CODUL BUNELOR MANIERE - episodul 12

"""""""""""""""""""""""

DE LA PRIMA INTILNIRE PINA LA
NUNTA DE AUR



SIMPATIE, FLIRT, PRIETENIE, DRAGOSTE
SI CASATORIE



Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa
relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita
si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt
exterm de dificile pentru ca se refera la viata si
personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si
vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte
usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la
aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : " sfaturile
sunt cerute pentru a nu fi urmate "; " cei virstnici ii
sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei
insisi ... " s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa
trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de
nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra
s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre
relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale
tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece
ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata !
Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama
de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le
respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati
sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si
dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata ,
datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului -
parinte , ruda , prieten - este de a nu se amesteca in nici un
fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este
o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza
lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : " am avut
incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut
libertate totala ! " Cita cruzime inconstienta contine aceasta
replica din partea celui care si-a vazut linistit de
treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism
cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile ,
framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a
parintelui " closca " ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca
odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o
infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita
nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat - cind eram la
virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e
nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam
comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : " Pe vremea
mea ... ".
Ca in toate situatiile din viata se impune tact ,
rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite
ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt
cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu
sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri
din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi.
Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja
personalitatea adolescentului nu s-a " demodat " nici purtarea
civilizata a tinerilor nu a devenit " anacronica ".
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre
adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in
comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la
inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli
mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci,
viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si
se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu ,
o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca
sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin
preajma care sa-ti faca acest serviciu ? In
acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante
este foarte ... tolerant. In medii apropiate - scoli , tabere ,
sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc - atit baiatul
cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte
singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura
interdictie - a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel
pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia
nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina
sa renunti si ... sa suferi in tacere. La aceasta virsta
ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta
fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor
de spus , greu de urmat ! Totusi incercati ...
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa
cunoastem pe cineva in locuri publice - strazi , gari ,
autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda
maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci
cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati
riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va
lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul
in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa
nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a
facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri,
care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu
ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o
tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce
conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi
fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca
si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei
din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament.
Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai
mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni
ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert
taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt - niste
indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din
teribilism , din " spirit de gasca " cu timpul vor renunta. Mai
grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz
tinerii ar trebui sa-i " educe " ei pe cei mari si va fi
greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o
obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec
si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie ,
chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne
de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida ,
delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de
dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul
este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez
" N-au dansat decit o vara " ar trebui programat si
reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul
nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere.
El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici
daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu
are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este
firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o
mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a
cocheta , a face " ochi dulci " se potriveste - cum am spus -
tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit
matur , are o familie , chiar si copii , " obiceiul " de a
cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul
care depaseste pragul bunelor maniere - ce recomanda doar un
suris , o stringere de mina , sau un compliment - este
insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este
necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa
obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face
uneori chiar sub ochii sotiei - ce va suferi in tacere. Un
astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici
" cochetele " , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu
sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel
de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta
solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie
din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca.
Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au
succes cele independente material , bune camarade in scoli ,
servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie
sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine
sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune
delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este
cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele.
Cuvintul " doamna " in acest context are o semnificatie
similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine

crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta
ca o " doamna " , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia
inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate
fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se
poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar
si devii !
Adolescentele ar trebui sa-si ia citeva masuri de
precautie pentru a fi respectate si ocrotite in societate
asa cum merita gratia si fragilitatea lor. Iata un singur
exemplu : nu trebuie sa-si dea fotografia cu atit mai mult
cu dedicatie unui baiat pe care nu-l cunoaste foarte bine.
Nu , draga tinara cititoare , nu sunt vorbe demodate ! Sunt
exact adaptate la viata contemporana pentru ca ati fi uimita
daca ati vedea cum unii tineri fac sa circule intre ei
aceasta dovada de simpatie si daca ati mai auzi si tonul
sau cuvintele cu care le comenteaza ! Nu este vorba despre o
regula de eticheta , ca cea despre felul de a minca de
exemplu , ci de o masura de aparare a candorii impotriva
grosolaniei , ceea ce este un lucru foarte diferit.
O problema delicata , ivita din situatia financiara de
cele mai multe ori egala dintre baieti si fete , este cea a
cheltuielilor comune : biletul de cinema , nota la cofetarie
sau restaurant , excursii etc. Prestigiul masculin cere ca
barbatul sa plateasca fara comentarii toate aceste cheltuieli ,
mai ales cind are un venit personal , dar cu niste precizari
ce tin de domeniul bunei cresteri : tinarul va fi onorat si
va uita imediat cheltuiala facuta , iar tinara nu va abuza
afisind pretentii extravagante si costisitoare , chiar daca
este invitata de o persoana cu posibilitati materiale
deosebite. Zgircenia la barbati ca si lacomia la femei produc
o impresie mai mult decit dezagreabila. Dar este totusi
admis , cind te vezi foarte des sau chiar zilnic , la virsta
cind n-ai inca un venit personal , sa poti discuta deschis ,
o data pentru totdeauna , problema cheltuielilor. Daca te
opresti la solutia cheltuielilor separate , modalitatile
trebuiesc sa fie stabilite cu foarte multa grija. Chiar daca
esti cel mai sarac dintre studenti nu e placut sa vezi cum
prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului. Se discuta in
prealabil iar daca ai nevoie de un imprumut il faci inainte de
intrarea in restaurant. Chiar daca se impart apoi cheltuielile
- plateste baiatul. Se va evita in orice caz scena penibila
a celor doua miini care agita cite o bancnota in acelasi
timp si se lupta pentru a plati consumatia.
In zilele noastre logodna este mult putin oficiala si
nu creeaza aceleasi obligatii ca alta data. La inceputul
acestui secol , doi indragostiti a caror logodna n-avusese
inca loc , nu puteau sa se vada , decit in prezenta parintilor
sau a unei terte persoane. Rareori puteau sa iasa singuri in
lume si era exclus , de exemplu , sa-si petreaca vacanta
impreuna.

Tinerii de astazi locuiesc in orase , in camere

inchiriate sau la camine in comun cu colegi de virsta lor.

