Vecinele mele babete recidivează in prostie, insă o fac in folosul meu .

                 Ce-mi plac mie vecinii care toată viața lor s-au preocupat de viețile altora și și-au neglijat-o pe a lor . Ii ador .
Aștia pe care i-am prins ascultând pe la uși de nenumărate ori , care o bârfeau pe mama că face și că drege ... Aștia care tremurau de frica lui tata când era in putere .
Aștia care stau pitiți pe după perdele de fiecare dată când vii acasă și știu ce ai in sacoșă , ba chiar cunosc și mirosul flatulențelor pe care le dai . Insă nu au curaj să sufle o vorbuliță in fața ta.


Vecini care și-au ratat viețile . Vecini care iși urăsc copiii făcuți la beție , copii care nu au fost in stare să promoveze măcar o școală primară.
Vecini care sunt invidioși până și pe bucata de pâine pe care o ai pe masă .

Ii ador . Și le plâng de milă pentru viețile seci pe care le au și pentru că au murit deja in case și in propriile vieți , incă dinainte de a muri fizic .

Sunteți niște simpatici , bă !
Vă mulțumesc că imi sunteți de ajutor , chiar și atunci când vă gândiți că prin bârfa voastră otrăvită imi faceți rău . :))))
Este prea greu să realizați când sunteți folosiți . Pentru că nu vă duce capul mai mult .
De aceea soarta a fost crudă cu voi și de aceea vă chinuie viața acum ...

P.S.:
Nu cred că va ințelege vreunul ceva din cele scrise mai sus , cu toate că mulți dintre ei mă citesc cu spume la gură.
De asemenea , nu cred că iși vor vedea vreodată bârnele din proprii lor ochi sau mizeria de sub propriile unghii .
Oricum , le mulțumesc . Dacă nu ar fi fost ei și alții ca ei, astăzi nu aș fi fost cel care sunt . ;)