""" Perioada Evului Mediu, marcheaza aparitia notiunii de cavalerism la curtile europene. Paradoxal, în ciuda acestui fapt, tocmai aristrocratii europeni s-au dovedit a fi cei care nu au respectat acesta model de conduita nobila.
Masacrele, violurile si distrugerile comise de acestia, uneori chiar în numele credintei, stau martuire în acestsens.De multe ori, comportamentul celor denumiti “pagani” de catre crestini, s-a dovedit a fi cel cu adevarat cavaleresc si plin de umanitate. Dintre acestia, iese în evidenta personalitatea impunatoare a celui mai mare erou musulman din perioada evului mediu - recunoscut ca atare si de catre crestini – SALADIN, temutul si respectatul conducator din secolul XII.
SALADIN, în fapt Salah al-Din Yusuf bin Ayub, s-a nascut în anul 1138 E.N., într-o familie de origine kurda din Tikrit, pe teritoriul actual al Irakului. Tatal sau, Najm ad-Din Ayyub, era guvernator al Baalbekului si s-a îngrijit îndeaproape de educatia fiului. SALADIN a fost trimis sa studieze la cea mai vestita medressa (institutie de învatamant musulmana) din Damasc. Aici, la numai 14 ani, a intrat in serviciul emirului Nur ad-Din, primind instruirea militara din partea unchiuluisau,Shirkuh. Dupa expeditia victorioasa împotriva Fatimizilor care stapaneau Egiptul, Shirkuh a fost numit vizir pe langa califul Al-Adid, iar SALADIN a devenit primul sau sfetnic. Aproape un deceniu, tanarul SALADIN s-a initiat în stiintele guvernarii. Dupa moartea unchiului sau îi i-a locul si reuseste , printr-o politica de mana forte, revitalizarea Egiptului. Odata cu disparitia emirului Nur ad-Din, în 1174, SALADIN ia titlul de sultan al Egiptului si îsi declara independenta fata de ceilalti lideri musulmani , întemeind dinastia Ayyubida. Astfel, SALADIN, a fost investit cu greaua sarcina de a-i alunga pe franci. În numai 12 ani, el si-a extins domnia peste Damasc, Siria, Irak si...Ierusalim.
Dorinta cea mai mare a lui SALADIN era sa-I izgoneasca pe cruciati din Palestina. Pentru a reusi, el i-a unit pe toti razboinicii din Islam. El a opus dezbinarii si inpulsivitatii caracteristice razboinicilor crestini, unitatea si disciplina musulmanilor. În perioada în care încerca sa îsi consolideze puterea în Siria, cruciatii l-au atacat în repetate randuri, reusind sa-l învinga numai o singura data, la Montgisard. Atunci, armatele unite ale lui Baudoin al IV-lea al Ierusalimului si ale Templierilor au înfrant oastea musulmanilor.
Doi ani mai tarziu, în 1179, SALADIN zdrobeste armata cruciata. Dar , acestia nu era definitivi înfranti. Raynald de Chatillon, unul dintre cei mai cruzi si sangerosi cruciati, se dovedeste a fi inamicul principal al lui SALADIN. Cruciatul ataca atat pe uscat, jefuind caravanele si ucigandu-I pe negustori, cat si pe apa, caci briganzii sai nu se dadeau înapoi cand era vorba de corabiile comerciantilor musulmani. Sarcina lui SALADIN a fost mult usurata de lacomia acestor aventurieri salbatici. Francii s-au dovedit a fi nechibzuiti. Raynald de Chatillon o rapeste pe sora lui Saladin, în plin armistitiu, iar apoi profereaza blasfemii la adresa profetului Muhammad (SAS), amenintand ca va rade de pe fata pamantului orasele sfinte ale Islamului, Mecca si Medina. Pentru toate acestea SALADIN jura ca îl va ucide chiar cu mana lui. Si, dupa cum vom vedea, Eroul nostru si-a tinut legamantul.
Pentru a supune populatia majoritar musulmana cruciatii construisera castele puternice în tot Regatul Ierusalimului, permitand catorva cavaleri sa domine zonele de provincie. În cazul unui asediu, aparatorii unui castel cereau ajutor folosind lumina focului pentru a comunica. În felul acesta, cruciati, puteau aduna mari armate acolo unde era necesar. Musulmanii stiau ca le-ar fi fost aproape imposibil sa-i învinga pe cruciati daca acestia ramaneau în castelele lor sau în orasele fortificate ca Acra, Kerak sau Tir. Pentru a-i nimici, trebuiau sa-i atraga într-o batalie generala. Tactica lui SALADIN s-a dovedit stralucita, desi cruciatii, condusi de Guy de Lusignan, noul rege al Ierusalimului, erau mai bine înarmati. Armata crestina, cea mai mare care fusese adunata în cei 88 de ani de existenta a regatului, cuprindea aproximativ 2000 de cavaleri, 4000 de alti luptatori calari si peste 14000 de ostasi pedestri, unii îmbracati în camasi lungi de zale, înarmati cu sabii si scuturi, cu arbalete sau cu arcuri si prastii. La 3 iulie 1187, întreaga armata porneste din Saffuriya înainte de rasarit în calatoria de 24 de kilometri catre Tiberias. Soarele era nemilos, nu erau copaci care sa ofere umbra pe drumul de calcar pe care se deplasau. Coloana nu avea carute cu apa (le-ar fi încetinit si mai mult înaintarea) oamenii ducandu-si singuri rezervele cu apa. Înainte ca soarele sa ajunga la amiaza, majoritatea îsi epuizasera pretioasele provizii si nu puteau spera sa dea de apa înainte de a ajunge la Marea Galileii. La ora 10 noaptea, dupa aproape sase ore de la începerea marsului, cruciatii erau epuizati. Lipsiti de apa si hartuiti neancetat de luptatorii musulmani, cruciatii au fost siliti sa faca un popas, pentru a pregati batalia de a doua zi. Dar, în cursul noptii, Saladin a dat foc ierbii din preajma taberei cruciate. Înecati de fum, cruzii cavaleri au fost o prada usoara pentru soldatii lui SALADIN. Raynald de Chatillon a fost capturat si decapitat . SALADIN a razbunat onoarea tuturor musulmanilor executandu-l el însusi cu sabia pe Reginald de Chatillon, ultimul rege al Ierusalimului. Armata cruciata a fost spulberata. Însa Saladin i-a tratat bine pe nobilii sai prizonieri, cruciatii cazuti prizonieri au fost rascumparati. Pe 2 octombrie 1187, Ierusalimul este recucerit de musulmani. Dar, spre deosebire de cruciati care atunci cand cucerisera orasul, masacrasera 70.000 de oameni neînarmati, Saladin îi lasa pe cei care doreau, sa paraseasca teferi Ierusalimul.
Nobletea acestui mare conducator musulman a fost dovedita prin fapte nenumarate de-a lungul vietii sale, însa SALADIN a ramas în istorie ca un exemplu de umanitate modul în care a ales sa se comporte cu învinsii sai. Atitudinea sa a starnit apreciere chiar în tabara cruciatilor , iar povestile despre generozitatea sa au ajuns la curtile europene din acel ev.
SALADIN nu s-a aratat dornic de varsare de sange fata de învinsi, iar pe nevinovati i-a lasat liberi. Ba mai mult, marele învingator al cruciatilor, nu a permis nimanui sa profaneze Biserica Sfantului Mormant al lui Cristos, iar patriarhul Ierusalimului a primit învoire sa plece cu tot tezaurul crestin acumulat pana atunci. Caracterului acestui erou musulman s-a vazut si prin atentia speciala acordata femeilor crestine care, desi prizoniere, au fost tratate într-un mod exceptional. Desi crunt în luptele directe cu cruciatii, marele sultan al Siriei, Yemenului, Egiptului si Palestinei a ocrotit-o pe Maria Comnena, vaduva regelui crestin Amaury I, permitandu-i sa se refugieze cu toata escorta sa la Tripoli. De asemenea, fostei regine crestine a Ierusalimului, Sibilla de Lusignan, i-a permis sa se refugieze si sa ia cu ea toata impresionanata sa avere personala. Tot timpul domniei sale, Saladin a lasat pelerinii crestini sa calatoreasca la locurile sfinte din Ierusalim, sa se roage si sa se reîntoarca în siguranta la casele lor. Marinimia si onestitatea lui Saladin se datoreaza faptului ca acesta a fost un om religios, un adevarat musulman, un om cultivat , dotat cu o întelepciune de exceptie.
El a atins idealul vietii sale: cucerirea Ierusalimului. Dar, SALADIN nu s-a mai bucurat mult de victorie. La începutul anului urmator, desi cuprins de boala, el nu a renuntat la obiceiul de a pleca din Damasc, spre a-i întampina pe pelerinii veniti de la Mecca. Vremea rece l-a slabit si mai tare si sultanul a cazut la pat. Pe 3 martie 1193, cand Saladin îsi pierduse deja cunostinta, cadiul a citit la capul sau rugaciunile din Coran. Cand acesta a ajuns la versetul „Nu exista alt Dumnezeu decat Allah, în El am nadajduit!”, Saladin a deschis ochii, a zambit, dupa care si-a dat ultima suflare. Cel al carui nume însemna „Adevarul Credintei” murea exact precum traise, ca un musulman drept-credincios. Avea numai 55 de ani…"""
SURSA >>> CLICK AICI .
3 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
excelenta alegere, scris alb pe fond aproape alb !
atunci imi cer scuze pentru sarcasm. keep up the good work! :)
Anonimule (IP: 86.121.127.211),
Iti multumesc pentru ca mi-ai atras atentia !
Nu a fost o alegere. Este un simplu "accident" . Am facut ceva schimbari pe la template-ul blogului si din aceasta cauza au mai aparut si astfel de "accidente". Nu am cum sa stau si sa iau la mana toate articolele din trecut spre a le verifica. Insa cand descopar cate unul aflat intr-o astfel de situatie , corectez eroarea numaidecat.
...Dupa cum bine se poate observa, acest articol are ceva vechime pe blog si la momentul la care a fost scris , fondul era de culoare inchisa.
Trimiteți un comentariu