Știu.
Ne naștem cu o singura certitudine: moartea. Și, încă din clipa conceperii, ne îndreptăm spre ea cu fiecare clipa care trece.
Moartea.
A noastră, a celor din familie, a persoanelor dragi, a ființelor iubite, a tuturor celor din jur ...
Însă, cel mai greu, dincolo de această certitudine, este A TRĂI CU DUHOAREA MORTII LIPITA DE TINE, INVALUIND INCET INCET IN GHEARELE EI CEEA CE CREDEAI CA VA FI VESNIC.
Este sfâșietor ca, in fiecare dimineață, să te ridici în duhoarea morții și , in fiecare seara, să te așezi în aceeași umbra intunecată a morții.
Nu, mie nu îmi este frică de moarte. Mie îmi este teribil de frica de ceea ce înseamnă moartea ființelor pe care le credeam nemuritoare....
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu