"Mă înfuriam pentru că nu aveam ce încălţa, dar am întâlnit un om
care nu avea picioare."(Confucius)
Dupa cum bine se stie, de fiecare data cand se apropie marile sarbatori crestinesti (Craciunul si Pastele) romanii fac credite pentru o bucata de soric si o creanga de brad, isi fac planul de sarmale , procreeaza caltabosi si carnati. Deasmenea, printre balele cauzate de infulecatul bucatelor slaninoase luate in rate, isi aduc aminte ca exista oameni necajiti carora , pentru a fi un adevarat bun crestin craciunist, trebuie sa le arunci ceva resturi... ca semn al generozitatii crestinesti .
Odata cu apropierea acestor sarbatori, romanii incep a se da filantropi si a face valva cu faptele lor bune (uitand ca stanga nu trebuie sa stie ce face dreapta) spre a vedea vecinul, colegu' de sirvici sau preasfintia sa Burdihan Preotescu (sefu' de parohie) cat de bun le este sufletul .
Imediat dupa aceste sarbatori, precum este si firesc, toti acesti saraci, sarmani, oropsiti nevoiasi , se evapora in uitare ... pana la urmatoarea mare sarbatoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Sa fim mai buni,nu?
Sa fim,doar cand ne vad altii si atat.
Zau,ca as emigra in jungla,daca n-ar fi altele importante acum aici,pentur mine,dar din pacate nu pot si trebuie sa suport atatea.
Si mi-e atat de lehamite.
Trimiteți un comentariu