Nu mai am chef de nimic.
.........................................
Are 15 ani si 3 luni. Are diabet si stomatita infectioasa autoimuna (parca asa ii zice).
A picat dintr-o data. In 3 zile a slabit enorm. Este deshidratat si apatic. Nici sa miorlaie nu mai poate.
Analizele nu au iesit bune (dar nici exagerat de negative). Are glicemia 170 , glucoza crescuta, BUN(ureea) in crestere (48) si febra (39,9) .
Face perfuzii si tratament (cate 4-6 injectii/zi) . Noaptea il pazesc ca pe un om bolnav.
Nu doarme. Zace cu ochisorii deschisi...
Doamna doctor Ioana Manea (de la PetVet) mi-a spus si ceva legat de varsta... Nu am vrut sa aud .
Urineaza des si bea foarte multa apa . Sa speram ca este doar din cauza tratamentului cu Prednison (si alte substante) si de la perfuzie. Sper ca nu imi va face insuficienta renala.
Ma costa foarte mult. Nu ma vait ci pur si simplu mi-as dori doar sa stiu ca banii ii pot salva viata. As face orice pentru el. Imi este foarte greu sa il vad in aceasta stare ...
Aseara i-am permis Tinei sa se urce langa el. S-a urcat grabita si a inceput sa il spele pe urechiuse , pe frunte, pe crestet si pe spate. Nu ma asteptam la reactia aceasta din partea ei. El nu a schitat niciun gest. Inchidea ochisorii si nu zicea nimic.
Poate ca nu ar fi trebuit sa scriu nimic aici pe blog. Nici macar nu mai stiu de ce scriu...
Postări
3 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Vezi,d-aia-s egoista.Vreau sa ne ducem toti deodata.
D-aia cred ca uneori sfarsitul nu e un alt inceput.
Cateodata am impresia ca viata nu e doar rogvaiv,e iadul pe pamant.
Nu stiu cum as putea sa incurajez pe cineva in momente din astea prin care am trecut si eu. Si bine nu prea mi-a fost si nu mi-e nici acum cand ma gandesc. Dar ce am facut eu atunci? M-am rugat la Doamne-Doamne sa ii fie ei bine!
In sufletul meu e si acum si va fi atata timp cat voi fi si eu pe aici!!!
Multumesc!
Trimiteți un comentariu