M-a apucat așa dintr-o dată ...
Mi-e tare dor de toți ai mei din Ardeal .
Ioi ce liniște și ce fain o fost astă vară când i-am vizitat pe mare parte dintre dânșii . M-au primit cu atâta căldură și dragoste , incât mi-a intinerit inima cu 20 de ani și mi-a inflorit sufletul .
Acum stau, la ceas de seară, și rememorez totul.
Stau și gust , pentru prima dată , un sfert de cănuță cu pălincă din rodul mâinilor unchiului Aurel Mărcuș . Al 2-lea sfert va fi din cea veche primită de la minunata mea mătușa, Viorica lui unchiul Florea (mătușa ce are un loc aparte in inima copilului rebel ce am fost cândva) .
Șed și mă uit cu mare drag la fotografiile din vară . Retrăiesc parcă starea sufletească minunată ce m-a cuprins când i-am regăsit pe tăți cu bine . Tare dor mi-a fost de dânșii in toți acești ani.
Și parcă acum imi e și mai dor.
Prea repede trece vremea !
Prea mult ne afundăm in nimicurile de zi cu zi si prea iute uităm de ai noștri ...
Prea multe griji ne cotropesc inimile , uitând să fim fericiți alături de cei de același sânge .
Vă imbrățișez pe toți cu multă dragoste, ardelenii mei dragi !
Nu am intâlnit nicări oameni mai faini , mai blânzi și mai buni decât ardelenii noștri (sălăjeni, bihoreni, maramureșeni , etc.) .
Parcă is croiți cu tot ceea ce a avut mai bun Dumniezo de oferit atunci când o făcut oamenii .
Mi-e tare dor de voi . De toți . :)
Doamne dă numa' bine la tăți și multă sănătate !
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu