Sunt prost de suflet.
De fiecare data imi propun sa nu mai fiu atat de bun cu cei din jurul meu ...
De fiecare data imi propun sa nu mai las sufletul sa-mi invinga ratiunea...
Niciodata nu reusesc.
Sunt persoane, in jurul meu, carora " le-as frange gatul " fara a clipi daca si-ar arata adevarata fata
Eu nu reusesc niciodata sa afisez un comportament rece cu un individ care ma ia usor, cu binisorul (chiar daca constientizez ca este prefacut si are un comportament simulat) . Acesta este unul din marile mele defecte.
Pe mine, daca m-ai luat cu binisorul si cu dulcegarii, m-ai prostit imediat. Iti iert imediat orice greseala si ma inmoi instant .
Cei care imi cunosc acest defect (se pare ca) mi-l exploateaza la maxim. Totusi , de-a lungul vietii, au fost si situatii in care am lasat frau liber tensiunilor acumulate.
Cand eram mai crud si mai neexperimentat, imi era foarte greu sa imi ascund/temperez pornirile. Acum am invatat sa ma prefac si sa imi ascund scarba/repulsia fata de anumite persoane. Am invatat sa ma controlez.
Am invatat sa fac pe prostul ...
Inca imi mai este teama
Stiu ca nu este bine . Stiu ca astfel de acumulari pot culmina cu rezultate mai mult decat grave si pot degenera pana la situatii deosebite ... Sunt constient si ma cunosc foarte bine. Tocmai de aceea ma tem de mine.
Sunt constient ca temperamentul meu este un melanj intre cel melancolic si cel coleric. Toate acestea (paradoxal) amestecate si cu o usoara urma de sociopatie. Stiu...
~~~
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu