci...ma voi purta cu tine asa cum tu te portzi cu mine. Ti-o voi plati."
Dupa aceea , am iesit din casa si am fugit...oriunde, nu conta. Am gasit aceasta plaja. M-a ajutat sa trec peste tristetea mea. Am deschis Qur'anul si am inceput sa recit pana cand nu m-am mai putut opri din plans."

Si ajuns aici, lacrimile sale nevinovate incepura sa curga, lacrimi care sclipeau in razele lunii, ca perle in lumina unei lampi. Nu puteam sa spun nici un cuvant, de surprindere, limba imi impietrise.
Sa fiu eu impotriva acestui tata, a carui inima nu cunostea mila? Sau ar trebui sa ma uimeasca rabdarea acestui baiat, caruia Allah i-a daruit calauzire si credinta? Sau ar trebui sa fiu shocat de ei doi, de legatura dintre tata si fiu, distrusa, transformand relatia lor intr-una dintre un leu si un tigru, sau dintre un lup si o vulpe.
I-am tinut mana calda si i-am sters lacrimile de pe obraz. L-am mangaiat , m-am rugat pentru el si l-am sfatuit sa ramana supus tatalui sau. I-am spus sa ramana rabdator si ca nu era singur. I-am promis ca o sa ma intalnesc cu tatal lui, o sa-i vorbesc si o sa incerc sa apelez la mila lui.

*************

Dupa acest incident, am inceput sa ma gandesc in ce fel sa deschid discutia cu tatal lui Khalid. Cum sa vorbesc cu el? Cum l-as putea convinge? Sa fiu sincer, cum sa fac sa bat la usa lui? Intr-un sfarsit, mi-am adunat tot curajul, mi-am repetat planul, si am decis ca aceasta confruntare...ahh...intalnire...va avea loc in acea zi, la ora cinci dupa amiaza.

Cand a venit timpul, am plecat spre casa lui Khalid cu capul plin de toate ideile si intrebarile pentru tatal lui.
Am sunat la usa. Degetele imi tremurau si genunchii mi se inmuiasera. Usa se deschise. Iata-l, stand in umbra, cu tamplele zvacnind de furie. Am incercat sa zambesc. El insa m-a apucat de guler si m-a tras spre el: "Tu esti fundamentalistul care ii da lectii lui Kahlid la moschee, nu-i asa?"
"Ahh...da."
"Sa ma ajute Dumnezeu, daca te mai vad cu el inca o data, o sa-ti rup picioarele. Khalid nu va mai veni la cursuri." Si apoi ma scuipa in fata. Usa se tranti in urma lui.
Incet, am scos batista din buzunar, am sters acel scuipat cu care ma onorase, si am coborat scarile consolandu-ma: Trimisul lui Allah, sal Allahu alayhi wa sallam , a suferit mai mult de atat. Ei l-au numit mincinos, l-au blestemat, au aruncat cu pietre asupra lui, si i-au ranit picioarele. I-au spart dintii, i-au pus gunoi pe spate si l-au alungat din casa lui.

************

Zilele trecura, lunile. Nici un semn de la Khalid. Tatal sau i-a intrezis sa mai iasa din casa, nici macar la rugaciune. Ne-a interzis sa-l mai vedem sau sa ne intalnim cu el. Ne-am rugat pentru Khalid. ...Pana cand am uitat de el. Anii au trecut.

Intr-o noapte, dupa 'Isha, o umbra ma urmari in moschee si isi puse mana familiar pe umarul meu. Aceeasi mana care ma tinuse cu ani in urma. Aceeasi fatza , aceeasi gura care ma onorase cu ceea ce nu meritasem.
Dar...ceva se schimbase. Salbaticia de pe chip disparuse. Venele umflate nu se mai vedeau. Trupul parea obosit de suferinta conflictului, slabit de tristete si durere. " Ce mai faci?" I-am sarutat fruntea si i-am urat bun venit. Ne-am asezat intr-un colt al moscheii. El se prabusi in bratele mele. Subhan Allah, nu as fi crezut ca acel leu va deveni vreodata o pisicuta.
Vorbeste. Ce este? Ce face Khalid?

