CETATILE CARE APARA CREDINTA
Credinta este o faclie aprinsa de Allah in inima credinciosului, este o raza de lumina. Cetatile care apara credinta sunt, dupa cum se poate vedea mai jos:
- INDATORIRI OBLIGATORII (Farz)
- INDATORII NECESARE (Vagip)
- TRADITIILE (Sunnet)
- FAPTE AGREATE (Mustehap)
- FAPTE POTRIVITE (Mendup)
- INDATORIRI FACULTATIVE (Nafile)
Credinta se poate apara din interiorul unei cetati inconjurate de aceste feluri de fapte.
Cei care darama cetatile care apara credinta, adica cei care resping indatoririle obligatorii, necesare, de traditie etc. , nu-si pot apara usor credinta.
Probleme pe care un musulman
trebuie sa le evite:
1. Convingeri care nu sunt compatibile cu traditia (ehl-i sunnet) sau cu convingerile Profetului (s.a.v.) si ale adeptilor sai;
2. A renunta sa practice cerintele religiei;
3. Abaterea de pe calea cea dreapta in intentii si fapte;
4. A continua sa pacatuiesti;
5. Respingerea credintei în bunatatea Islamului;
6. A nu te teme de a-ti duce existenta fara credinta;
7. A tiraniza pe altii;
8. A nu accepta chemarea la Rugaciune (ezan) in numele Traditiei;
9. A te impotrivi mamei tale si tatalui tau în situatii care nu sunt ostile religiei;
10. A jura peste masura;
11. A trata cu usurinta rugaciunea (namaz), a nu face pauzele necesare în timpul efectuarii namazului (tadil-i erkâni);
12. A bea bauturi nepermise;
13. A aduce suferinta musulmanilor;
14. A afirma ca esti apropiat si iubit de Allah fara a fi;
15. A-ti uita pacatele;
16. Så fii mândru, a te crede foarte învåäat;
17. A invrajbi, a barfi, a cleveti;
18. A fi invidios pe confratele tau de credinta;
19. A nu te supune superiorilor (religiosi);
20. A nu judeca dinainte un om zicand ca este bun sau rau pana nu-l pui la incercare;
21. A minti
22. A evita invatarea religiei;
23. Tendinta barbatilor de a semana cu femeile si incercarea femeilor de a semana cu barbatii;
24. A nutri dragoste fata de dusmanii religiei;
25. A dusmani pe adevaratii savanti ai religiei.
SURSELE DREPTULUI CANONIC MUSULMAN
(Edille-i fier’iyye)
Elille-i fler’iyye inseamna sursele care au fost aduse in sprijinul puterii religiei si a legilor ei. Sunt in numar de patru:
1. Cartea (Kitap): Coranul cel Sfant;
2. Traditia (Sunnet): sunt vorbele si faptele sfinte ale Profetului (s.a.v.) si lucrurile acceptate de el;
3. Consensul comunitatii (Ijma-i Ummet): unitatea adeptilor lui Muhammed (s.a.v.) în legatura cu rezolvarea unei probleme;
4. Analogie (Kîias-î Fukaha): verdictul dat de învatati asupra unor chestiuni care nu sunt clarificate în Kitab, Sunnet, pe baza rationamentului analogic, luand ca model pe cele care sunt consemnate.
Ijtihad: sarguinta, stradanie, motivatie, independenta.
Inseamna depunerea de eforturi pentru a demonstra un lucru, bazandu-te pe lege.
Mujtehid: exeget, mare invatat, care poate interpreta prin analogie orice principiu al legii canonice din capitolele si versetele din Coran. Pentru a fi mujtehid trebuie ca, pe langa competenta in toate stiintele Islamului, sa mai beneficiezi si de stiinta “ledunni”, care ti-o da doar Allah Cel Mare.
CAILE CUNOASTERII SI MIJLOACELE INFORMARII
Caile cunoasterii sunt in numar de trei:
1. Cunoastere nemijlocita (Havass-î selime): vazul, auzul, gustul, pipaitul si mirosul reprezinta cele cinci simturi
ale omului;
2. Informatii veridice (Haber-i sadîk): informatii corecte;
sunt de doua feluri:
a. Informatii oferite de profeti;
b. Informatii oferite de o comunitate care nu s-a solidarizat in minciuna.
3. Ratiunea (Akîl) (...) """ ~va urma~
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu