Azi este Sâmbătă ? Oare chiar este Sâmbătă ?

      
          Sunt luni bune de când am intrat intr-un concurs de situații pe care nu credeam că le voi trăi vreodată...
Sunt luni bune de când nu mai am timp pentru mine ...
Sunt luni bune de când nu am dormit mai mult de 3-4 ore pe noapte ...
Sunt luni bune de când weekendurile au încetat să mai existe ...
Sunt luni bune de când eu trebuie să îi înțeleg pe toți ceilalți, dar niciunuia dintre toți aceștia nu îi pasă în a mă înțelege pe mine și nevoile mele ....
Sunt luni bune de compromisuri , gânduri , frământări, oboseală psihică, nesomn, lupte interioare, depresii ...
În ultimele 9 luni am început să albesc la propriu.
Privesc uimit și blocat cum trece viața pe lângă mine și cum alții îmi cer cu seninătate să fac și să accept acest sacrificiu ca fiind ceva normal .

Mda ....
De ce ar trebui să îmi pese mie de oameni care nu au adus niciodată nimic bun în viața mea , de oameni care au doar pretenții și cărora nu le pasă de nimic altceva ????
De ce ar trebui să îmi pese mie de oameni care au batjocorit memoria mamei mele ???
De ce să îmi pese de viețile altora când viața și liniștea mea sunt un dezastru la care aceștia au contribuit din plin ?

Stau și mă uit ca prostul la propria-mi viață și parcă m-aș uita la filmul vieții altuia.
Parca m-a legat cineva de mâini și de picioare ...
Nu îmi vine a crede câte "minunății" s-au petrecut în ultimul an și nici nu mai am puterea de a-mi răspunde singur întrebării " oare ce căcat mai urmează a se întâmpla ? "
Încă mai aștept liniștea și echilibrul la care speram în urmă cu ceva timp.
Un lucru îmi este clar . Viața bate filmul cu siguranță (din orice unghi aș privi-o ) .


Nu mă vait. Doar constat și aștept să văd până unde se poate întinde coarda vieții.
... Sau poate că se apropie momentul să mă scutur de praf, să mă ridic și să îmi urmez visele fără să mă mai uit în urmă .