De cateva luni incerc solutii cat de cat amiabile , cu vorba buna , cu recomandari subtile... DAR SE PARE CA FEMEIA E NEBUNA !
Acum ceva vreme m-am nimerit pe un site ce se vroia a fi un refugiu " pentru cei romantici". :)))) Se publicau acolo versuri , proza , ...
A fost interesant la inceput. Unele chestii postate acolo erau chiar faine . Si cum si eu am avut(odata demult) unele porniri poetice :P mi-am facut un cont de utilizator.
PARANTEZA: Cativa dintre cunoscutii mei (mai rautaciosi )imi spuneau ca am devenit "idolul femeilor gravide, lauze, cu copii... sau batrane." - Raportat la frecventa si "succesul" meu pe acel site, coroborate cu faptul ca am o afinitate fata de dialogurile (de ore in sir) in compania celor mai in etate(si in real si in virtual)...
Mi-am facut cont acolo deoarece pentru mine era ceva nou. Un nou mod de a socializa ,de a cunoaste opinii si pareri ale unor oameni ca si mine ,dar mult mai deschisi la vorba in VIRTUAL decat ar fi facut-o in REAL`.
Prima mea cunostinta acolo a fost o tipa din Cluj. O fata care la varsta de 20 de ani avea sufletul facut franjuri.O fata care si-a platit amarnic naivitatea adolescentzei. O fata care a platit nemernicia unui barbat las, cu pretul sanatatii sale si cu nasterea unui prunc...
Adevarul este ca majoritatea domnisoarelor/doamnelor de acolo erau persoane care nu mai aveau incredere in REALITATE si care se refugiasera in VIRTUAL , cautand acolo o rezolvare dezamagirilor personale...Dar aceasta este cu totul alta poveste.
Nu am facut prea multi purici pe acel site ,deoarece in foarte scurt timp s-a transformat intr-un fel de loc de intalnire pentru homosexuali , pentru bolnavi psihic si pentru obsedati sexual.
Prin ultimele saptamani de existenta ale contului meu acolo, am fost apelat de o anume Carmen(acesta era doar un pseudonim). Ca o fi... Ca o patii... Ca ii plac postarile mele , versurile , proza , ca nu a mai intalnit pe nimeni cu varsta mea care sa gandeasca precum mine... ca foarte rar cei cu varsta mea gandesc atat de matur, etc. :))) I-am raspuns la mesaj la un mod politicos ,multumindu-i si doar atat.
La scurt timp ,cazut fiind intr-o stare de melancolie(din motive pe care nu mi le mai amintesc acum), am debitat un text cu cateva randuri siropoase ...si l-am postat acolo. Au cazut fomeile pe spate dom`le (deh,mai am si momente din acestea, cand scot pe gura fluturashi manjiti cu miere).
Au fost vreo cateva care au interpretat textul acela ca fiind dedicat lor... cu toate ca eu pur si simplu il publicasem acolo ,fara a trece "pe plic" adresa destinatarului. Era la loc public bre` !
"Duduia Carmen", hop si ea, ma loveste cu un mesaj din acela de amor ,multumindu-mi pentru "dedicatie"... Ca nu se gandea ca SI EU m-am indragostit de ea (muahahahahaha) , si ca nu mai poate de fericire si de iubire (era uda toata). Mi-a cerut un ID de messenger. M-a mancat in fund si i l-am dat . Si apoi sa te tii nenicule...
* G. M. (de etnie maghiara) - foarte pasionale unguroaicele dom`le!
* religie - martor al lui yehova(am aflat acum de curand)
* casatorita
* 1 copil minor (o fetita)
* varsta - mult peste 35 de ani :)))
* profesie - pe ici , pe colo.
* locatie - Brasov
Nu voi intra in multele amanunte ale vietii ei( nu se cade ). Ma voi rezuma doar la cele ce ma privesc pe mine ,in mod direct.
La inceput am discutat ca doi oameni normali. Pentru mine era un fel de studiu psihologic ...
Nu i-am dat de inteles nici macar o clipa ca intre noi poate fi vreodata mai mult decat o simpla discutie pe messenger . Ba mai mult... De cate ori depasea limitele discutiei , ii retezam avantul si ii spuneam FOARTE CLAR ca NU.
Mi-a povestit o parte din viata ei.
Mi-a marturisit cum ca intre ea si sotul ei a intervenit o monotonie ucigatoare.
Am intrebat-o daca il mai iubeste ... Mi-a spus ca "NU" , ca totul intre ei doi se rezuma doar la satisfacerea unor nevoi fizice/sexuale ,prin prisma unor obligatii conjugale.
Apoi discutiile s-au extins. La inceput am crezut ca ii pot fi de folos lasand-o sa isi descarce sufletul . Am crezut ca intradevar are nevoie sa discute cu cineva ,sa isi spuna oful, sa isi panseze sufletul si inima cu astfel de discutii. (EU NICI MACAR O CLIPA NU AM DUS SI NU AM NUANTAT DISCUTIILE NOASTRE DINCOLO DE LIMITELE UNEI SIMPLE AMICITII ).
Intr-o zi mi-a dezvaluit ca i-a marturisit mamei ei (pe care o vizita destul de des) despre mine... Si ca a primit din partea batranei numai sfaturi "pozitive" si de incurajare ... Mai tarziu m-am prins cam ce fel de sfaturi , etc. etc.
Mi-a povestit despre fiica ei aflata la varsta 'inceputurilor'... A reiesit din discutiile purtate, ca este geloasa pe faptul ca fiica sa era mult mai afectuoasa fata de tata si ca intre ele doua intervenise o raceala ...
Mi-a dezvaluit ca doreste sa plece la munca in afara tarii, parasindu-si fiica si sotul.Ca doreste sa isi refaca viitorul si viata pe care a ajuns sa creada ca si-a irosit-o ...
Tinand cont de faptul ca imi plac enorm copiii si urasc parintii care isi neglijeaza indatoririle , am incercat sa o intorc la ganduri mai bune. Am incercat sa ii explic ca inca nu este prea tarziu sa o preocupe soarta fiicei sale si ca inca mai are timp sa ii ofere fiicei sale ceea ce ar fi normal ca o mama sa ofere unei fiice atunci cand este la varsta rascrucilor ... I-am explicat ca trebuie sa inceteze a se mai pune pe sine inaintea fiicei sale si ca atunci cand este vorba de propriul copil ,acesta va trebui sa ocupe intotdeauna locul 1 in in ierarhia prioritatilor vietii... Altfel copilul va avea de suferit si va ramane marcat pe toata durata vietii lui. Va avea tot timpul un gol interior,un sentiment de lipsa...si foarte multi sfarsesc prin a deveni niste neadaptati social , plafonati si cu adanci rani in plan psihic... Am incercat sa ii raportez problema la mai multe planuri : afectiv, psihic, social, religios... Ea nu si nu...
La scurt timp a inceput sa devina din ce in ce mai insistenta ,incercand sa duca discutiile noastre pe taramul probabilitatii unei relatii intre mine si ea. Am refuzat-o categoric. Nu sufar oamenii care distrug casnicii ,rapind copilului unul din parintii sai... ruinandu-i cuibul sau cald, unde se simtea cel mai in siguranta ,... FAMILIA.
Intr-una din zile mi-a spus ca i-a marturisit sotului despre sentimentele ce pusesera stapanire pe sufletul ei... si despre "NOI"(hummm).Mi-a mai spus ca are nevoie de mine, ca ma iubeste, ca ii este greu sa traiasca fara mine,ca ma doreste , ca este dispusa sa faca orice..., ca daca sunt eu de acord va divorta...., s.a.m.d.
Vazand ca e groasa ... am spus STOP. I-am explicat ca noi doi nu mai avem ce discuta si ca totul se termina aici. Am sters-o din lista de messenger . M-am sters din lista ei de messenger .
Nu a trecut multa vreme ca m-am trezit cu ea cam peste tot pe unde ma aflam si eu (in lumea virtuala) si pe unde aveam conturi,in plus ma bombarda cu e-mailuri peste e-mailuri...
La un moment dat m-a rugat sa o reaccept in "viata mea virtuala" si mi-a promis ca nu va mai depasi limitele... Eu,fiind credul de felul meu, am inghitit promisiunea ei.
Nu s-a putut abtine multa vreme... si a reinceput sa tatoneze terenul eventualitatii unei relatii... Cat am putut sa regret ca m-am grabit sa iert si sa ma incred in promisiunile ei... doar eu stiu.
Mi-am sters majoritatea conturilor de e-mail si toate celalte locuri pe care `mneai le cunostea(mai putin cele doua bloguri).
I-am explicat ca o pot reclama pentru hartuire(am toate datele necesare, am si dovezile , ... ETC).
Vazand ca nu are sorti de izbanda si puterea de a ma convinge macar la o relatie de adulter( apropos de invitatiile de a o vizita 'at home' ,in zilele in care sotul si fiica ei erau plecati in vacanta ) , a inceput sa foloseasca optiunea de "comment" a blogului acesta pentru a imi trimite mesaje (de aceea tin activa optiunea de moderare a comentariilor).
Mesajele sunt din ce in ce mai fantasmagorice si deja au inceput sa capete o nuanta macabra... A inceput sa insinueze cum ca ia in calcul suicidul ,motivand ca ea nu poate trai fara mine ,fara prezenta mea si ca nu reuseste sa se vindece "de mine"...
Cam atat am avut de spalat in public !
Am luat hotararea de a scrie acest articol ,in speranta ca (macar in ceasul de pe urma) "unii" vor intelege adevarata valoare a celor pe care ii au langa ei si nepretuita valoare a copiilor cu care au fost daruiti de catre Dumnezeu (Allah, Yahve, Mama Natura,etc).
Un fel de concluzie:
G.M. ESTE O FEMEIE CU (probabil) FOARTE MARI PROBLEME IN PLAN AFECTIV(sa nu spun PSIHIC), AFLATA (probabil) IN CRIZELE VARSTEI DE MIJLOC, CAND NU MAI ESTE MULTUMITA CU CEEA CE ARE ACASA ... SI A PLECAT LA VANATOARE DE "PROSPETIMI" .
NU VA CASATORITI DE TINERI SI IN PRIPA (veti regreta si riscati sa ajungeti in situatia madamei de mai sus) !
Sa nu uitati niciodata... ATUNCI CAND NU MAI ESTI MULTUMIT CU CEEA CE AI SI CU CEEA CE AI PRIMIT DE LA VIATA ,RISTI CA VIATA SA SE SUPERE PE TINE SI SA ITI IA TOTUL,LASANDU-TE FARA NIMIC !(abia atunci vei intelege adevarata valoare a ceea ce ai avut ... ce pacat ca va fi mult prea tarziu)
***
Niciodata nu voi reusi sa inteleg cum poti sa te indragostesti de cineva cu care nu te-ai intalnit si pe care nu l-ai atins niciodata ?!?!
SECTIUNE FOTO:
L.E. : Razi tu razi umflatule ,dar maine poimaine parca te si vad ratacind disperat, cu privirea pierduta, ca de nebun ... pentru ca ti-ai prins nevasta gemand deasupra unuia mai tinerel...GUSTAND PLACERI PROFANE PE CARE TU NU I LE-AI FI PUTUT OFERI VREODATA ... =)))))
Postări
0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Trimiteți un comentariu