Anul trecut, pe vremea aceasta, se vehicula ideea că autoritatile ar trebui să ia bătrânii cu forta din casele lor și a-i interna fortat in azile pentru a-i proteja de crocobaur ...
SĂ NU UITAȚI, MĂ!
ȘI SĂ NU CREDEȚI CĂ NU VEȚI PLĂTI!
Asta scriam anul trecut , pe data de 20 aprilie 2020:
""" De 10 ani, de când mama a plecat intr-o lume mai bună, tata este grija mea.
Pentru el am rămas in rahatul ăsta de țară...
Pentru el m-am sacrificat și am rămas in rahatul ăsta de oraș...
Pentru el am făcut multe sacrificii ...
Tata este tot ceea ce mai am de la mama. Tata este copilăria mea. Tata este comoara mea cu amintiri. Tata este sangele meu. Tata este cel care imi dadea pe ascuns bani, atunci când mama refuza. Tata este cel care m- plimba iarna cu sania prin tot cartierul. Tata este cel care intotdeauna mi-a luat apărarea.
L-am supărat mult in copilăria și in adolescența mea.
Tocmai de aceea tata este TATA acum, iar pentru el mi-as sacrifica libertatea sau propria viață.
De zece ani tata este la curte, la țară. Are lumea lui acolo. Acolo este fericit atât cât mai poate fi. Acolo este liniștit. Acolo este el cu gandurile si cu amintirile lui. Acolo este Raiul lui.
De zece ani ii gătesc.
De zece ani ii spăl rufele murdare.
De zece ani ii fac curatenie in casa.
De zece ani mă ocup de tot ceea ce are nevoie.
De zece ani il sun zi de zi si il las să vorbeasca vrute si nevrute.
De zece ani incerc să ii demonstrez dorul de el si cat de rau imi pare pentru supararile pricinuite in adolescenta. Ma mai necajesc si acum. Am mai si ridicat tonul. INSĂ PE TATA NU IL IA NIMENI DE LANGA NOI. Indiferent cu ce preț voi plăti asta.
De zece ani ii stiu nevoile, gandurile, tabieturile. Noi ii stim pastilele si i le punem in cutiute-programatoare pe zile si ore, pentru cate 4 saptamani.
De zece ani fac toate astea o dată la doua săptămâni.
De două ori l-am salvat de la moarte, de la incompetenta medicilor criminali.
SĂ VĂ FEREASCĂ SFINȚII SĂ VĂ APROPIAȚI VREUNUL (repet, in uniformă sau nu) DE TATĂL MEU!
Postări
