Exista o vreme cand facusem din asta un hobby obsesiv si eram foarte pornit sa ma deprind cu arta manuirii unor astfel de arme (indeosebi cele de dimensiuni medii sau mici). Ma fascinau si , atunci cand tineam o astfel de ustensila in mana, aveam senzatia ca este ceva perfect normal . Era ca un fel de continuitate a mainilor mele. Era precum o transa ce ma subjuga si imi lua orice putere de a ma impotrivi.
...Insa, a venit clipa in care am realizat ca nu este normal/bine sa faci o astfel de pasiune si sa te lasi sedus de catre o astfel de placere deosebit periculoasa. Din clipa in care am inteles ca este mai bine sa renunt la acest hobby , nu am mai atins obiecte taioase (decat in bucatarie).
Chiar si acum, cand vad sau ating un astfel de obiect ... ma simt ciudat si in interiorul meu parca se zbate ceva.
*Repet, aceasta katana nu imi apartine...*
Postări
3 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Asa,spovedeste-te.
Era o vreme, cand umblam dupa mine u un briceag in geanta(da,arma alba stiu.Da,stiu si ce pot isca,daa o folosesc,dar da, stiu si ca,daca nu dai prima si fugi,celalalt s-ar putea sa iti puna capac).Nu stiu unde a disparut briceagul ala, nici altele asemanatoare.
Era o vreme,cand gaseam numai cutite,cred ca aveam zeci numai gasite.
Era o vreme cand jucam salam cu briceagul intre dinti,precum se jucau fetitele normale cu papusile.
Era o vreme,aum umblu cu barda :)
Chiar daca omu' in gluma spune adevarul, eu nu am glumit nici macar un pic. Cu asa ceva nu voi mai glumi vreodata...
Pentru autoaparare prefer armele detinute legal (chiar daca ma pricep destul de bine in manuirea armelor albe de marime mica sau medie).
Chiar daca (uneori) aparent las o alta impresie, am un respect deosebit pentru tot ceea ce inseamna reguli de conduita, sistem juridic, moralitate.
cit de superbe sint sabiile....mai ales cele japoneze..dar imi amintesc si de superba spada din tigru si dragon...of
Trimiteți un comentariu