"IN GOD WE TRUST"

Majoritatea oamenilor “stiu” că Dumnezeu este de partea dreptătii. În America, însă, “dreptatea” este definită după standardul american. Mass-media este un megafon pentru cei la putere, pentru propagarea “dreptătii” americane si a “misiunii divine” sau “misiunii mesianice” a Americii, asa cum se exprimă mass-media oficială, de a aduce “democratia” în Orientul Mijlociu si în lume.

Razboaie ilegale
Războiul din Vietnam, care a ucis peste 3 milioane de vietnamezi, era descris în America drept un “război just”, pentru a “apăra” lumea de amenintarea comunistă. În realitatea era altfel. Multi ani după aceea elitele din America au recunoscut că războiul din Vietnam “a fost o greseală”. A fost o atrocitate. Armata SUA a fost nevoită să plece din Vietnam. Imperialismul Americii în Vietnam a suferit o înfrângere fantastică din partea unor tărani si a unor oameni fără apărare. Rezultatul războiului a fost un Vietnam răvăsit si un popor traumatizat de războiul imoral dus de America.
De mai bine de zece ani SUA duce un război ilegal împotriva Irakului. In 1991, SUA a orchestrat primul război împotriva Irakului, urmat de peste 12 ani de sanctiuni si bombardamente cu efecte de genocid, care au decimat societatea irakiană si au luat viata a peste două milioane de irakieni.
Potrivit UNICEF, sanctiunile împotriva Irakului au dus la moartea a 500.000 de copii irakieni sub 5 ani. În mai 1996, corespondentul Lesley Stahl a întrebat-o pe Madeline Albright, ammbasadaorul SUA la ONU: “Am auzit că au murit peste jumătate de milion de copii [în urma sanctiunilor]. Asta înseamnă mai multi copii decât la Hiroshima. Credeti că a meritat pretul”? Albright a răspuns: “Cred că e o alegere foarte dificilă, dar pretul cred că a meritat”. UNICEF a estimat că mortalitatea sub 5 ani în Irak în 2001 a fost de 109.000, la o populatie de 24 de milioane, comparativ cu aprox. 1000 în Australia, care are o poplatie de 20 de milioane. Numărul exact al victimelor din Irak nu sunt făcute publice, de teama că cei răspunzători de război ar putea fi acuzati de crime de război si genocid .

Pentru a spori distrugerile si atrocitătile aduse de sanctiuni, SUA si Marea Britanie au continuat să bombardeze infrastructura Irakului timp de 13 ani. Profesorul Joy Gordon citează un oficial de la Pentagon: “Prin atacarea infrastructurii am urmărit sporirea efectelor sanctiunilor” . Mii de copii au murit din cauza apei contaminate si a incapacitătii spitalelor de a functiona fără apă si curent. Ce drept are America să distrugă popoare si să ucidă atâtea fiinte umane nevinovate?
Fostul secretar al U.S. Treasury, Dr. Paul G. Roberts, scrie: “Politica brutală si barbară a Americii împotriva poporului irakian, dusă timp de 14 ani, a redus o tară educată si în dezvoltare la cenusă. Terenurile de fotbal au fost transformate în cimitire. O infrastructură construită în douăzeci de ani a fost distrusă. Sute de mii de familii au fost afectate de decese sau accidente. O populatie este sărăcită. De ce?” se întreabă fostul secretar .
A urmat al doilea război al SUA împotriva Irakului, care a fost condamnat si considerat de multi experti juristi ca “o crimă supremă, care contine în ea însăsi esenta răului”. Organizatia medicală londoneză MEDACT a raportat în noiembrie trecut o estimare între 22.000 si 55.000 de morti irakieni. S-a raportat si o crestere a mortalitătii maternale, aproape o dublare a malnutritiei acute si o crestere a bolilor cu transmitere prin apă si a celor prevenibile prin vaccin, totul ca urmare a acestei crime (citate si de Noam Chomsky, ZNet 9 iunie 2004). Războiul a finalizat distrugerea infrastructurii irakiene.