Despartiti de parintilor au , in consecinta , infinit mai

putine restrictii in comportament , ca de exemplu , de a cere
permisiunea de a le prezenta pe cineva , lucru ce altadata
era strict necesar. Se intimpla sa cunoastem pe cineva de
multa vreme , sa trecem drept logoditi in ochii colegilor , in
timp ce binecuvintarile parintilor , sunt inca in stare de
proiect indepartat. Uneori , din diferite motive o casatorie se
face inainte de a ne fi gindit la logodna , dar inca nu
este o regula generala. In clasele instarite si mijlocii , mai
eles , logodna este inca un eveniment indelung chibzuit si pe
care nu-l tratezi cu superficialitate. Altadata , logodna nu se
rupea decit rar , si dintr-un motiv intr-adevar foarte serios.
Se ajungea astfel ca dupa un schimb de cadouri rituale si
dupa scurgerea unui interval anume , sa se oficieze casatoria
chiar in ciuda , uneori , a unor neintelegeri dintre logodnici ,
neintelegeri ce se amplificau de-a lungul unei intregii vieti.
Cu orice risc , in majoritatea cazurilor , nu se rupea o
logodna fara ca fata in special , sa nu ramina dezonorata pe
veci. Astazi , este infinit mai bine sa rupi o logodna decit
sa faci o casatorie proasta. Desigur , ruptura logodnei implica
si consecinte de ordin sentimental , financiar , familial sau
social dar importanta reala a acestor consecinte este mult
mai mica decit traiul in comun a doua fiinte sortite sa nu
se poata suferi o viata. Un logodnic dezamagit , o logodnica
inselata nu trebuie niciodata sa uriteasca amintirea unor
zile totusi luminoase si frumoase. Un om binecrescut nu
comenteaza cu nimeni motivele care l-au silit sa se desparta
de prietena sau prietenul sau.
Din fericire , nu se intimpla la fel cu toate primele
iubiri si , majoritatea dintre ele , se termina , cu logodne si
casatorii. Si intr-o buna zi un cuplu inlocuieste pe cei doi
logodnici fara ca ei sa fie mai putin indragostiti , dar ,
avind , poate , ceva mai multa maturitate si mai multa
responsabilitate fata de viata. Nu ii vom mai vedea
plimbindu-se strins inlantuiti pe strada sau prin parcuri ci
doar tinindu-se de mina pentru ca vor intelege ca farmecul
si tandretea sentimentelor nu le exteriorizezi in public. Nu
se vor mai imbratisa la fiecare colt da strada , ca si cum
ar fi singuri pe lume dindu-si seama ca ei sunt mai
degraba inconjurati de curiosi si de persoane gata sa
birfeasca. Au renuntat sa utilizeze in alta parte decit la
ei acasa micile porecle tandre de care intregul anturaj se
amuza copios. Nu se mai fac asteptati cite o jumatate de ora
pe strada , au renuntat sa creada cuvintele duse de colo-colo
de colegi pe seama partenerului , vorbe ce ii faceau sa se
certe la infinit. Sunt impreuna si nu se mai ocupa decit de
ei insisi pentru a incerca sa ramina , in ciuda gelosilor si
a curiosilor , un cuplu unit. Tinarul cuplu afla , invata ca
dragostea nu se hraneste cu aer ci se creeaza si se
recreeaza , in mod neincetat prin mici gesturi de fiecare zi.
Sotul ca si sotia trebuiesc recuceriti mereu - iata un adevar
care sta la baza casatoriilor reusite pe care le admiram.
Cuplul nostru intelege repede ca surisul si buna dispozitie
sunt indispensabile pentru a duce o viata in comun. Toti
avem momente de indispozitie sau de suparare dar problema
este sa stii sa-l faci pe celalalt sa le uite. Daca ai
reusit - o va face si el altadata in situatii similare. Sa
manifesti acasa o indispozitie continua , sa adopti o tinuta
mai mult decit neglijenta , sa lasi sa treaca sarbatorile si
aniversarile , fara sa le transformi in adevarate evenimente
sunt in aparenta lucruri marunte , dar ele vor duce in mod
sigur la disparitia minunatei , mistuitoarei iubiri de altadata.
Casatoria trebuie sa creeze o intimitate fara
ascunzisuri si fara minciuni. Dar sinceritatea nu justifica
gesturile brutale sau nervoase si nici cuvintele grosolane. Un
barbat casatorit nu ar trebui sa cunoasca niciodata micile
secrete cosmetice ale sotiei sale , iar aceasta ar trebui
sa-si astepte sotul ca pe un posibil admirator ce ar
surprinde-o la bucatarie , cu un sort cochet asortat la unul
din tricourile pe care le poarta numai in casa ! O batrinete
fericita in comun nu este un dar al zeilor ci este
rezultatul unor ani indelungi de respect , de stima si de
dragoste.




