Noaptea trecută, in curtea unei mănăstiri (foarte apropiată sufletului meu), am văzut cu ochii mei, la cei din jurul meu, durerea sufletească in stare pură, spaima datorată prigoanei ce tocmai a inceput, însă și puterea credinței unui mic grup de monahi dăruiți cu multă iubire față de cele sfinte, dăruiți cu mare și deosebit har.
Noaptea trecută, curtea mănăstirii a fost precum o grădină Ghetsimani. Am auzit întrebarea (adresată cu spaimă și durere in suflet) " Au venit? Au venit jandarmii? Au zis că or să vină să ne verifice. " , de parcă traiam clipa în care ucenicii lui Hristos așteptau neputincioși să vină soldații romani, cei care să îl aresteze pe Iisus.
Noaptea trecută am înțeles cu adevărat istoria Bisericii Ortodoxe Române și nedreptățile, chinul, frica...cu care erau prigoniți cândva.
Noaptea trecută am simțit cu adevărat că se apropie Pastile Ortodoxe, patimile, chinurile și hula asupra Fiului.
Noaptea trecută am simțit cum rămân din ce in ce mai puțini cei care nu se leapădă de trei ori înainte de cântatul cocoșilor , înainte de ivirea zorilor.
Noaptea trecută am înțeles că puțini sunt cei care știu să mulțumească și că mulți sunt cei care știu doar să ceară.
Noaptea trecută am înțeles cat de mult am greșit în trecut.
Noaptea trecută am inteles din nou cine am fost, cine sunt și cine voi fi.
~~~
Postări
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu