UN INCIDENT. 40 DE MORŢI. DOUĂ POVEŞTI. CE S-A ÎNTÂMPLAT DE FAPT? (Justin Huggler-The Independent, Baghdad)

""" Un balot improvizat dintr-o patura este desfacut. Inauntru, corpul unui copil, cu membrele acoperite de sange uscat. O a doua patura, cu acelasi continut. Apoi, trupurile unei mame si al unui copil de cativa ani, care se agata de trupul femeii, ca si cum ar cauta adapost. Copilul nu are cap.
Acestea sunt o parte din imaginile la vederea carora fortele americane din Irak n-au avut nici un raspuns. Ele provin de la inmormantarea a 41 de irakieni. Rudele lor spun ca au murit atunci cand americanii au lansat lovituri din avion asupra unei nunti de langa frontiera siriana, miercurea trecuta. Armata insista ca atacul a avut drept tinta o casa, folosita ca adapost de luptatori straini de gherila ce intra in Irak din Siria, sa lupte impotriva fortelor Coalitiei.
Intr-atat de daunatoare pentru „imaginea” ocupantilor este aceasta inregistrare, incat oficiali americani au cerut postului TV al-Arabiya din Dubai (reteaua TV care a obtinut filmarea) numele cameramanului care a facut inregistrarea. Dar Al-Arabiya a refuzat sa il dea.

Pe pelicula se vad barbati plangand si agatandu-se de trupurile celor dragi, inainte de a fi ingropate. Duzini de legaturi insangerate, improvizate din paturi cu motive florale. Unele din aceste imagini au fost prezentate la televiziunile vestice in zilele urmatoare atacului. Nu insa si cele mai cumplite, care prezinta trupurile sfartecate.
“Au fost mai mult de doua duzini de barbati maturi. Sa nu fim naivi,” a spus generalul James Mattis, comandantul US 1st Marine Division. Insa explicatii pentru scenele cu copiii si femeile moarte n-a putut da. “Nu am vazut filmarea, dar in razboi se intampla lucruri rele,” a spus el, criptic. “Nu trebuie sa imi cer scuze pentru comportarea oamenilor mei.”
Militarii declara ca supravegheau frontiera unde s-a petrecut atacul, de ceva vreme. Au vazut un grup mare de indivizi suspecti si au trimis patrule, carora li s-a raspuns cu foc – deci au ripostat. Si se cramponeaza de versiunea aceasta, desi sunt dovezi necrutatoare ca a fost lovit de fapt un cortegiu de nunta. Din ce in ce mai multi martori oculari vorbesc. Hussein Ali, un celebru cantaret popular, a fost ingropat impreuna cu fratele sau, ucisi in timp ce cantau la petrecere.
Generalul Mark Kimmitt a afirmat ca arme, pasapoarte siriene si un telefon celular cu conexiune prin satelit au fost gasite la locul macelului. Insa, seicul Nasrallah Miklif, seful tribului Bani Fahd - caruia ii apartineau majoritatea victimelor, a spus ca loviturile s-au desfasurat in Makradheeb, un satuc in desert, la circa 10 mile de frontiera siriana. Fiecare barbat din Irak are o arma, de obicei un Kalashnikov, pentru a se apara. In desert este inca si mai obisnuit ca oamenii sa aiba pusti, pentru a-si proteja familia si turmele impotriva hotilor si animalelor salbatice.
Satul este la 80 de mile de cel mai apropiat oras, al-Qa’im, si 10 mile de cea mai apropiata sosea. Nu exista telefon fix si nici acoperire pentru celulare. Telefoanele prin satelit sunt surprinzator de ieftine in Irak, asa ca nu era de mirare daca un satean ar fi avut unul. Oamenii din zona isi gasesc frecvent soti peste granita. Iata, deci, de ce tarani irakieni pot avea pasapoarte siriene - si invers. Pe deasupra, multi oameni traiesc din pastoritul animalelor si trec granita zilnic, de ani – nu chiar legal, dar asta nu inseamna ca sunt „mercenari straini care planuiesc sa atace fortele americane”.
General Mattis a intrebat: “Cati oameni merg 10 mile inspre inima desertului pentru a asista la o nunta, 80 de mile departare de civilizatie?” Irakienii au replicat: victimele atacului sarbatoreau chiar in satul in care isi duceau cu totii traiul. Seicul Mikfil nu se afla in localitate in momentul tragediei, dar a discutat indelung cu supravietuitorii. A numarat 41 de morti - 25 din ei, membri ai familiei mirelui. Tinerii insuratei au scapat cu viata deoarece se aflau intr-un cort ridicat special pentru ei, ceva mai departe de locul petrecerii. La ora 2 dimineata, cand au inceput bomabardamentele, nunta se incheiase si invitatii dormeau. Mai fusesera elicoptere pe cer si mai dreveme, insa ei nu erau ingrijorati – nu ii amenintasera in vreun fel.
Tot generalul Kimmitt mai spusese: “am trimis trupe terestre care au fost atacate, iar noi am ripostat.” Insa seful comunitatii locale il contrazice: atacul a inceput cu lovituri aeriene, fara avertisment. Contrar rapoartelor din zilele trecute, seicul afirma ca NU s-au tras focuri de bucurie in aer. Asa ceva este un obicei traditional in Irak si tarile arabe. In 2002, un incident asemanator s-a petrecut, tot la o nunta, dupa ce trupele americane au luat rafale de bucurie de la o nunta, drept atac asupra lor. Si atunci au murit multi oameni: circa 50. Cu toate astea, seicul este categoric: nu s-a tras in aer.
El a mai aratat ca mirii erau din aceeasi localitate, deci nu se punea problema unor miscari de grupuri de oameni care sa starneasca suspiciunea americanilor. “Daca intr-adevar au ucis luptatori straini, de ce nu ne arata cadavrele?” se intreaba el, banuind ca militarii au actionat in urma unor informatii eronate primite de la serviciul de siguranta. Ori, poate, sursa a fost cineva rau intentionat, care a dorit sa mareasca tensiunea intre ocupant si ocupat.
Sunt imposibil de reconciliat cele doua versiuni ale faptelor. Dar, cu tot mai multe semne de intrebare ridicate asupra variantei americane, si cu furia irakienilor in crestere, armata americana are nevoie sa gaseasca niste raspunsuri. Daca acesta a fost unul din „lucrurile rele care se intampla in razboi”, evocate de generalul Mattis, se impun niste explicatii suplimentare. """