[gânduri printre gânduri]

       Uneori în viață duci "războaie de uzură" pe care le pierzi oricât de multă dreptate ai avea de partea ta . Atunci când vine momentul punctului fără de întoarcere, la finalul unei astfel de lupte, trebuie să-l accepți și să fii împăcat cu tine ... lăsând totul în urmă și plecând mai departe în necunoscut.
Sunt situații, lucruri, fapte, vise, planuri , gânduri ... care au fost și care nu se vor mai întoarce vreodată.
Tot ceea ce trebuie să mai conteze este doar ceea ce va fi după acel punct .
Viața merge înainte ... cu sau fără oameni.
Timpul își vede de drum ... cu sau fără noi.
Soarele răsare și apune ... cu sau fără gândurile, visele, speranțele, dorurile, durerile, bucuriile și implinirile noastre.
Vieții , timpului, soarelui ... le sunt indiferente zbaterile și strigătele noastre.
Suntem NIMIC in calea lor.

~~~

Nu cred că o să înțeleg vreodată de ce ne naștem și pentru ce ...
Nu cred că o să înțeleg vreodată care este sensul existenței noastre ...
Nu cred ca o să înțeleg vreodată care este rostul unor trăiri atât de intense destinate ființelor umane ...
Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte de "a fi" dacă sunt de acord "să fiu" ... aș fi refuzat să mă nasc într-o astfel de lume .