CINĂ TÂRZIE.

Senzație și gust.
Iar îmi moare ficatul la noapte (de plăcere).


Unii preferă fumul de cireș.
Eu prefer fumul de fag, încheiat în fum de prun.
De asemenea, prefer o afumare ușoară, nu una intensă. Nu-mi priește afumarea intensă și pătrunzătoare.

Așadar și prin urmare... am atacat rezervele de iarnă. In seara aceasta, la cina târzie, am perpelit in cuptor niste afumături DE CASĂ (bio), direct din coteț. Le-am garnisit bine cu barabule/pere/cartoafe, le-am condimentat cu sare și piper, le-am dat folie și le-am lăsat în cuptor la foc domol.
După vreo 60 minute am scos folia, am stropit totul cu vin de boltă (demidulce , mix cu căpșunica, tot DE CASĂ) și am mai dat la cuptor (cu foc mare) încă vreo 15 minute.

La urma i-am trântit un mujdei pe deasupra.

Am stins cu bere ...

Post Scriptum:
In timp ce meșterești la molozul cu care vei umple burdihanul cel plin de pofte păcătoase, neapărat îți trebuie un combustibil de calitate.
Daca tot am atacat rezerva de iarna din categoria afumături, am deschis lacătul și la rezerva de licoroase.
Astăzi am degustat un VIN DE PORTO (învechit 10 ani).