AVEM UN COPIL ! IATA O PROBLEMA CU

ADEVARAT SERIOASA





Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un
prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi
timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste
delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in
germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele
bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi
decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil
trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu
ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam corect
sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti
sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti
din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament
de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.
Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala ,
exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri
numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu
de aplicat consecvent.
Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de
ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un
adevar esential. Cind trebuie un copil invatat sa asculte
muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu
comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste !
inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica ,
mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind
vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila :
de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele ,
de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel
ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si
numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii.
Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si
el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata
ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat !
Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din
excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o
legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt
dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce
spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din
parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta
deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca
doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele
seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos.
Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le
pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de
educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare
cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu
o comportare exemplara - toleranta , ingaduinta , rasfatul. Demult
am auzit o trista istorie care mi-a dat de gindit toata
viata. Bunica mea a avut multi copii. Dar copilul preferat
era o fetita de cinci ani , un inger cu bucle blonde si
ochi albastri pe care o adorau toti ai casei. Dupa o boala
grea , in convalescenta , fetitei i se recomandase un regim
foarte sever. Bunica mea nu a rezistat rugamintilor copilului
de a-i da o prajitura calda scoasa atunci din cuptor. Pina
seara fetita a murit ... Este vorba de o dragoste si o mila
prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil
sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la
scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti
de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu
profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu
se dau !
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva
la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene
sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic
siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea
neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in
grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput
din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor,
in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim ,
dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei
oarbe , sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiu
de educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil
ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !
S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa
in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor
de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar
altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca
numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale
a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu
un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni
datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind
scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o
singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu
esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod
de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii
pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale permise
si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii
absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ?
Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa
cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie
punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu
exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa
copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia
experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere ,
acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele
maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-i
face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa
salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari
neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste
observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa
vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l
corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite ,
sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in
jur prin diminutive sau onomatopee - ciinele este ham-ham ,
pisica - miau , vaca - muu , etc. va obliga copilul la virsta
scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina
ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte
decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta
respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu
ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili
autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de
copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace
numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa
sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori
aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din
partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a
fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii
neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida
ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si
nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele
cuvinte : Te rog frumos ! , Multumesc mult ! Si cit de greu ii
va fi fara ele in viata !
Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut
cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine
ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa
intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de
nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motiva
sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii ,
avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem
sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este
dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine
tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem
dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente
copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele
caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca
obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest
caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului,
metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O
explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai
potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca
nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta
data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent - Nu pune
mina ! - mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale
obiectele pe care nu are voie sa le atinga - de exemplu , o
cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii
care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit
niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste ,
onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta
scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara
scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei
care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave
care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la
timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei
mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar
fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite
lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot
fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate ,
situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul
s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua
oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt
mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai
lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci
sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si

doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii
nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase
decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre
cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de
cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de
pretioasa este sanatatea ; sau despre tiganii care desi sunt
plini de bani , traiesc in mizerie si nu-i respecta nimeni.
Sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai
frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu ,
ca si in altele , exista din partea parintilor , care ei
insisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua
comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a
copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim
bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca
bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi
niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa
faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca
ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic
s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici
este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce
doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa
stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.
Prima atitudine gresita la care ne refeream este a
parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar
lamentindu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege,
va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar
daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va
protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri
pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le
detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura
sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este
cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am
avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca
nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile
deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei
cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile
sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte
grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are
totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani
ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si
educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu
el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa
le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai
placut sa pretinda decit sa " restituie " , adica sa invete
macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un
final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se
vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati
sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere ,
ajunsi adulti le vor face reprosuri : " eu eram copil , te-ai
luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu
stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele
scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi
platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina
si realizam ceva in viata ", etc , etc. Parintii se vor apara
la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai
multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine
si matematica dar " nu s-a prins nimic de el ". In aceste
familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari
decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei
ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom
intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina
copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne
referim bineinteles la copii inzestrati normal.
Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe
copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate
acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru
toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa
fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie
tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura
inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea ,
etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie
sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general
neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa
manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure
mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind
luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la
drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca
necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere
pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa
cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa
greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva
acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte
buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-i
luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale.

La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii

vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot

de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.

Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil

mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi

copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei ,

prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si

dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu

mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si

obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu

fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca

niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o

influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii

comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori

inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si

fair - play. Retineti un principiu " sfint " de educatie : intr-o

casa cu trei membrii de familie - tata , mama si un copil -

o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii ,

se imparte ... in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe

copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice

drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste

griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija

fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta

alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea.

Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa

evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea

sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi

infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti

Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela.

Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu

diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica

Popescu. Daca nu v-am convins rasfoiti intr-o zi cartea de

telefon !




PROBLEME LEGATE DE GENERATII SAU

CONFLICTUL INTRE GENERATII



De la bun inceput trebuie sa precizam ca ideal si

sanatos este ca fiecare generatie sa locuiasca separat. Sau

mai plastic exprimat , tinerii cind devind independenti

material fata de parinti , trebuie " sa-si ia zborul ". Dar

acolo unde din motive obiective , sa zicem criza de locuinte ,

traiesc impreuna parinti si copii , bunici si nepoti , soacre ,

nurori si gineri , intr-un cuvint , persoane apartinind unor

generatii diferite , micile conflicte sint inevitabile si uneori

devin chiar foarte grave. E important totusi ca " razboiul "

inerent dintre generatii sa fie suportabil. Natura umana face

ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare , iar batrinii

prin experienta. Conflictele se nasc de aici. Fiecare crede ca

are dreptate. Dar cu umor si cu indulgenta de ambele parti

intelegerea care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casa va fi

posibila.

Atita vreme cit copii sunt mici , deciziile parintilor

au caracter de lege. Daca , atunci cind se fac mari si

traiesc sub acelasi acoperis cu adultii , nu mai avem de a

face o relatie de subordonare. Consecintele acestei stari de

lucruri , se vad inca din clipa cind un cuplu tinar se muta

spre a trai cu parintii unuia sau altuia dintre soti.

Respectul , politetea , dragostea exista , dar exista si viata
cotidiana cu micile ei frecusuri neincetate. Trebuie ca cei
in virsta sa se convinga de un lucru : amintirea repetata a
vremurilor de altadata nu va rezolva problemele vremurilor
actuale. Ar face mai bine sa-si aminteasca ca si tineretea
lor a fost lipsita de griji , pe care le lasau pe seama
parintilor , si atunci ar adopta o atitudine mai normala
decit cea a regretelor , a proastei dispozitii si a
permanentelor reprosuri.
O familie numeroasa va incerca sa elimine toate
motivele ce pot genera certuri nesfirsite. Nu se va lasa la
intimplare problema cheltuielilor curente. Cei tineri au in mod
cert bani mai putini si nevoi mai mari. Ei vor si o mincare
buna si haine frumoase si vacante placute ; vor sa mearga in
vizite si sa-si primeasca prietenii ; vor sa mearga la
spectacole si sa-si cumpere carti sau discuri. Si cite nu mai
vor ... . Plata telefonului , a luminii , a chiriei sau a
reparatiilor din casa ii plictiseste si ii irita.

Un adevar acceptat de catre toata lumea este legat
de faptul ca noi romanii nu stim sa ne crestem copiii , ca
nu-i pregatim pentru viata. Povestile cu copii unor oameni
foarte bogati din alte tari care isi lasa fii si fiicele
sa cistige un ban cinstit vinzind ziare sau distribuind lapte
pentru a avea propiile lor resurse financiare , nu sunt
inventii ale unor ziaristi dornici de senzational.

Daca suntem din cale afara de ingaduitori cu
pretentiile adolescentului dindu-i bani pentru tigari scumpe ,
discoteci costisitoare , haine elegante , aparate sofisticate etc.
sa nu ne miram ca atunci cind va munci din greu intr-un
serviciu va fi extrem de nemultumit cu salariul pe care-l
primeste. Va constata cu uimire ca banii de buzunar pe care
ii avea fara nici un efort , sunt acum mult mai putini de
cind munceste cinstit ... si va fi nefericit. Vina o vor avea
tot parintii.

Revenind la traiul in comun , normal este sa stabilim
inca de la inceput obligatiile materiale ce revin fiecarei
familii. Un caiet de socoteli tinut zilnic de persoana care
face menajul ( mama , nora , bunica , matusa etc.) este
indispensabil. De asemenea , vor exista plicuri pe care se va
scrie : lumina , telefon , chirie , intretinere - si unde se vor
pune chitantele si banii necesari pentru luna in curs. O
politete elementara cere ca tinerii sa-si plateasca in mod
corect partea ce le revine si sa intrebe cu cit trebuie sa
contribuie cind a intervenit o cheltuiala suplimentara.
Parintii pot la rindul lor sa-i mai ... ierte , sa-i mai
ajute , dar aceste gesturi nu sunt obligatorii si cei mari
nu o vor mai face daca nu li se multumeste de fiecare
data.

