Despre superficialitate, incultura ... si alte tare specifice romanilor si vremurilor pe care le traim.

""" (...)arhitectul ajunge să fie rapid încadrat drept „dom’ inginer“. Nu este vorba despre vreo insinuare ori ironie, după cum aducerea sa în discuţie nu vizează vreo intenţie de categorisire a profesiilor pe o scară valorică. Trădează însă ambiguitatea cu care este perceput arhitectul! Într-o logică a comparaţiei, lucrurile s-ar aşeza astfel: dacă am o problemă de sănătate, apelez la doctor. Dacă am o problemă de natură juridică apelez la avocat ori notar, după caz. Dacă, însă, vreau să-mi construiesc o casă – nici o problemă! Doar ştiu cum vreau să arate. Restul e simplu: inginerul îmi proiectează structura, meşterul o execută... Iar arhitectul? (...) Este cel care primeşte comanda şi, eventual, numai dacă i se solicită, recomandă. Nu contrazice niciodată, nu are păreri ori zbucium metafizic: zîmbeşte îngăduitor, serveşte îndatoritor, încasează prompt. Se recunoaşte uşor după modul în care pluteşte printre clienţi cu proiectele spectaculos purtate pe braţe, mereu la limita de a fi scăpate pe jos, într-o echilibristică plină de suspans. Ca meniu consecvent „servit“ – palatul! Scări exterioare kilometrice se agaţă disperat de faţadele principale, culorile de circ trădează circul de afară, clasicele coloane ritmează şchiop iar fîntîna arteziană devine loc de supliciu şi motiv de reumatism, de la atîta umezeală, pentru greu încercaţii amoraşi din marmură... Oameni de afaceri şi politicieni, prezenţe constante în tot soiul de topuri şi sondaje, oameni umblaţi prin lume, dintre aceia care-şi servesc cafeaua de dimineaţă la Viena pentru ca apoi să petreacă weekendul pe Riviera Franceză, cei în lumea cărora marca/brandul stabileşte ierarhii şi exclusivităţi, odată ajunşi la momentul edificării propriei reşedinţe trădează starea de la care au plecat cîndva. (...) """ [ 'Cum am devenit birocrat' de Horia Dinulescu]


Am avut ocazia sa-l cunosc pe domnul arhitect Horia Dinulescu in urma cu cativa ani, pe cand era student.
M-au impresionat modul de gandire matur si inteligenta deosebita ce-l caracterizau inca de pe atunci.
Ne-am intalnit in cateva ocazii conjuncturale. Mi-a fost indeajuns pentru a-mi forma parerea de mai sus... si pentru ca acum sa va recomand a-i citi intreg articolul din Dilema Veche.