"Khalid!" Numele ii strapungea inima ca un pumnal, rasucindu-se in rana si rupandu-se.
"Khalid nu mai este baiatul pe care il cunosteai. Khalid nu mai este generos, linistit si timid. Dupa ce a parasit cursul vostru, s-a imprietenit cu un grup de baieti rai, fiind de mic, sociabil. Ei l-au prins in acel timp cand tineretea doreste sa plece de acasa. Petreceri, ingamfare ...
A inceput cu tigarile. L-am blestemat, l-am batut. Dar nu a fost de nici un folos. Se obisnuise cu bataia, cu blestemele. A crescut repede. A inceput sa plece de acasa noaptea intreaga, sa revina abia dimineata. De la scoala l-au dat afara. Intr-o noapte a venit acasa vorbind ciudat, cu privirea pierduta, cu limba incalcita, mainile tremurande.
Trupul lui puternic, s-a naruit. A ramas doar un invelis. Fatza lui pura s-a transformat, devenind intunecata si vestejita. Gunoiul ratacirii si al pacatului lipesc pe ea. Ochii lui sfiosi si curati s-au schimbat. Arunca flacari rosii, ca si cum tot ceea ce bea sau ia asupra lui s-ar rasfrange in ei, ca un fel de pedeapsa, in aceasta viata, inainte de cea viitoare.
Lipsa de respect si ura au inlocuit timiditatea lui de alta data. Si inima sa tanara, blanda si respectoasa a disparut: in locul ei, o piatra. Rareori trece o zi fara incidente. Ori blesteama, ma impinge sau ma loveste. Inchipuie-ti, propriul meu fiu. Eu sant tatal lui, si totusi, ma loveste."

Dupa ce povesti toate acestea, ochii sai se umezira, plini de amaraciune.
Insa adauga imediat: "Te rog, Salman, viziteaza-l pe Khalid. Ia-l cu tine, ai binecuvantarea mea, usa este deschisa. Treci pe la noi. El te iubeste. Inscrie-l la studiile de Qur'an. Ar putea merge cu tine peste tot. Nu ma opun. De fapt, ii permit chiar sa ramana in casa ta, peste noapte. Important, Salman....important este ca Khalid sa devina din nou cum era.
Te implor, iti sarut mainile, iti incalzesc picioarele, te implor, te implor...."

Se prabusi, plangand si gemand, in amintiri pline de suferinta. L-am lasat sa sfarseasca tot ceea ce voia sa spuna.
Apoi i-am spus...

"In ciuda a ceea ce s-a intamplat, voi incerca. Frate, tu ai semanat aceasta samantza. Si acestea sunt roadele tale ."

'O, voi cei care credeti! Paziti-va pe voi insiva si familiile voastre de un foc ale carui vreascuri sunt oamenii si pietrele (...) ' [Coranul cel Sfant, 66:6]

""""

*sursa: Islamul Azi

O poveste. Un raspuns.

""" Traia odata, intr-un mare palat,un rege musulman.El era mereu insotit de consilierul sau,un barbat foarte intelept care-l iubea pe Allah si care il sfatuia pe rege cand avea probleme.

De fiecare data cand o nenorocire se abatea asupra regelui,sfatuitorul il linistea,spunandu-i:Nu este grav,totul este un dar de la Allah.

Regele nu intelegea intotdeauna si uneori se supara.Intr-o zi,mergand la vanatoare,regele s-a ranit si isi pierdu trei degete.Toata lumea tipa:ce nenorocire,saracul rege!
Numai consilierul se aproprie si spuse:Iubite rege,nu plangeti asa.nu este atat de grav,totul este un dar de la Allah.
Regele se simtea foarte rau si se infurie:Sfatuitor!nu-mi plac vorbelel tale!in loc sa ma consolezi,imi spui ca ceea ce imi face rau este un dar de la Allah!Inchideti-l!

Regele isi lua un nou consilier si il uita pe cel pe care il aruncase in inchisoare.

Cativa ani mai tarziu,pleca in padure cu toti oamenii sai, cand ii atacara canibalii. Seful le ordona: Capturati-mi-i pe toti cei care sunt pe deplin sanatosi! Pe cei carora le lipseste vreo membra, eliberati-i, caci nu-mi plac infirmii!
Toti fura capturati mai putin regele,caci lui ii lipseau cele trei degete. Trist, se intoarse singur la castel. Atunci isi amintii de primul sau sfatuitor care inca era in inchisoare, si merasa repede sa-l vada.

O, sfatuitorul meu, iarta-ma ca te-am lasat sa stai atat de mult inchis.Vorbele tale erau pline de adevar. Sunt in viata multumita celor trei degete care imi lipsesc:este un dar de la Allah insa n-am inteles imediat. Accepta-mi scuzele, caci tu esti cel mai intelept!

Iubite rege, nu-ti cere scuze fiindca m-ai inchis aici,totul este binecuvantare pentru mine.

Regele, uimit, il intreba:
Dar nu esti suparat pe mine?Te-am pedepsit fara vreun motiv valabil,si asta ani buni.

Consilierul, la fel de intelept,ii raspunse zambind:
Iubite rege, daca as fi ramas langa tine,canibalii m-ar fi capturat.Totul este binefacerea lui Allah, chiar daca nu constientizam imediat. """

*sursa: Islamul Azi

învăţăminte

* (...) I-am spus: "O, Trimis al lui Allah, de ce te temi cel mai mult pentru mine?" Atunci el şi-a pus mâna pe limbă şi a spus: "De asta!" * [Tirmidhi]

~~~

* Abu Dharr a relatat că Trimisul lui Allah (pacea fie asupra sa) a spus: "Când faceţi supă, adăugaţi mai multă apă, amintindu-vă şi de vecinii voştri." * [Muslim]

Makkah / Mekkah / Mecca - THE HAJJ (Al Hajj)

~~~

Makkah / Mekkah / Mecca

Eid-ul Fitr

Lā 'ilāha 'illā-llāh, Muhammad-ur-Rasūl-Allāh.

لا إله إلا الله محمد رسول الله

*****
Conform relatarii Profetului, Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca, in luna Ramadan Satana va fi legat in lanturi. Asadar nu va mai avea posibilitatea de a-l ispiti pe om, asa ca omul daca va mai savarsi pacate in aceasta luna acestea nu vor fi in urma ispitei Satanei ci vor proveni din propriul lui suflet. In aceasta luna fiecare dintre noi isi va cunoaste personalitatea fara a mai da vina pe Satana!
*****



Finalul Postului Lunii Ramadan este denumit "Eid-ul-Fitr", ceea ce literar se traduce prin "Sarbatoarea mesei de dimineata".



Ultima zi a postului de Ramadan, semnul heraldic si astral al noii luni Shawwal, marcheaza inceputul sarbatorii Ramadan Bayram, care tine trei zile. In tot acest timp, musulmanii din lumea intreaga se viziteaza, isi impart daruri si urari.

Aidul fitr sau id ul fitr deseori se prescurteaza ca aid simplu,este sarbatoarea muslumanilor care marcheaza sfarsitul Ramadanului, luna postului.Aid in termeni arabi inseamna celebrare sau festivitate in timp ce fitr inseamna rupere a postului deasemenea mai poate insemna natura de la cuvantul filtrat dar in contextul nostru simbolizeaza ruperea perioadei de post.In aceasta zi este tipic pentru familile musulmane sa se trezeasca devreme iar dupa rugaciunea al fajr este recomandat sa manance intr-o cantitate foarte mica ca simbol a sfarsitului Ramadanului.In aceasta zi este interzis ca cineva sa posteasca. Dupa ceremonia de dimineata, musulmanii merg la cimitir pentru a-si pomeni mortii.
Tineri si copii circula din casa in casa recitand si purtand ramuri de brad si panglici. Gazdele le ofera dulciuri si fructe. Din repertoriul de colinde care circula in Dobrogea cu aceasta ocazie amintim doar Eşkişik (Căpriţa), Sehru-remezem (Luna Ramazan), Şuval-çuval (Sacul) şi Siyildama (Cântecul). In trecut, timpul colindelor incepea cam cu o saptamina inainte de Seker Bayram.
Prima zi din Bayram este una de familie. Traditia cere ca tinerii sa mearga pe la rudele mai in virsta, carora le saruta minilile si le ureaza sanatate si belsug. Bayramul de dupa Ramazan este si un prilej de oferit daruri intre rude si prieteni. Musulmanii au, de asemenea, obligatia religioasa de a face milostenii pentru cei saraci.
Mesele din casele musulmanilor sint pline si asteapta oaspeti pe tot timpul celor trei zile ale sarbatorii.
Musulmanii dobrogeni nu uitau de bayram de ciorbele si fripturile de miel sau de pilafuri, insa cele mai cautate sint dulciurile, de la care sarbatoarea si-a luat si numele de “Seker Bayram”. Baclavale, sarailii, halva, kurabie (fursecuri facute cu iaurt), katlama (placinta cu brinza dulce), fructe in compot sau glasate, gogosi umplute.

In aceasta zi, musulmanii de pretudindeni se unesc pentru a participa la aceasta sarbatoare cereasca sub binecuvantarea lui ALLAH, Preainaltul! In aceasta zi nu trebuie sa existe suparare, tristete, invidie sau ura...Toti musulmanii sunt frati!! De Bayram, se recomanda ca fiecare musulman sa se imbaieze, sa se inparfumeze si sa se imbrace cu hainele cele mai bune pe care le are.

Allah l-a creat pe om si i-a oferit libertatea de a alege intre "calea cea buna si cea rea" si tot El i-a daruit acestuia religia drept calauzire in aceasta viata. Daca ar fi existat o lege mai buna ca aceasta cu siguranta i-ar fi daruit-o. Asadar religia nu este o legenda sau o poveste, ci ea este un "Adevar" fara de care omul nu poate ajunge la adevarata fericire in aceasta viata si nici la izbanda in "Viata de Apoi". Alegerea este a ta!

“Cel care a facut un bine cât un graunte de colb, îl va vedea, ~Dupa cum, cel care a facut un rau cât un graunte de colb, îl va vedea.”[Coran, 99:7-8]

Fie că sfârşitul Lunii Ramadan să vă aducă iertarea şi primirea postului ! O noapte al Qadr acceptată şi E'id Mubarak ! Sărbători Fericite! (2)

>>>CONTINUARE<<<

Lā 'ilāha 'illā-llāh, Muhammad-ur-Rasūl-Allāh.

لا إله إلا الله محمد رسول الله

*****
Conform relatarii Profetului, Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca, in luna Ramadan Satana va fi legat in lanturi. Asadar nu va mai avea posibilitatea de a-l ispiti pe om, asa ca omul daca va mai savarsi pacate in aceasta luna acestea nu vor fi in urma ispitei Satanei ci vor proveni din propriul lui suflet. In aceasta luna fiecare dintre noi isi va cunoaste personalitatea fara a mai da vina pe Satana!
*****



-III- Binefacerile lunii Ramadan

-Profetul Muhammed a relatat că atunci când începe luna Ramadan se deschid porţile Raiului, se închid porţile Iadului, iar Satana este legat în lanţuri.

-Abu Huraira relatează spusele Trimisului lui Allah, Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască: "Cine posteşte în Ramadan întru credinţă şi căinţă, Allah îi iartă păcatele făcute înainte."

-Deasemenea s-a relatat că în luna Ramadan se află o noapte care valorează cât 1000 de luni (noaptea Al-Qadr, în care a fost pogorât Quranul, iar cine pierde această noapte este ca şi când ar pierde tot.

-“ Păcatele se iartă între două rugăciuni zilnice consecutive, două rugăciuni de vineri consecutive şi două luni Ramadan consecutive,dacă s-au evitat păcatele mari.”

-"Cea mai bună pomana (sadaqa) este cea facută de Ramadan."

-"Cine hrăneşte cu mancare şi băutură pe cel care a ţinut post, îngerii se roagă pentru el de Ramadan şi se roagă Jibril în noaptea de Qadr".

- În luna Ramadan se deschid uşile Raiului datorită înmulţirii faptelor bune ale credincioşilor, se inchid uşile Iadului şi se leagă în lanţuri satana care nu-i mai poate rătăci pe oameni aşa cum îi rătăcea în celelalte luni.

- Allah Şi-a însuşit postul, ceea ce oferă postului o deosebită importanţă. Motivul însuşirii postului este că acesta are loc numai între om şi Allah, nimeni nu poate şti dacă şi-a întrerupt postul sau nu.

