" Primavara sufletelor istovite"

Mentionam ( AICI) ca mi s-a intamplat de cateva ori sa am oareshce sclipiri ,pe placul duduitzelor flamande de romantism ... :)
Povesteam cum uneori, cazut fiind in agonii melancolice, mi se intampla sa mai scap din suflet cate un fluture manjit cu vise... Acesta reusind sa supravietuiasca pentru cateva clipe ...bate neregulat din aripe ... si zboara haotic fara vreo destinatie anume .

Aveti mai jos un fragment al unui astfel de text 'buclucash' :




""" Ce ti-ar placea ?(Mie...sa ma imbat de aroma pielii tale.)

Sa ne amintim cum ne aminteam...
Sa ne jucam cum ne jucam...
Sa ne visam cum ne visam...
Sa ne povestim cum ne povesteam...
Sa ne sorbim cum ne sorbeam...
Sa ne soptim cum ne sopteam...
Sa ne inecam unul in privirea celuilalt(fie numai si in cateva poze ponosite si mototolite sub bocancul timpului)...
Incerc a ma preface ca nu iti cunosc visele si iti voi spune doar dupa ce anume tanjeste toata fiinta mea...
Mi-ar placea sa ma imbat de parfumul pielii tale...
De multe ori dorul m-a tras usor de maneca si m-a zgandarit cu dojana-i rautacioasa...
"-Te-ai intrebat vreodata ce aroma are pielea ei?"...
I-am raspuns de fiecare data,pe un ton putin rastit
"-Lasa-ma..Ma doare...!De ce ma strivesti cu astfel de intrebari..."
Si simteam cum imi ratacesc lacrimile ,in cautarea vreunui fagas sapat,pe obrazul meu, de vreo sarutare ofilita...
Incercam sa imi amintesc...
Stiam doar ca singurele clipe in care parfumul pielii ei imi inundase narile, erau acele clipe cand imi venea strengareste in somn, pe aripe de vis ,si se strecura usor in pat langa mine.
Ma uram...
Niciodata ,dimineata ,narile mele nu isi mai aduceau aminte acel miros imbatator ce ma subjugase in noaptea ce abia trecuse...
Oricat ma straduiam nu reuseam...
Ma simteam neputincios.
Ma simt neputincios.
Diminetile miroseau a fan proaspat cosit,a flori salbatice,a frunze uscate ...,a padure necalcata de picior omenesc...,a cer senin...
Dar nu...
Nu aceasta era mireasma imbatatoare a pielii tale...
Chiar si acum cand, ma chinuie astfel de ganduri, ma trec fiori de neputinta...
Oftez...
Ma reasez pe buturuga putregaita a sufletului meu ,
imi arunc privirea in gol
si ma intreb ca un biet nebun:
Oare ce aroma are pielea ta? """ [12.01.2007 / Hector Brutacu]


.