Motto : Ai stat vreodată lângă o persoană ce îşi trăieşte ultimele clipe …şi care nu se îndură a se desprinde de această lume …şi te strânge de mână… şi îşi înfige unghiile în braţul tău cu o ultima zvâcnire… şi privirea-i te imploră să faci ceva să nu o laşi să cadă în groapa aceea întunecată şi veşnică… ?
Totul se termină atunci când ochii devin goi , seci şi răzbat până dincolo de tine…
Sfâşietoare neputinţă !
Pe blogul lui Cabral Ibacka am găsit un articol cutremurător. În timp ce îl citeam, golul din stomac creştea din ce în ce mai tare ,iar nodul din gât mă sufoca din ce în ce mai rău. Simţeam disperarea şi desnadejdea acelui om.
Simţeam cât de tare doare ... Agonie şi întunecare... Abandon... Moarte...
Între acele rânduri am întâlnit pentru prima oară un mort-viu. În speranţa că autorul articolului respectiv (Cabral) nu se va supăra , voi prelua acea mărturie şi o voi aşterne aici. Voi ,cei care o veţi citi , o puteţi prelua şi o puteţi transmite mai departe.
Salvaţi-va copiii ! Nu îi lăsaţi să moară !
"""
19 ani, V.B., Student:
Simteam ca ma strange o gheara invizibila de gat.
Nu-mi mai suportam familia, mama, fratele. Furasem totul din casa, sa vand, sa-mi procur doza.
Acum nu mai am bani… Nu stiu cum, fur, fac ceva, omor, si tot fac rost.
Simti ca durerea oaselor te ameteste crunt, ca innebunetsi la propriu, iti dau lacrimile si te gandesti ca venele astea pline de intepaturi sunt atat de goale…si cu fiecare clipa care trece, nu ai cu ce sa le umpli si sa-ti domolesti durerea asta fizica!
Traiesc cu spaima ca maine voi fi mort daca nu mai iau! Nu pot scapa, am fost la dezintoxicare dar nu mai pot. Am vointa anihilata, nici macar dragostea fata de cei dragi nu a invins in cazul meu. Durerile astea fizice, crunte, faptul ca nu poti respira si starea de sevraj te omoara la propriu.
Sunt sclav si orice as face, nu mai pot scapa. Tremur uite, si acum, vezi? (arata mainile care strang crunt o sticla de apa minerala, tremurand haotic).
Am 19 ani , stii? Daca te uiti la mine, imi dai cu cel putin 10 ani mai mult. Mi-am furat singur tineretea si sigur mor. Ai mei sunt disperati, mama e in depresie de un an. Au incercat tot, si politie, si tot.
Mai, cand nu iti iei doza (si acum sunt de cativa ani pe heroina) simti ca efectiv te spargi in mii de farame si pierzi contactul, simti ca nu mai ai puncte de reper si ti-e atat de erau….
Trebuie sa iau doza, sa-mi revin kiar si pt cateva minute de falsa rezistenta…deja nu mai e placere, e sclavie… altfel te omori luandu-ti gatul.
La inceput luam lsd sau iarba… acum heroina… inainte le combinam… Cand imi iau doza, simt o indiferenta si o detasare…nu iti mai pasa de nimic, esti linistit. Cand iti revii dupa ce trece efectul, doresti linistea aceea inapoi. Nu vrei sa ti mai tiuie urechile. Nu vrei sa mai vezi pisici pe pereti, fiare in minte scormonind in creierul deja gol.
Culmea e ca, in momentul efectului, ti se acutizeaza simturile. Te simti cel mai cel. Apoi, trece efectul si nu mai simti nimic, dar NIMIC pt nimeni, nici macar pt tine.
Ce simti, e fizic… durerea crunta, furia ca nu ai doza, indiferenta… incepi sa te tai pe brate cu un cutit, ca sa maschezi durerea sevrajului cu alta durere, dar nu scapi. Poate scapa cei cu adevarat puternici. E marea mea dragoste, sunt cu totul al drogului. Nu-mi mai apartin mie insumi.
Ma uit la voi, astia din jur si de pe strada. Dragoste? Neah. Viata frumoasa? Ce e aia?
Ma intrebi de ce am inceput sa iau? Nu am sa-ti spun ca am inceput pentru ca tata o batea pe mama, sau pentru ca frate meu e bolnav psihic, sau pentru ca nu aveam bani de una si alta, nu! Nici macar pt ca aveam anturaj care se ocupa cu asa ceva.
Nu, a fost alegerea mea si numai a mea. Am ales un drum de pe care nu vreau sa ma intorc, nici macar cu riscul mortii. O idée as vrea, dar durerea este mai puternica decat mine. Nevoia, simtul!
Ma uit la mama si nu simt decat mila. Fata de ea, de mine, de toti cei din jur, caci le-am furat si lor vietile. Si cu toate astea, abia astept urmatoarea doza. Nu imi doresc deloc sa ma trezesc dimineata si sa nu am doza…e atat de parsiv drogul!
"""Autorul mărturiei de mai sus a fost un caz pierdut... El s-a sinucis . Şi copilul tău ar putea sfârşi astfel !
DĂ ACEST ARTICOL MAI DEPARTE !(foloseste COPY/PASTE)
Postări
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu