...oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi...la prima greutate se împiedică şi cad...

"""

Un tânăr care avea intenţia de a face un păcat a venit la imamul Hassan al Basry. Acesta era un mare savant de hadis, un om indiferent la bucuriile acestei lumi, care crescuse în preajma Aishei (Allah sa fie mulţumit de ea!), căci mama lui fiind servitoarea ei. Hassan al Basry l-a primit frumos, l-a tratat ca pe un bolnav, nu a ţipat la el, ştiind că el dorea îndreptare, nu lupă, dorea călăuzire nu ură, un comportament care nouă, celor care lucrăm pentru călăuzirea oamenilor ne lipseşte.

Imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci acest păcat, să-l faci într-un loc în care nu te vede Allah” Tânărul s-a mirat şi i-a răspuns: „Oriunde m-aş afla, mă vede Allah”, la care imamul i-a răspuns: „Dacă Allah te vede, atunci să-L asculţi.

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci păcatul, să îl faci într-un loc care nu se află sub stăpânirea lui Allah. Tânărul i-a răspuns: „Oriunde mă duc, mă aflu sub stăpânirea lui Allah”, la care imamul i-a spus: „Dacă peste tot te afli sub stăpânirea lui Allah, atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi acest păcat, să nu mănânci din ceea ce ţi-a dăruit Allah.” Dar tânărul a răspuns: „Tot ceea ce este în lume este din dărnicia Lui”, la care imamul a răspuns: „Atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi păcatul, atunci când va veni îngerul morţii sa îţi ia sufletul, să-l amâni.” Dar tânărul din nou s-a văzut nevoit să-şi recunoască neputinţa, urmată de îndemnul imamului să nu comită păcatul.

Apoi imamul a continuat: „Dacă vrei să faci păcatul, atunci să îi împiedici pe îngerii Iadului să te arunce în Foc”, dar tânărul a spus că nu poate face acest lucru. Imamul a continuat „Atunci nu face păcatul!”

Uitaţi-vă, tânărul a venit la un om înţelept să-i ceară sfatul. De ce? Întotdeauna credinţa reală îl duce pe om ca căutarea soluţiei, nu la complicarea lucrurilor şi probabil a simţit că dacă va cădea prada ispite, destinaţia lui finală va fi Focul. El şi-a dorit să scape de această situaţie şi este o soluţie bună ca atunci când ne aflăm în dificultate, să căutăm oameni buni care să ne călăuzească, căci înmulţirea păcatelor în suflet întunecă drumul spre Allah şi omul trăieşte trist, sufocat, nu gustă dulceaţa vieţii, comportamentul lui este deplasat, nu mai poate să recunoască binele, dar Hassan al Basry a simțit adevărata frământare a tânărului şi i-a dat reţeta potrivită.

Întotdeauna să legăm lucrurile de credinţa în Allah, de frica de Allah, de pedeapsa lui Allah, de dărnicia Lui.

***

Un tânăr a venit la Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Dă-mi voie să preacurvesc.” Profetul Muhammad i-a răspuns blând: „Ai fi de acord ca mama ta să preacurvească?” Fără ezitare, tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul a continuat: „Ai fi de acord ca sora ta să preacurvească?” Tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul atunci i-a răspuns: „Nici ceilalţi oameni nu-şi doresc ca mamele şi surorile lor să preacurvească.” Tânărul i-a cerut Profetului „Să faci rugi pentru mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a pus mâna pe pieptul său şi a făcut o rugă pentru sufletul lui şi pentru comportamentul lui. De atunci nu s-a mai gândit să preacurvească.

În trecut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel acre călăuzea, sfătuia, îndruma. După Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au existat companionii şi după companioni au existat tabiunii (Allah să fie mulţumit de ei toţi!), oameni cu frică de Allah şi credinţă foarte mare, care îi îndrumau pe oameni. Dar în timpurile noastre, mai ales în ţările nemusulmane, cu greu găsim astfel de oameni care să ne îndrume şi să ne corecteze comportamentul. Ce avem de făcut în acest caz? Trebuie să-L punem mereu în faţa noastră pe Allah, să ştim că noi suntem trimişii Profetului, însărcinaţi să ducem mai departe mesajul islamului, responsabili! Să nu lăsam să devenim ţinta prin care islamul să fie atacat din cauza comportamentului nostru.

Când un nemusulman ne priveşte el ne apreciază prin prisma religiei şi aşteaptă de la noi un comportament frumos, aşa cum islamul impune. Dar din păcate vedem în România atâtea exemple de musulmani care dau exemple negative şi îi vedem chiar şi pe cei credincioşi care intră în dispute pentru lucruri lipsite de importanţă, se atacă reciproc doar pentru că nu împărtăşesc aceeaşi părere şi astfel se dezbină.

Dintre cele mai rele lucruri pe care le vedem în jurul nostru sau ne lăsăm implicaţi în ele sunt cazurile în care oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi în numele Islamului, în numele comunităţii, dar la prima greutate se împiedică şi cad, murdărind totodată şi imaginea Islamului. """
[Abu Al Ola al Ghaithi ]