O situatie ipotetica, in parcare la Real.

Sa presupunem ca este dimineata. Sa presupunem ca ma aflu in parcare la Real, pe picior de plecare, plantand cumparaturi in portbagaj. Sa presupunem ca o duduie proasta(cu mutra de agricultoare) doreste sa parcheze intre autoturismul cu care ma aflam si un alt autoturism. Era un loc de parcare extrem de strimt pentru masina si inteligenta dansei (cu toate ca 10 m mai incolo erau locuri de parcare cacalau).
Sa presupunem ca ii fac semn proastei ca Renault-ul ei nu incape in acel loc de parcare. Insa ea se incapataneaza sa intre acolo...
Sa presupunem ca idioata zgarie(adanc), cu oglinda ei retrovizoare, masina cu care ma aflam acolo, de la capacul rezervorului de benzina ... prelung ... pana in dreptul portbagajului. Dupa care, ipotetic, se da jos, zambeste tamp , isi cere scuze si spune ca "Stiti , ma grabeam. Stiti si dumneavoastra cum este cand te grabesti...", dupa care a plecat (se grabea si nu putea sa parcheze 10 m mai departe... avea nevoie sa parchze in usa magazinului).
Sa presupunem ca nu i-am zis nimic vulgar (decat ca ar merita sa ii intep cauciucurile - dar de regula nu umblu cu obiecte impungatoare~intepatoare la mine) , deoarece era totusi o fumeie (undeva la vreo 40-45 de ani) si mi-a fost rusine de rusinea ei.
Sa presupunem ca doar i-am tras o dunga de la un capat la altul al Renault-ului(+cateva 'circulare' pe portiera soferului), cu cheia de la usa metalica a apartamentului in care locuiesc.
Oare, daca aceasta intamplare ar fi fost reala si nu una ipotetica, ar fi fost o greseala din partea mea sa aplic "legea Talionului" ?



Cineva zicea ca intr-o astfel de situatie ar trebui sa fie lovita cu piciorul oglinda buclucasa , dand dovada de o foarte mare precizie . Dupa care ar trebui verficata si rezistenta lunetei cu o mandrete de bujie de Dacie ...