"Agroturism" pe urmele vacanţelor copilăriei.

... Spuneam aseară că în weekend am evadat în direcţia Poseşti,Prahova. Întâmplător s-a ivit ocazia să mă reintorc pe urmele paşilor din copilărie.
În ciuda faptului că a plouat şi a fost frig ... ne-am simţit minunat.
De aproximativ 10 ani părinţii mei deţin o casă de vacanţă în Posesti. Însă tatăl meu este născut la câţiva kilometri , în comuna Starchiojd, sat Valea Anei.
În copilărie abia aşteptam vara pentru a merge la ţară. Cel puţin o luna ,în fiecare vară, o petreceam la Starchiojd, alături de bunicii mei.
......... Jocul de-a v-aţi ascunselea prin curtea bisericii vechi... Mersul în căutarea ciupercilor, pe poteci ascunse de pădure, după care ,odată ajuns acasă,să le laşi să sfârâie pe plita încinsă a sobei(mmmm yummmy DELICIOS!) .... "Expediţiile", alături de prieteni , pe coastele şi prin pădurile zonei , în căutare de sălbăticiuni (ce copil nebun şi inconştient puteam să fiu :D ) ... Culesul fragilor sălbateci şi inşiratul lor pe pai... Primul sărut... Prima "indrăgosteală"... Gustul porumbului copt pe jar (porumb furat din tarlaua vecinului )... Dovlecii scobiti la interior şi ciopliţi în fel şi chip,ca mai apoi punându-le inauntru un ciot de lumânare aprinsă ,să umblăm pe la geamurile vecinilor să-i speriem de moarte... Confecţionatul arcurilor şi al săbiilor din lemn de salcâm, pentru ca mai apoi să purcedem la război (drept să spun de multe ori s-a lăsat cu vânătăi serioase şi fel şi fel de julituri)... Conflictele dintre noi ,orăşenii veniţi în vacanţă , şi o parte a copiilor localnici... Gogitul nucilor pârguite şi cu miezul încă crud (te făceai negru pe mâini de la zeama de nucă - rămâneai pătat vreo 2 săptămâni) ... Odată am încercat să invaţ puii de curcă (ai unei vecine) să înoate în butoiul cu apă de ploaie . Au înotat până când s-au dus la fund... Căţăratul prin toţi copacii şi chiar în clopotniţa bisericii (era una foarte înaltă,din lemn)... Îmi plăcea să strig după ulii "HIA,HIA HIA,HIA",atunci când veneau să dea iama în păsările din curte... "Războaiele" cu "Băşina Porcului"(un burete care atunci când se usucă ,se umple la interior cu un praf negru urât mirositor) sau chiar cu ouăle clocite ,găsite prin cuibarele găinilor... Cât de mult îmi plăcea să mă dau pe curpeni din pădure(nişte plante fibroase ce parazitau copacii) ,imitându-l pe Tarzan... Mersul la gârlă şi prinsul peştelui cu mâna(căutând sub toţi bolovanii din apă)... Perele,merele,culese cu hoţoaica(hoţoiaca pentru cules = o prăjină despicată în patru la vârf)... Mersul la coasă şi la întors de brazde... Întrecerile în prinderea rădăştilor în zbor... Clătitele făcute de bunica....... Pffff şi câte alte amintiri m-au năpădit............
După ce au murit bunicii mei ,totul s-a schimbat. Sau poate că a fost maturizarea mea prematură... Poate că aşa a fost să fie. Dar parcă totuşi totul s-a terminat atât brusc şi fără preaviz. Pe mine de ce nu m-a intrebat nimeni...!?!?
Sâmbătă seara mi-am adus aminte că în fiecare Duminică se ţinea târg la Starchiojd. Era o adevărată sărbătoare la fiecare sfârşit de săptămână. Mă îmbrăca bunica cu cele mai frumoase haine şi mă ducea la târg. Îmi cumpăra halviţă ,ciubuc din zahăr ars în formă de cocoş(acadea) , gumă de mestecat şi yoyo "ţărănesc" (adică o bilă din staniol umplută cu rumeguş şi legată cu un elastic normal) ... Aşadar,Duminică dimineaţa, mi-am urcat fomeia la volan şi am plecat spre Starchiojd,la târg. Recunosc ca (după foarte foarte multă vreme) am simţit cum o lacrimă mi-a trădat emoţiile şi mi s-a rostogolit pe obraz. Am revăzut acele locuri . Parcă au îngheţat în timp. Mi-au părut triste ...Triste că noi copiii nu le mai animam uliţele cu gălăgia noastră . Sau poate că era de la vreme... Foarte puţine lucruri s-au schimbat. Poate oamenii... Au mai rămas doar vreo 3 familii acolo sus, în cătunul numit Valea Anei. Nici înainte nu erau multe case acolo,dar parcă totuşi erau mai multe voci inainte . Au plecat... O parte au plecat acolo unde cu toţii vom pleca mai devreme sau mai târziu... O parte(cei tineri) s-au căsătorit şi sunt la casele lor acum(unii la oraş ...alţii jos în comună,la "asfalt") .
A trecut timpul. Cât de repede au trecut toate...
Dacă vreodată aveţi ocazia să vă aflaţi pe raza comunei Starchiojd,Prahova, răpiţi-vă măcar 2 ore din timpul vostru şi urcaţi sus pe Valea Anei. Întrebaţi acolo de Poiana Ţigăncii, de Groapa Râpii , de Pădurea "La Porumbei", de Drumul 'al Mare şi de Uliţa popii (Casa Veche Boierească)... Nu veţi regreta!

Un colţ de RAI izolat undeva între păduri şi dealuri subcarpatice . Aer curat de munte. O linişte de vis. Unul din puţinele locuri izolate,departe de mizeria şi stresul cotidian.

STARCHIOJD - Valea Anei

~~~

POSESTI