O casa este condusa de obicei de catre o singura
persoana pe care o numim gospodina sau stapina casei. Chiar
daca aceasta este foarte muncitoare , organizata , econoama si
amabila sa nu o transformam intr-o sclava sau , mai frumos
spus , intr-o Samanta sau Mary Poppins ! Politetea nu este o
haina pe care o imbraci la zile festive cind iesi in lume !

Vom avea grija ca si noi si copii nostri , pe care ii lasam
in grija acestei persoane ce munceste incredibil de mult , sa
aprecieze efortul pe care ea il face.

- Sa nu-i reprosam ca oul nu este fiert cum ne

place , ca piinea este prea prajita , ca detestam spanacul , ca
mincarea e nesarata , ca bluza nu e bine calcata etc , etc.
Ne abtinem de la oricefel de observatii ; daca nu ne place
ceva sa ne facem singuri. Sa nu uitam ca observatia este o
prima forma de pedeapsa.

- Sa intrebam zilnic cu ce putem fi de folos si sa
facem ceea ce ni s-a cerut.

- Sa gindim ceva mai modern si sa vedem ce i se
intimpla baiatului sau barbatului din casa daca isi spala in
fiecare seara sosetele si freaca aragazul sau faianta din
bucatarie. Chiar daca acesta este foarte ocupat , are o functie
importanta , sta toata ziua cu nasul in carti s-ar putea sa
nu ... moara facind aceste treburi marunte ce-i sunt de un
imens ajutor mamei sau sotiei sale.

Pe de alta parte nici stapina casei nu are dreptul
sa-si terorizeze familia lamentindu-se permanent , trimitindu-i dupa cele mai fanteziste cumparaturi cind i se nazare , sau
sa-i tortureze pe cei din casa , obositi si preocupato de
problemele lor , cu siciitoarea intrebare : ce mincam miine ?
Se poate discuta cel mult menu-ul unei mese festive sau a
mesei de Duminica.

O recomandare utila pentru gospodine - nu va propuneti
intr-o zi mai mult decit puteti face. De exemplu , in ziua
in care faceti piata nu gatiti decit lucruri usoare. Nu va
faceti din munca fizica un drog. Prejudecatile ca treaba nu
se termina niciodata sau ca munca nu omoara pe nimeni sunt
false. Sa ne facem in fiecare zi o lista de treburi si
cumparaturi taind cu satisfactie tot ce am realizat in ziua
respectiva. Iar ce ne depaseste sa cada in sarcina celor din
jur. Explicati-le acest lucru atunci cind stati de vorba
linistit si nu prin tipete si reprosuri cind treburile se
aglomereaza din cauza lipsei dumneavoastra de organizare.

Cind te straduiesti sa traiesti in pace si cind nu
iti disputi folosirea baii , a bucatariei si a dependintelor ,
principalele motive de conflicte se estompeaza. Cind apare un
conflict oarecare trebuie sa ne gindim cum sa-l aplanam , de
fapt acesta este secretul unei vieti agreabile in comun.

Nimic n-o impiedica pe fiica cea mare , care este studenta ,
sa se ofere din cind in cind , sa-i citeasca ziarul matusii
mioape , dar nici pe aceasta sa aiba din cind in cind grija
de copii. Exista o multime de mijloace pentru a transforma o
casa in care locuiesc mai multi , intr-un loc agreabil , unde
sa se vina cu placere. Cu doua conditii : sa se delimiteze
strict treburile ce revin fiecaruia si sa se lase la usa
nervii acumulati la serviciu sau in oras. Un zimbet o vorba
buna sau o floare fac minuni intr-o casa. Dar atentie :
aceste gesturi sunt obligatorii zilnic nu numai de Paste sau
de Craciun.

"""""""""""""""""""""""""""

[va urma ]

EPISODUL 1 ; EPISODUL 2 ; EPISODUL 3 ; EPISODUL 4 ; EPISODUL 5 ; EPISODUL 6 ; EPISODUL 7 ; EPISODUL 8 ; EPISODUL 9 ; EPISODUL 10 ; EPISODUL 11 .



.