Dis de dimineață, precum în copilărie (când mama se trezea sâmbătă cu noaptea în cap pentru a ne face de mâncare), m-am trezit cu nările inundate de parfumul chiftelelor de alta data.
Nevasta-mea meșterea cu spor in bucătărie.
Pregătea diverse pentru tata. Însă nu mă uitase . Mie mi-a oprit câteva chiftele clasice, prăjite.
Așa că micul meu dejun întârziat a fost de poveste. Cu amintiri din copilărie.
Mno, că tot e Dragobetele.
Postări
