
Nu am reuşit încă să mă ocup de poze.
Când voi trece de această perioadă şi voi avea dispoziţia necesară pentru a privi în urmă zâmbind mă voi ocupa şi de fotografii , de povestirea în detaliu a motivelor care m-au determinat să iau situaţia în propriile mâini şi să îmi zugrăvesc singur ,etc.
Acum încerc să fiu optimist şi să am o gândire pozitivă ... în aşteptarea celor care trebuie să vină astăzi pentru a constata avarierea plafonului ( a 3-a oară in ultimele 3 luni) şi să repare stricăciunile (sper că o vor face cum trebuie de data aceasta).
Aseară i-am poftit la mine acasa pe preşedintele şi administratorul asociaţiei de proprietari ... Au venit cu nişte moace de câini nevinovaţi şi expresii pupincuriste ... Promisiuni... Garanţii... M-au păcălit şi de data aceasta...
Am reuşit să îmi păstrez instinctele primare în cadrul limitelor umane .Singurul lucru care (probabil) m-a trădat (şi care de obicei mă trădează ) a fost privirea ...
Mi-a spus cineva odată că atunci când sunt nervos , oricât aş încerca să ascund , mă trădează ochii... Se pare că avea dreptate.
...
.
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu