NEWS - " Iran 'defying UN' on nuclear work "

""" Iran is continuing to defy UN demands that it suspend uranium enrichment, the UN atomic watchdog has said. "Contrary to the decisions of the (UN) Security Council, Iran has not suspended its enrichment related activities," the International Atomic Energy Agency (IAEA) wrote in its latest report on Tehran's nuclear programme on Monday. (...)""" [AlJazeera]

~~~~~~~~~~~~~~

“Armele de distrugere în masă” ale Iranului ameninţă să distrugă…dolarul SUA


În timp ce luptele interne din Statele Unite continuă neostoite între „Pragmatici” şi „Şoimi”, războiul psihologic dintre Statele Unite şi Israel pe de-o parte, şi Iran pe de cealaltă parte, continuă să escaladeze. „Şoimii” din Statele Unite (administraţia Bush) şi cei din Israel (guvernul Olmert) insistă că nu vor tolera ca Iranul să aibă un program de energie nucleară, ameninţând astfel în mod deschis această ţară cu lovituri militare unilaterale. Cel puţin aşa este prezentată situaţia în presa de duzină.
Factori cheie care determină toată această situaţie sunt totuşi alţii. Actuala „criză iraniană” conţine nişte ingrediente care nu sunt abordate în mass media, principalul ingredient fiind acela că Iranul ameninţă să declanşeze o gravă criză a dolarului american prin deschiderea noii Burse a Ţiţeiului din Teheran. Această iniţiativă a fost amânată de vreo doi ani, dar când va avea loc în cele din urmă, o importantă parte a pieţei mondiale a petrolului (aproximativ 30-40 la sută din producţia mondială) va înceta să mai fie tranzacţionată în dolari şi va trece la Euro, cu tranzacţii bilaterale suplimentare în ruble (cu Rusia) şi în yuani (cu China). Cu siguranţă, vor urma şi alte ţări dependente de dolarul american – Venezuela, Nigeria, Malaysia. Rezultatul va fi acela că o mare parte din piaţa petrolieră mondială nu va mai vinde şi cumpăra în „petro-dolari”, ci în „petro-euro”.
Această mutare va avea un efect devastator asupra dolarului, generând o cerere mare şi bruscă pentru Euro şi, simetric, o ofertă considerabilă de dolari pe pieţele financiare internaţionale. Acele sume disponibilizate în dolari vor tinde repede să se deplaseze către Statele Unite şi către circuitele financiare cu sediul la New York şi Londra, care vor fi inundate cu cantităţi mari de foşti „petro-dolari”, generând astfel inflaţie.

Principalul aspect pe care trebuie să-l înţelegem este acela că efectul imediat ale acestei presiuni asupra dolarului american va fi forţarea Statelor Unite să limiteze – dacă nu să suspende – operaţiunile militare din Orientul Mijlociu, pentru a putea gestiona criza economică internă. O asemenea criză ar putea apărea din efectele concertate ale debitului masiv de foşti „petro-dolari”, din crahul burselor imobiliare şi de mărfuri şi din falimentul unor mega-corporaţii.
Misiune îndeplinită?
Ameninţările lui George W. Bush la adresa Iranului au început acum trei ani, când Iranul a anunţat că intenţionează să deschidă o bursă a ţiţeiului independentă de dolar, pentru a-şi gestiona exporturile de petrol. La o scară mult mai mică, ceva similar s-a petrecut în noiembrie 2002, când Saddam Hussein a schimbat moneda folosită în cadrul programului Petrol contra Hrană, iniţiat după primul Război din Golf, de la dolari la Euro. Atunci au fost implicate sume relativ mici – aproximativ 1 miliard de dolari anual – dar suficient de mult pentru a trage unele semnale de alarmă la Washington şi pentru a-l pune pe Saddam pe lista „duşmanilor” Statelor Unite. Saddam a devenit astfel o ţintă în închipuitul „război împotriva terorismului”, chiar dacă agenţiile de spionaj ale SUA au arătat clar că el nu avea nici o legătură cu atentatele din 11 septembrie şi nici cu Al-Qaeda. Oricum, administraţia Bush a procedat la fabricarea minciunilor cu „armele de distrugere în masă” deţinute de Irak, minciuni răspândite intensiv de mass media internaţională.
