Eva. Viata mea. Inima mea. Sufletul meu.

     

               Să îți fie atât de dor .... încât atunci când îți aduci aminte sau te trezești dimineața și te cuprind dorul , neputința, lacrimile ...să te sufoci, să îți fie un rău general (dpdv fizic) și să ai inclusiv stări de vomă. 

Exact ca o boala cronică gravă.

Nu credeam să trec vreodată prin asemenea stări.
Dorul care te pătrunde precum o boala cronică gravă, in faza terminala.

Eva.

 

I-am adus nisip fix din locul unde timp de 13 ani și-a făcut antrenamentele de înot. Plaja Ingrid, Eforie Nord.
Cate 10-20 zile la o iesire, de cate doua ori pe an (iunie si septembrie) . 

 Nisip și apă de mare. A iubit marea, nisipul și înotul.

I-am așezat și câteva pietre adunate din diferite locatii / trasee din Parcul Natural Apuseni. 

Alt loc pe care il iubea cu toată curățenia sufletului ei.
Pe curând, sufletul meu! Pe curând!

L-am dus pe tata la mare (dupa aprox 24 ani de pauza).

Este greu sa mergi la mare cu un bătrân de 82 ani. 

As minți să neg asta.

Mai ales când în speță este vorba despre un bătrân cu un infarct grav la activ, cu multe micro accidente vasculare în ultimii 14 ani, aproape surd (dar care refuza sa poarte proteza auditiva) , aproape orb , cu un început de Alzheimer ... și cu un caracter extraordinar de dificil.

.... INSĂ ESTE VORBA DESPRE TATA. 

Și chiar i-a plăcut mini vacanța aceasta. Iar eu îi datorez mult mult mai mult de atât.

De multă vreme îmi doresc să îi fac aceasta bucurie. Foarte greu am reușit să îl scot din curtea lui.

A fost o vacanta cu peripeții.
A făcut o ditamai gripa (probabil luată de la mine), dar este sub control.
Eu m-am întors cu o colica renala de toată frumusețea (probabil câteva pietre prețioase).

Doua zile au fost valuri și vânt, iar două zile a fost cald și mare liniștită.
In cele din urmă aventura s-a terminat cu bine, cu amintiri foarte frumoase, cu împlinirea unei dorințe și cu multe fotografii și clipuri alaturi de tata.

Doamne-ti mulțam!

***