- Allah răsplateşte faptele omului de 10 ori mai mult până la 700 de ori, în afară de post a cărui răsplata nu are o limită. Allah îl răsplăteşte pe cel care posteşte cu cât vrea EL.

- Postul îl protejează pe om, astfel el stă departe de vorbe deşarte, de înjurături, de certuri. Aşa cum îl protejează şi de foc în Ziua Judecăţii.

- Mirosul gurii celui care posteşte este mai plăcut de Allah decât mirosul moscului datorită faptului că acel miros provine ca urmare a adorării Lui.

- Cel care posteşte are două bucurii: prima atunci când îşi duce la capăt această adorare măreaţă şi poate să se aproprie de tot ceea ce i-a fost interzis (mâncare, băutură,relaţii conjugale) şi a doua bucurie atunci când îl întâlneşte pe Allah împreună cu răsplata postului care este foarte mare.

- Cel care posteşte este asemănat cu îngerii prin abandonarea mâncării şi băuturii, la care se adaugă toate celelalte trăsături ce caracterizează îngerii prin faptele pioase şi prin rugăciuni.

~~~

-IV- Noaptea AL-QADR

Noaptea de Qadr este cea mai valoroasă noapte din an, conform spuselor lui Allah PreaÎnaltul: "Noi l-am coborât în noaptea de Qadr (se referă la Quran, căci a fost coborât în luna Ramadan). Oare tu ştii ce este noaptea de Qadr? Noaptea de Qadr este mai bună decât o mie de luni, adică faptele din timpul ei, cum ar fi rugăciunea, recitarea şi memorarea Quran-ului sunt mai bune decât aceleaşi fapte făcute timp de o mie de luni."

Qadr este o noapte a rugăciunii, a fricii de Allah , a aducerii aminte de darurile Lui . Este o noapte în care fiecare om trebuie să-şi supună propriul suflet la socoteală pentru ceea ce a făcut şi modul în care l-a multumit pe Allah.

Modul de a petrece Noaptea Al-Qadr :

Profetul ( Allah să-l miluiasca şi să-l binecuvanteze), a spus:

“Celor care-şi petrec Noaptea Qadr crezând în Allah li se iartă păcatele trecute”. (- relatat de Al-Bukhari).

Vegherea şi rugăciunile din timpul nopţii de Qadr:

1. Al Bukhari şi Muslim preiau următoarele de la Abu Huraira despre spusele Profetului: "Cine veghează în noaptea de Qadr cu credinţă şi cu frică, Allah îi iartă tot ceea ce a păcătuit înainte".

2. Ahmad, Ibn Majah şi At-tirmizi preiau de la Aisha, Allah să o binecuvânteze: „Trimis al lui Allah, dacă ştiu care noapte este noaptea de Qadr, ce ruga să fac în ea ? Trimisul i-a răspuns:”Spune: "Allah eşti Iertător şi Îţi place să ierţi aşa că iartă-mă.”

Perioada nopţii Qadr:

Cu privire la perioada nopţii Qadr, există păreri diferite , cea mai acceptată fiind aceea că noaptea Destinului este în zilele fără soţ din ultimele 10 zile din Ramadan, conform spuselor Profetului, ( Allah PreaÎnaltul să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) :”Găsiţi noaptea Destinului în zilele fără soţ din ultimele zece zile din luna Ramadan” (Bukhari şi Muslim).

Profetul ( Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască ) în ultimele 10 zile din Ramadan îşi petrecea toată noaptea în rugăciuni, împreună cu familia lui.

O altă părere este că ea este în noaptea de douăzeci şi şapte a Ramadanului. În acest sens, Ahmad relatează din surse demne de încredere ca Ibn Omar (fiul lui Omar ), Allah să-i binecuvânteze,a spus: „Trimisul lui Allah, Allah să-L binecuvânteze şi să-L miluiască, spune că cine o caută, să o căute în noaptea a douăzeci şi şaptea".

Este de dorit pentru o mai mare siguranţă, ca dreptcredinciosul care vrea să obţină răsplătă acestei nopţi să vegheze toate zilele impare a ultimelor zece zile de Ramadan şi să nu se rezume doar la a douăzeci şi şaptea noapte.

Motivul pentru care noaptea Qadr nu se ştie în ce zi va fi :

Trebuie stiut că Allah a ascuns noaptea de Qadr, asemenea multor alte lucruri dintr-un motiv cunoscut numai de El.

A ascuns mulţumirea Lui, ca să-i facă pe oameni să dorească şi mai mult să fie supusi.

A ascuns gradul de pedepsire pentru fiecare păcat , pentru ca oamenii să se ferească de toate păcatele.

A ascuns primirea rugăciunilor pentru ca oamenii să se roage cât mai mult.

A ascuns sfârşitul vieţii fiecărui om , pentru ca viaţa să aibe valoare pentru oameni .

A ascuns acceptarea căinţei, pentru ca omul să se întoarcă şi mai mult la Allah .

Motivul pogorârii nopţii Qadr :

Atunci când Profetul ( Allah PreaÎnaltul să-l binecuvanteze ) a văzut că naţiunile de dinainte au avut o viaţă mai lungă , a considerat că vârsta naţiunii lui este mai mică, de aceea Allah a oferit pentru noi Noaptea de Qadr.

Şi a pogorât sura: ”L-am pogorât în noaptea Qadr”,adică a pogorât Coranul în noaptea de Qadr, noapte care se află în timpul luniiRamadan.