Civilii irakieni au ajuns sa il regrete pe Saddam
Ambele războaie au fost inutile si purtate pe pretexte fabricate. Masina de război a SUA a manifestat un interes minim pentru civili si infrastructura civilă. Oamenii din “lumea liberă” rareori au putut vedea ororile trăite de copiii irakieni. Fostul presedinte al Partidului Liberal Australian, John Vader, a cerut recent judecarea pentru crime de război a conducătorilor fortelor de ocupatie din Irak . Gideon Polya, un om de stiintă australian, a calculat numărul deceselor din Irak si a concluzionat că “a ignora decesele în masă din Irak înseamnă a nega un holocaust”.
Toate acestea s-au realizat cu concursul mass-mediei occidentale, în numele “democratiei” si al autoritătii “morale”. “Această coniventă a mass-mediei occidentale la crima din Irak este rareori abordată. Regimul lui Saddam Hussein este acum busola morală a Americii si a Occidentului”, scrie John Pilger. S-o recunoastem, Saddam Hussein n-a fost deloc un “campion” a “democratiei” si nici un fan al “drepturilor omului”. Acestea sunt “virtutile” Occidentului. Saddam era unic în felul său. Era un dictator nu diferit de multi altii care au fost primiti la Casa Albă. A închis si torturat dizidenti si în acelasi timp a permis lui Amnesty International si Crucii Rosii să inspecteze închisoarea Abu Ghraib. Saddam s-a dovedit a fi un activist rational, anti-război. Din păcate, atrocitătile Americii împotriva poporului irakian le-au întrecut de multe ori pe cele ale lui Saddam.
De unde stiu acei “intelectuali” si “activisti sociali” din America si din Occident că irakienilor le este mai bine acum, când Saddam si sanctiunile nu mai sunt? Din contră, sanctiunile continuă iar Saddam era o problemă mult mai mică decât invazia si ocupatia. Din punctul de vedere al irakienilor, de la invazia si ocupatia de către trupele anglo-americane, irakienii sunt acum închisi, torturati si ucisi aleatoriu de către invadatorii străini. Femeile si fetele irakiene nu mai pot iesi din casă si au renuntat la educatie din motive de sigurantă. Răpirile si recompensele sunt la ordinea zilei. Zilele bune cu ratii alimentare gratuite, oferite de Saddam, s-au dus. Majoritatea irakienilor sunt someri, iar putinul abia le ajunge pentru supravietuire. Serviciile de sănătate sunt distruse, iar scolile si universitătile unui popor cândva mândru sunt transformate în cazărmi pentru trupele americane.
America se alătură cartelului OPEC pentru a vinde petrolul irakian pe piata liberă si a obtine profituri. Muncitorii asiatici îi înlocuiesc pe muncitorii irakieni, iar Irakul devine o groapă de gunoi pentru produsele americane subventionate si contaminate. Saddam nu mai este, dar cei care i-au luat locul sunt cei mai răi banditi. “Eliberatorii” i-au instalat la Baghdad si le-au dat after-shave-ul lui Saddam. Pentru irakieni, democratia devine o fantezie, asemenea povestii cu “armele de distrugere în masă”. Irakienii se “minunează” de virtutile occidentale.

Fariseul de la Casa Alba
George W. Bush, un asa-numit “crestin născut din nou”, crede că “nimic din ceea ce face nu poate fi contestat în plan moral, oricât de neetic sau rău ar părea, pentru că actiunile sale sunt ghidate de Dumnezeu. El poate malforma adevărul, îi poate asupri pe săraci, îi poate sustine pe bogătasi, poate jefui pământul, poate ignora legea si ucide copii - fără nici cea mai mică problemă sau moment de îndoială si remuscare, pentru că el crede că Dumnezeu sade în capul lui si îi spune ce să facă” . Mai mult, potrivit lui Bob Woodward, autorul cărtii Bush la război, presedintele le-a spus consultantilor săi că el nu-si face griji de distrugerea altor popoare. “La o adică, am putea rămâne numai noi” a spus el. “Pentru mine e OK. Noi suntem America” . Irakul a dezvăluit deja fisurile din temelia imperiului american si poate fi începutul unei căderi inevitabile.
George W. Bush, scrie David Moberg, “sustine puternica si periculoasa auto-închipuire colectivă cum că America este o natiune unică, privilegiată, cu o misiune divină în istorie. Acest sentiment adânc al exceptionalitătii Americii, care merge înapoi până în perioada puritană, contine justificarea creării unui nou si benign imperiu american” . Din păcate, majoritatea americanilor nu au nici o părere despre politica externă a tării lor. “Mai rău”, spune Ramsey Clark, fost procuror general, “când ei se gândesc la asta, o fac în termeni de demonizare a inamicului si de exaltare a capacitătii noastre violente”.
Potrivit lui Richard Falk, distins profesor de Drept si Practică Internatională, “războiul din Irak este un război de agresiune si constituie o Crimă împotriva Păcii, asemenea celei pentru care au fost judecati conducătorii germani la Nurnberg după al doilea război mondial”.
Ca răspuns la noile restrictii de călătorie în Cuba impuse de SUA, presedintele Fidel Castro i-a spus lui George W. Bush: “Nu ai nici moralitatea si nici dreptul să vorbesti de libertate, democratie si drepturile omului. Nimeni nu se naste egal în SUA. În ghetourile de negri sau hispanici si în rezervatiile de indieni nu există altă egalitate decât cea în sărăcie si excludere socială”. Cu alte cuvine, nici un popor nu are dreptul să invadeze si să subjuge alte popoare unor idei străine.
Potrivit filosofiei budiste, “o actiune corectă înseamnă a te purta frumos si cu compasiune, să fii sincer si să respecti avutul celorlalti. Acelasi fel de energie care hrăneste dorinta, invidia, răutatea si violenta poate, pe de altă parte, să hrănească auto-disciplina, sinceritatea, bunăvointa si bunătatea”. Rezultă că dacă America s-ar fi comportat într-o manieră de auto-disciplină, sinceritate, bunăvointă si bunătate, atunci lumea, inclusiv America, ar fi fost un loc mai bun de trai pentru orice om.
Sfatul meu pentru americani este să se privească sincer în oglindă si să se întrebe de ce tara lor comite acte de terorism pe pământul altor tări. Distrugerea Irakului si ororile aduse de americani asupra poporului irakian, împreună cu nenumărate alte atrocităti ale Americii, lipsesc America de orice autoritate morală si idealism.



sursa >>>AICI .