7 oct. 2008

Andreea, Ionela şi a lor mamă prostănacă ... sau despre cum "dacă nu moare capra vecinului vor face alţii tot posibilul să o omoare."


Motto 1: Nu vă jucaţi cu focul pentru că s-ar putea să vă ardeţi ! Este mult mai bine să vă vedeţi de lăturile din strachina voastră şi să nu mai încercaţi a băga polonicul în oala noastră (nu cumva să va otrăviţi) .

Motto 2: "Invidia este ura faţă de superioritatea altuia."[Paolo Mantegazza]




Se spune că nu este bine să te bagi când două(sau mai multe) muieri se ceartă sau au ceva de împărţit...
Acu' eu cu mintea mea cea coafată ,stau şi mă întreb ... dar oare dacă observi o inegalitate de forţe ai voie să intervii , să te cobori până la nivelul acelor scursuri sociale care încearcă a muşca, cu gura lor băloasă şi urât mirositoare, dintr-un suflet nevinovat?!?
Humm...De ce nu şi-or vedea unii(unele) de viaţa lor mizerabilă şi încearcă a se ridica de acolo din marginea societăţii agăţându-se disperaţi(disperate) cu ghiarele lor cadaverice pentru a sfâşia din cei ce au reuşit...? Nu reuşesc nici chip să înţeleg...O fi de vină invidia? O fi de vină frustrarea de a vedea pe altul(alta) că a reuşit să iasă din mocirlă şi a se ridica deasupra ?

Eu ştiu că "prostia are talentul de a fi insistentă"(Albert Camus), dar totuşi -dragele mele pitzipoance târâtoare- nu mai citiţi scrierile unui om inteligent dacă nu reuşiţi să le înţelegeţi! "Ca să înţelegi că eşti prost, trebuie totuşi să-ţi meargă mintea." Pe viitor reţineţi că "este mai bine să taci şi să dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu".


Post Scriptum :
"Nimic nu-i mai al dracu' pe pământ decât gura lumii! Mă, când oi intra-n gura lumii, s-a isprăvit cu tine, nu mai scapi teafăr. Poţi să te bagi şi-n gaură de şarpe sau să te-nalţi în crestetu' văzduhului. Gura lumii te găseşte şi te judecă. (...) Da' partea proastă ie că face din ţânţar armăsar, că ăl de-a zis că gură lumii numa' pamantu' o astupă, pa' ăla a fost un om cu cap, mă!" [Amza Pelea - Nea Mărin]

~~~

*** PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac; absurditate, inepţie. – Prost + suf. -ie. [DEX]

0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus: