Cum se mai ridica ea de jos cu croznia de lemne in spinare, si nu pleca din loc pana nu scuipa de 3 ori in acel loc... (ca sa nu o strambe ielele)
Câteodata mă mai lua cu ea la cimitir, să mai aprindă câte o lumânare la "ăi bătrâni", şi când mai vedeam câte un mormânt vechi , care se surpase de jur împrejur, o întrebam curios ce este acolo, de ce este asa... Ea îmi răspundea, afişând o morgă gravă, că acela este un mormânt de strigoi şi că pe acolo iese noaptea mortul-viu . Apoi începea să îmi povestească cum dormea ea într-o noapte cu străbunica pe prispa casei şi cum a văzut ielele cântând şi dansând în horă deasupra ...
Intamplarea mea preferata era aceea despre băiatul care s-a dus într-o seară la bal(la căminul cultural) şi cum pe drum,undeva în dreptul unui cimitir, i-a ieşit în cale o fată frumoasă tare. Fata era îmbrăcată într-o rochie lungă şi nu i se vedeau picioarele. "Era uşoară precum un fulg", spunea bunica.
L-a întrebat pe băiat unde merge ,iar când a auzit că merge la bal l-a rugat să o ia şi pe ea. El, fermecat de frumuseţea ei, a acceptat... Şi au dansat şi s-au iubit pana la 3 dimineaţa, cand fata l-a rugat să o ducă acasă... Pe drum i s-a făcut frig, iar el i-a dat haina lui.
A întrebat-o unde locuieşte . Ea i-a spus unde au casă părinţii ei, dar când au ajuns în dreptul cimitirului (unde se întâlniseră) i-a spus că de acolo se descurcă singură...Băiatul atunci a plecat, lăsându-i haina.
La câteva zile după această întâmplare , flăcăul s-a dus la adresa pe care i-o dăduse fata cea frumoasă. Acolo i-a deschis uşa o femeie bătrână. Când a auzit pe cine caută băiatul, bătrâna s-a albit la faţă şi i-a spus că fata ei este moartă de mai bine de 5 ani...
După îndelungi discuţii , băiatul , împreună cu părinţii fetei şi cu preotul din sat, au mers la cimitir unde era înmormântată fata(acelaşi cimitir unde se întâlniseră în seară balului). Au dezhumat-o pe respectiva şi surprizaaaa.... Duduia arăta de parcă dormea şi era îmbrăcată cu haina băiatului... Atunci preotul a luat un fier , l-a înroşit în foc şi apoi l-a înfipt direct în inima strigoiului(căci asta era). Ea a deschis ochii şi a scos un suspin prelung....
Îmi plăcea când bunica îmi povestea astfel de întâmplări. De fiecare data erau aceleasi intamplari, dar avea un talent desăvârşit în a le aşterne în vorbe . :)
Postări
2 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Vazusem o emisiune pe National Geographic asa.
Un tip mergea cu masina pe furtuna pe un drum in UK, printr-o padure. Deodata, in fata masini sare o fata de 17 ani imbracata intr-o rochie albastra. Il roaga s-o lase intr-o localitate in drumul lui, fiindca trebuie sa ajunga acasa. Conduce si cand ajunge in fata casei, fata disparuse din masina. Vremea era uscata, de parca n-ar fi plouat, insa pe bancheta din spate (unde a stat fata) era totul ud. Nedumerit, suna la usa casei si ii povesteste patania femeii care-i deschide. Aceasta il invita inauntru si trista ii povesteste cum de 7 ani, in aceeasi data, fiica sa moarta sare in fata unei masini si-l roaga pe sofer s-o duca acasa.
A murit intr-un accident, pe o furtuna teribila, in timp ce se indrepta spre casa, de la o petrecere. N-a apucat sa ajunga acasa, gasindu-si sfarsitul pe drumul ce trecea prin padure.
Exact ca-n povestea bunicii tale ... Suflete chinuite ...
Cu siguranta bunica mea pe atunci nu urmarea National Geographic ... :)))
Nu avea nici macar televizor.
Imi placeau povestirile bunicii.
u ma speriau ! Ba chiar ma multumeau intr-un fel... deoarece imi intareau convingerea ca Universul se intinde mult peste posibilitatile noastre limitate de a-l intelege.
Trimiteți un comentariu