Prietenii si bunatatea care te transforma in fraierul lor .

   Am un "prieten" turc (printre multi alti turci). 
Nu ne-am mai vazut de aproximativ un an.  Pana la aceasta rupere , ne vizitam destul de des si de fiecare data ii rezolvam gratuit unele probleme pentru care altii i-ar fi luat bani grei (chestii ... socoteli...). Intotdeauna mi-a fost rusine sa ii iau bani pentru munca prestata , deoarece acest tip de "munca" (pentru mine) se incadreaza in categoria hobby , pregatirea mea fiind in cu totul alt domeniu.
Recunosc ca , uneori, accept si bani pentru exercitarea unui astfel de "hobby" , dar de la acest "prieten" turc nu am pretins niciodata sa fiu remunerat.
In urma cu doua saptamani ma suna si incepe prin a intreba ce mai fac , de ce nu am mai dat niciun semn de viata... bla bla. Dupa care trece la adevaratul subiect pentru care sunase: "Auzi, am o problema. Poti sa ma ajuti?" . Nu am zis nu. L-am ajutat. Dupa care, la o zi, a mai avut o problema... M-am gandit si m-am razgandit, dar pana la urma am hotarat sa ii spun ca de data asta il cam costa si ca renunt la filantropie . Deh, criza este pentru toata lumea. La tati ni-i greu. Mai ales ca  puii rotisati, capsunele, curentul, intretinerea si altele costa, iar tatal meu nu se numeste Mugur Isarescu.  :D
Bineinteles, nu i-am cerut pretul pietei ci undeva cu mult sub acest pret. A cam strambat din nas.... :))))))) Si a zis ca ma suna el "maine". Si tot e "maine" de vreo patru zile.
Tin sa mentionez ca nu este foarte sarac . Duce un trai decent.
Are doar vreo doua fabrici de paine si face parte din grupul apropiatilor celui care trage cam toate sforile in comunitatea turca din regiune.
Nu imi fac griji, deoarece "problema nr. 2" se afla inca la mine . Este rezolvata si pregatita pentru a fi livrata. Doar ca turcu' s-a cam dat la fund...
Ce ti-e si cu "prietenii" astia ?!?! =)))))))))))))