Eva. Viata mea. Inima mea. Sufletul meu.

     

               Să îți fie atât de dor .... încât atunci când îți aduci aminte sau te trezești dimineața și te cuprind dorul , neputința, lacrimile ...să te sufoci, să îți fie un rău general (dpdv fizic) și să ai inclusiv stări de vomă. 

Exact ca o boala cronică gravă.

Nu credeam să trec vreodată prin asemenea stări.
Dorul care te pătrunde precum o boala cronică gravă, in faza terminala.

Eva.

 

I-am adus nisip fix din locul unde timp de 13 ani și-a făcut antrenamentele de înot. Plaja Ingrid, Eforie Nord.
Cate 10-20 zile la o iesire, de cate doua ori pe an (iunie si septembrie) . 

 Nisip și apă de mare. A iubit marea, nisipul și înotul.

I-am așezat și câteva pietre adunate din diferite locatii / trasee din Parcul Natural Apuseni. 

Alt loc pe care il iubea cu toată curățenia sufletului ei.
Pe curând, sufletul meu! Pe curând!