Rezultatul? După numai patru luni, în martie 2003, Statele Unite şi aliaţii lor invadau Irakul, aducând haosul în această ţară şi ducând la moartea a 700.000 civili irakieni. Important e însă că de atunci producţia petroliere a Irakului se vinde din nou în dolari. Din acest punct de vedere, Bush poate afirma fără îndoială „Misiune îndeplinită!”
Dacă astăzi Iranul ar decide să deschidă formal Bursa Ţiţeiului în Euro, ruble şi yuani, concurând astfel cele trei burse care au monopol din New York (NYNEX- New York Mercantile Exchange), Londra (International Petroleum Exchange) şi (în viitor) Dubai (Dubai Mercantile Exchange), toate lucrând cu „petro-dolari”, atunci n-ar trebui să ne mire că Statele Unite şi aliatul lor, Israel, repetă ameninţări la adresa Iranului, similare cu cele făcute la adresa Irakului, cu aceeaşi justificare: programul nuclear al Iranului urmăreşte construirea de „arme de distrugere în masă”.
Totusi, Iran nu este Irak: ameninţarea iraniană de declanşare a unei crize a dolarului este mult mai mare decât ar fi putut realiza vreodată Saddam, în timp ce politica externă a Iranului este mult mai consistentă, mai precaută şi mai bine gândită. Astăzi, Iranul deţine alianţe politice, economice şi probabil militare cu Rusia şi China, şi contează în Uniunea Europeană pe sprijinul Franţei şi al Germaniei. În plus, în ciuda dezinformărilor răspândite de presă la adresa sa, Iranul au acţionat într-o manieră prudentă prin însuşi faptul că au amânat deschiderea bursei de la Teheran, înţelegând, desigur, că aceasta este o foarte puternică „armă de distrugere în masă” pe care o pot folosi împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor acestora, şi că Washingtonul se teme de aceasta mult mai mult decât de orice program nuclear pe care l-ar avea Iranul.
Ministrul iranian al Economiei, Davoud Danesh-Ja’fari, a anunţat recent că „Iranul vrea să-şi reducă la minim tranzacţiile în dolari… iar contractele pe câteva luni prevăd o clauză potrivit căreia plăţile se pot face şi în Euro sau alte valute”. În mod clar, iranienii îşi cumpănesc timpul, aşteptând momentul prielnic cu calm şi fermitate. Atunci când agenţia americană de ştiri Bloomberg l-a întrebat pe directorul Companiei Naţionale de Petrol a Iranului, Hojatollah Ghanimifard, dacă ţara sa îşi va schimba politica de comercializare în dolari, acesta a răspuns „Nu încă…”. Un război al nervilor foarte inteligent, care îi face pe Bush şi Cheney să se urce pe pereţi. Nu este o coincidenţă faptul că jocul de şah provine dintr-un străvechi joc logic iranian din secolul al şaptelea.
În limbajul orwellian care domină presa din ţările „democrate”, ţări ca Irakul şi Iranul (alături de altele care nu se conformează indicaţiilor marilor puteri) vor fi acuzate de producerea de „arme de distrugere în masă” pe care dictatorii le vor folosi pentru distrugerea lumii. Şi desigur, ca în filmele cu cowboy şi indieni, „comunitatea internaţională” – Statele Unite şi aliaţii lor – vor interveni la momentul oportun pentru a salva lumea de aceşti dictatori extrem de periculoşi.
Pe scurt, mesajul este clar: „Dacă vă jucaţi cu dolarul american şi vă băgaţi nasul în moneda imperială, o să descoperiţi într-un mod foarte dureros că dolarul este susţinut cu avioane de atac, cu bombardiere şi cu crucişătoare”.
Cum altfel se poate explica faptul că astăzi Statele Unite au cheltuieli militare mai mari decât cele ale Rusiei, Chinei, Europei, Indiei şi Iranului la un loc? Astăzi dolarul american este susţinut de forţele armate ale SUA. (Un nou „factor financiar” de inclus în programa de studiu pentru MBA…) Oricum, această situaţie nu poate să continue şi nu va continua mult timp.
Uriaşul imperial are picioare de lut, iar oamenii cu gândirea liberă încep să realizeze că Împăratul Dolar este de fapt gol-puşcă.

sursa >>> AICI .

___________________

Post Scriptum :

""" "The US has more than 12,000 nuclear weapons, the [former] Soviet Union has about the same; Great Britain and France have several hundred, and Israel has 150 or more," Jimmy Carter said, according to a transcript of his remarks published by the festival. """ [source]
.