Ai mei oamini pe care ii iubesc.

      Astăzi (cu vreo oră în urmă) m-o sunat mătușa Viorica ( fără Facebook). Una dintre mătușile din Zalău(Sălaj), rudele din partea mamei. Soția unchiului Aurel Mărcuș.

Ai mei din Salaj sunt unii dintre cei mai faini și mai dragi oamini din viața mea și din amintirile copilăriei mele . Tăți la un loc. Amintiri care îmi sunt printre cele mai de preț comori sufletești a mele.
Tocmai ce terminasem lucrul pentru astăzi. Telefonul dânsei o vinit numa bine. După o zi istovitoare, caniculară și îmbâcsită ... apelul mătușii o fost precum o mângâiere blândă de mamă.
Mi-o uns sufletul cu graiul ei ardelenesc și cu vorba ei plina de blandete. Oameni cu suflete deschise și pline de bun simt.
Mătușa este un om simplu , cu mâini muncite , incercata de viață , dar sinceră și cu un suflet extraordinar de blând.
Am vorbit puțin cu dânsa. Mi-a spus că ei sunt bine.
A fost picătura de energie ce mi-a reîncărcat pozitiv întreaga ființă.
Știu , spre rușinea mea ... nu i-am mai sunat din primăvară, pe când era declarată "starea de urgența." Însă voi avea grijă să îmi repar neglijența .
Îmi sunt tăți tare dragi.
Și va veni momentul când voi avea mai mult timp pentru tăți.


Să fie binecuvântați!
Să îi țină Dumnezeu în putere și sănătoși pe toți ai mei ardeleni si familiile lor!
Doamne ajută!