Despre mamicile pandemiste, gradinitele de stat si grupurile de wtsp.

Deci ....

   Nici nu vreți să știți ce halimai , ce țăranci tute, ce mocofani terminați, cat de multi analfabeți ... pot fi intr-un grup de mămici al unei grădinițe de stat. Pe WTSP.

Ferească Sfântu' !

    Credeam că maidanezofilii ("salvatorii" de câini, puși pe căpătuială) sunt cele mai josnice și scabroase entități de pe acest pământ. Ei bine, m-am înșelat. La acea vreme nu asistasem încă la discuțiile și certurile din grupurile de mămici de pe WTSP.

Mai ales când vine vorba despre mocofani și mocofance traumatizați de perioada pandemuiei. Și care își smulg parul din cap (și din cur) de disperare de fiecare dată când copilul lor ia vreo viroza din colectivul de la gradi.

Ptiu, ptiu! Piei drace!

        Astăzi a început unul să amenințe in stânga și în dreapta, pe grupul de mămici, că i-a venit băiatul cu viroza acasă și a făcut febră. Și că sunt vinovate alea care nu au spus , au ținut secret și și-au adus plozii răciți in grupa de la gradi, îmbolnăvindu-i și pe ceilalți.
Și pruncul nostru a luat aceeași viroza. Probabil tot de la gradi. E acasă de câteva zile. E bine. A făcut puțină febră.
Dar nu m-am mai opărit și certat cu nimeni.

Eu mă bucur că le ia pe toate una după alta. Astfel își întărește organismul și se călește.
Chiar sper să facă și toate bolile copilăriei acum cat e mic. Mai ales că nu l-am vaccinat deloc.
Eu îmi doresc să le facă. Pentru că astfel scăpa de mare parte dintre ele și își creează imunitate.
Însă, in grupurile de mămici din online, este jale și teroare fraticule. Este Valea Plângerii combinata cu Valea Iadului și cu ceva de prin Poveștile lui Creanga.

Huideooooo!

Eva. Viata mea. Inima mea. Sufletul meu.

     

               Să îți fie atât de dor .... încât atunci când îți aduci aminte sau te trezești dimineața și te cuprind dorul , neputința, lacrimile ...să te sufoci, să îți fie un rău general (dpdv fizic) și să ai inclusiv stări de vomă. 

Exact ca o boala cronică gravă.

Nu credeam să trec vreodată prin asemenea stări.
Dorul care te pătrunde precum o boala cronică gravă, in faza terminala.

Eva.

 

I-am adus nisip fix din locul unde timp de 13 ani și-a făcut antrenamentele de înot. Plaja Ingrid, Eforie Nord.
Cate 10-20 zile la o iesire, de cate doua ori pe an (iunie si septembrie) . 

 Nisip și apă de mare. A iubit marea, nisipul și înotul.

I-am așezat și câteva pietre adunate din diferite locatii / trasee din Parcul Natural Apuseni. 

Alt loc pe care il iubea cu toată curățenia sufletului ei.
Pe curând, sufletul meu! Pe curând!

O data cu Eva a disparut si ultima fărâmă a sufletului meu.

   Disparitia ei din aceasta lume a marcat o mare schimbare in ceea ce ma priveste din toate punctele de vedere.

     Ea a fost ancora mea in lumea aceasta plina de rautate, ancora mea in ceea ce priveste bunatatea ... toleranta ... bunul simt .... cinstea si corectitudinea .... echilibru si cumpatare .... fapte bune ... iertare ... credinta ... speranta.

     De foarte multe ori, datorita ei, am lasat capul in pamant si am tacut.

Intotdeauna mi-a fost teama ca nu cumva sa fim despartiti , sa ramana fara prezenta mea sau sprijinul meu. Iar asta m-a ajutat sa fiu un om echilibrat, retinut, cumpatat si controlat in toate.

    O data cu trecerea ei dincolo , pentru mine lumea aceasta nu mai exista cu adevarat.
... si voi fi ceea ce trebuie sa fiu pana cand va veni clipa reintalnirii cu Eva.

     Eva a fost primul meu copil.
Eva a fost cea mai buna parte a mea, a sufletului meu si a omului care eram.

Eva a fost totul pentru mine.

~~~