~~~

-V- Sadakatul FITR (pomana la sfârşitul lunii Ramadan)

Obligativitatea ei reiese din relatarea celor doi Şeikhi pe baza relatării fiului lui Omar, Allah să-I slăvească: “Profetul, Allah să-l binecuvânteze, a impus oamenilor pomana de El-Fitr de Ramadan, o măsura de curmale sau o măsură de orez (doua kilograme şi jumătate), indiferent dacă sunt liberi, sclavi, femei, copii sau adulţi, dintre musulmani”.

Această pomană se dă celor nevoiaşi. Este permisă acordarea pomenii rudelor, în afară de cei pe care suntem obligaţi să-i întreţinem (tata, mama, fii, fiice) în cazul în care aceştia sunt nevoiaşi (“nevoiaşi”: adică nu le rămâne un surplus faţă de nevoile lor din acea zi care să poată fi dat de pomana). Sadakatul FITR este o obligaţie pentru fiecare musulman indiferent de vârsta, cu condiţia să aibă posibilitate să o dea.

Valoarea ei:

Se poate da în alimente sau în bani. În cazul alimentelor, trebuie să fie de cel puţin 2.5 kg, dar este de preferat să se dea în bani.

Neacordarea pomenii de El-Fitr:

Trebuie să ştim că este păcat să întârziem acordarea pomenii de El-Fitr după ziua de Al-Eid (bairam), cu anumite excepţii, şi anume: dacă nu-l găsim pe cel care trebuie să primească pomana, sau nu putem ajunge la el, sau alte lucruri asemănătoare.

Timpul acordării pomenii de El-Fitr:

Timpul cel mai favorabil pentru acordarea pomenii este în zorii zilei de Al-Eid (bairam), înainte de plecarea pentru rugăciunea de bairam, conform spuselor lui Ibn Omar: “Pomana este răsplătită cel mai bine când este data înainte de ieşirea oamenilor de la rugăciune”.

Oamenii de ştiinţă ai religiei au fost de acord cu faptul că este permisă acordarea ei înainte de Eid cu o zi sau două. Abu Hanifa a spus că este permisă acordarea ei înainte de luna Ramadan.

Motivul legiferării pomenii de El-Fitr:

Pomana de El- Fitr urmăreşte purificarea celui care posteşte de păcate şi insulte, conform spuselor lui Ibn Abbas “Profetul, Allah să-l binecuvânteze!, a poruncit pomana de El-Fitr pentru curăţirea celui care posteşte de păcate şi insulte”.

De asemenea, pentru a-i face pe săraci să simtă bucuria sărbătorii şi să nu mai cersească în aceasta zi, din spusele Profetului, Allah să-l binecuvânteze!: “Faceţi ca săracii să nu cerşească în această zi”.

“Cel care a facut un bine cât un graunte de colb, îl va vedea, ~Dupa cum, cel care a facut un rau cât un graunte de colb, îl va vedea.”[Coran, 99:7-8]

[Surse - ISLAMUL AZI ; ASOCIATIA MUSULMANILOR DIN ROMANIA ; ISLAMWAY ]