Viața și rostul ei fără de rost .

    Am văzut oameni care muncesc o viața de om precum niște robi . Se zbat , se luptă , nu dorm , aleargă să adune și să strângă fără limită.  Își refuză chiar și cel mai mic repaus, cel mai mic moment de relaxare sau câteva zile de odihna. Adună, adună, adună ... fără să trăiască. Formează o echipă , un crez, un țel ... Și dintr-o dată , intr-o zi, totul li se năruie din senin . Apoi se întreabă "de ce?" .
Oamenii în care ai avut încredere , pentru care trăiai și prin care trăiai , pleacă fără a se uita înapoi .
Totul se risipește și constați că rostul a fost fără de rost și osteneala a fost în zadar .
Nu , nu cred ca există o explicație .
Viața este defectă. Viața așa cum a fost ea rânduită și așa cum a fost ea înțeleasă de către oameni este zadarnică și fără sens.
Reperele , principiile , orânduirea , scopurile , ... toate sunt greșite astăzi .

Zi de zi mă uit atent la cei din jurul meu , la cei ce trec pe stradă, la cei pe lânga care trec pe stradă ... Nu găsesc în ei nici măcar un strop de viață , o picătură de adevăr sau de sens al ființei lor .
Sunt morți cu toții .
Universul ne calcă cadavrele-n picioare sub bocancii grei ai timpului și ne refuză dreptul la viață .
Ne naștem morți .