O micuță necăjită a primit o șansă ...

Acum totul depinde de ea și de dorința ei de a supraviețui acestei lumi .

      Duminică după-amiază am găsit o prichinduță, în hățișurile unei curți părăsite din vecinătatea curții tatălui meu.
Inițial , Sâmbătă seara , când am ajuns in Posești (Prahova) , am auzit niscaiva zgomote și plânsete din curtea aceea părăsită , dar am crezut că-s pui de vulpe sau de jder/dihor/viezure .... Acolo ar fi fost ceva normal . Nu le-am dat mare atenţie.
Duminică dimineața am făcut un drum până în comuna Starchiojd (Prahova) , iar când m-am întors urletele și plânsetele s-au întețit . M-am apropiat de gardul acelei curți șiiii .... în tot acel hățiș de mărăcini și bălării am zărit o mogâldeață mică chinuindu-se să răzbată . Am strigat-o . Atunci a ridicat năsucul în sus și a început a se îndrepta spre gard. I-a luat o veșnicie până a ajuns aproape de gardul unde mă aflam eu , dar a ajuns ...
Văzând ce voinţă de fier are , am luat hotărârea să o salvez.
Probabil a fost abandonată de oameni răi sau chiar de către mămica ei . Încă nu am înțeles cum a ajuns acolo .
Am găsit-o plină de muște și purici. Am curățat toate ouăle proaspăt depuse de muște cu șervețele umede pentru copii(larve nu avea, nu apucaseră să eclozeze)  , am dezinfectat-o cu ce aveam la îndemână (Germostop) și am deparazitat-o extern cu Galy Eco spray .
Are aproximativ 4-5 săptămâni.
I-am dat carne de pui (gratar) , perle de brânză cu smântânăși  gălbenuș de ou . A mâncat . Nu am procedat bine cu gălbenușul de ou. Acesta trebuia dat în amestec cu lapte praf pentru copii . Insă nu aveam așa ceva la îndemână.
Este extrem de curajoasă și are instincte puternice.
Am pus-o într-un bax din carton (din acela de banane) , cu un pulover ca bază și invelită într-un fleece (cu sticle cu apă caldă pe lângă ea) . Am închis-o într-o magazie , pentru a nu o ucide cățelele tatălui meu și cățeaua mea (amstaff) .
Era clar că eu nu o puteam lua acasă. Cu siguranță Eva ar fi creat probleme , iar de supravegheat nu prea aveam cum să le supraveghez (la ce program am în ultimele luni) . Avea nevoie de atenție deosebită, program de hrană , etc. De asemenea , tata nu mai face față cu încă un animal în curte (fiind bolnav de inimă și bătrân) . Are deja cele două cățelușe și motanul (salvate tot din stradă) . Nu s-ar fi descurcat să îngrijească mogâldeața .

Mi-am luat inima în dinți și am pus un anunț online . Am riscat , știind ce aventuri avusesem anii trecuți cu maidanezofilii retarzi și isterici , care dau doar din gură ... dar nu sunt în stare să ajute cu nimic (sau care adună câini doar pentru a face bani de pe urma lor).
Surpriza a venit foarte repede ! Cum am pus anunțul , domnul doctor Cătălin Paul Popescu de la CuppyVet Yaz (medicul veterinar al animăluțelor mele) m-a sunat. M-a rugat să modific anunțul și să precizez că el oferă GRATUIT toate tratamentele necesare, deparazitările, vaccinarea și sterilizarea (la momentul potrivit) .
Surprinzător , în câteva ore , s-au strâns câteva persoane interesate . Însă deja intrasem în panică , deoarece nu aș fi vrut să fac o alegere greșită.
Soluția ar fi fost să o las acolo , unde am găsit-o. Inacceptabil .
Se apropia ora plecării spre Ploiești și nu aveam încă adoptator. Nu reușisem să găsesc o soluție.
Din nou SURPRIZAAA ! Salvarea a venit tot din partea lui Cătălin Popescu , medicul nostru veterinar . M-a sunat și mi-a spus că a găsit adoptatori de încredere și că o pot duce direct la el la cabinet .

..................................
Evident , mogâldeaţa se află acum la CuppyVet Yaz , în grija medicilor de acolo . Era subtermică, anemică şi deranjată la stomăcel.
Este la perfuzie. Primeşte hrană perfuzabilă , întăritoare, anticorpi pentru parvo şi multă iubire .

    În ciuda criticilor aduse de către mine dealungul timpului în ceea ce priveşte unele situaţii ... nu am renunţat şi nu cred că voi renunţa vreodată la serviciile domnului doctor . Poate că uneori , orbiţi de suferinţă şi durere, cerem prea mult de la medici , cerem imposibilul . Iar după aceea , dacă se întâmplă ceva tragic , ne vărsăm frustrarea şi durerea asupra lor, asupra medicilor , greşind ...
Da, sunt impulsiv , coleric şi uneori chiar încuiat . Îmi asum asta !

       De data aceasta , Cătălin Paul Popescu m-a lăsat fără cuvinte . Mi-a făcut încă o demonstraţie de omenie , de altruism şi de bunătate sufletească.
Nu mai contează nimic altceva.

MULŢUMESC !

~~~