Istoria "ascunsa" a Craciunului.

Cineva mi-a trimis un e-mail cu cele ce urmeaza:

"""
Astazi, multe dintre obiceiurile pagane sunt reflectate in practica zilei Craciunului. Iisus (a.s.) s-a nascut in martie si, cu toate acestea, nasterea sa este sarbatorita pe 25 decembrie, in timpul solstitiului de iarna. Mai mult, ciclul evenimentelor legate de Craciun se incheie dupa 12 zile (6 ianuarie), adica dupa un numar de zile egal cu cel pe care popoarele stravechi si romanii pagani le comemorau in onoarea reintoarcerii Soarelui.

In timpurile pagane stravechi, ultima zi de iarna din emisfera nordica era sarbatorita ca noaptea in care Zeita Mama a dat nastere Zeului Soare. Acest moment mai era numit si "Craciun" si era marcat printr-un foc in aer liber in care erau aruncati busteni uriasi si in jurul caruia oricine putea sa danseze si sa cante in scopul de a readuce la viata Soarele adormit dupa lungul somn de peste iarna. In timpul romanilor, ea devine sarbatoarea tinuta in onoarea lui Saturn (Zeul recoltelor) si lui Mithrei (Zeul antic al luminii). Cu alte cuvinte se transforma intr-o forma de adorare a Soarelui, care a venit pe ruta Siria - Roma cu un secol mai devreme odata cu forma de cult Sol Invictus (Invincibilul Soare) si care propunea ideea efemerului hibernal, dublata de cea conform careia viata trebuie sa continue, invitand totodata la mentinerea unui nou suflu, pozitiv. De asemenea, ar trebui amintit ca ultima zi de iarna in emisfera nordica avea loc intre 20 si 22 decembrie, in vreme ce romanii celebrau Saturnalia (unul dintre cele mai populare festivaluri romane in onoarea Zeului Saturn) in perioada 17 24 decembrie.

Primii crestini
Pentru a evita persecutarea, cand sosea vremea festivalurilor pagane romane, primii crestini isi impodobeau casele cu diferite ornamente tinand de Saturnalia. Pe masura ce numarul acestora a crescut si obiceiurile sustinute in mod artificial au inceput sa devina prioritare, ele s-au substituit datinilor. In ciuda acestei metamorfoze, Biserica timpurie niciodata nu a sarbatorit nasterea lui Iisus (a.s.) in luna decembrie, aceasta stare de fapt continuand pana in vremea celui de-al doilea episcop al Romei, pe numele sau Telesforus (125 136 e.n.), cel care a declarat ca serviciile pe care Biserica le presteaza in aceasta perioada a anului trebuie sa includa si sarbatorirea Nasterii Stapanului si Mantuitorului nostru.[1] In orice caz, din moment ce nimeni nu era foarte sigur care este luna in care Iisus s-a nascut, adesea nasterea sa era atribuita lunii septembrie, mai precis perioadei in care evreii celebrau Festivalul trambitelor (in zilele noastre cunoscut sub numele de Rosh Hashana, sau inceputul Anului Nou evreiesc). Realitatea este ca mai bine de 300 de ani, oamenii au sarbatorit nasterea lui Iisus (a.s.) la diferite date. In anul 274 e.n. solstitiul de iarna a fost pe 25 decembrie, motiv pentru imparatul roman Aurelian sa proclame aceasta data festivalul nasterii invincibilului Soare (Natalis Solis Invicti), pentru ca in anul 320 e.n., papa Iulius I a stabilit ziua de 25 decembrie ca data oficiala de nastere a lui Iisus (a.s.)

Oficierea Craciunului, fara a fi recunoscut in totalitate
In anul 325 e.n. Constantin cel Mare, primul imparat crestin, a fixat Craciunul ca sarbatoare pentru 25 decembrie. De asemenea, tot el este cel care a legiferat duminica ca zi sfanta si care a introdus sarbatorile a caror data se modifica. Dupa toate acestea, in anul 354 e.n., episcopul de Roma, Liberius, a ordonat in mod oficial enoriasilor sai sa celebreze nasterea lui Iisus (a.s.) pe 25 decembrie. Cu toate acestea, recunoasterea datei stabilite nu s-a facut in cele mai bune conditii in imperiu, ceea ce a determinat ca universalitatea sarbatoarii Craciunului sa esueze in randurile crestinilor pana foarte curand. In Anglia, Oliver Cromwell a interzis sarbatorile Craciunului intre 1649 si 1660. Cand multi dintre protestanti au scapat de persecutare fugind in coloniile raspandite in intreaga lume, interesul fata de aceste sarbatori a renascut. Si totusi, Craciunul nu a fost nici macar recunoscuta ca sarbatoare legala pana la inceputul secolului al XIX lea. Si, tineti minte, la acea vreme nu exista niciun Santa Claus.

Craciunul devine popular
Popularitatea Craciunului a fost adusa in prim plan in anul 1820 prin cartea The Keeping of Christmas at Bracebridge Hall (Pastrarea Craciunului in Bracebridge Hall), apartinand autorului Washington Irving. In 1834, regina Victoria a Marii Britaniei este cea care a introdus traditia bradului de Craciun si a colindelor in castelul Windsor, traditie care a fost tinuta in Europa aflata sub influenta imperiului britanic. Cu o saptamana inaintea Craciunului din anul 1834, Charles Dickens a scos pe piata cartea A Christmas Carol (O colinda de Craciun) in care nota, printre altele : Congresul american s-a intrunit in ziua de Craciun Aceasta a cunoscut o atat de mare popularitate, incat nici biserica si nici guvernantii nu au putut sa treaca neobservata importanta sarbatoririi Craciunului. Astfel, in anul 1836 Alabama a devenit primul stat din S.U.A. care a declarat Craciunul ca fiind o sarbatoare legala. In anul 1837 T.H. Hervey a scris The Book of Christmas (Cartea Craciunului) care, la randul ei, a devenit best seller. In 1860 graficianul de origine americana Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europenilor legate de Sfantul Nicolae, patronul spiritual al copiilor, si l-a creat pe Santa Claus. In 1907, Oklahoma devine ultimul dintre statele americane care recunoaste legitimitatea sarbatorii de Craciun. Si an dupa an, tari din intreaga lume au inceput sa recunoasca sarbatoarea de Craciun drept zi a nasterii lui Iisus(a.s.) . """