... aşadar să purcedem la a continua povestirea minunatelor aventuri a le lui moi pe litoralul (de kk) românesc ,în staţiunea Neptun...
De mic copil eu am fost chinuit ,în ceea ce priveşte programul de somn şi orele de trezire dimineaţa . Mama m-a dat de mic copil la cămin . Drept urmare eram obligat să mă trezesc dimineaţa devreme... În clasele primare învăţam de dimineaţă ... Liceul l-am urmat în celalalt capăt al oraşului şi aveam ore numai în prima jumătate a zilei ,aşadar cea mai târzie oră la care îmi permiteam să mă trezesc era 6:00 AM ... În facultate la cursuri nu prea mă duceam ,dar în schimb afurisitele de seminarii ( dacă nu te duci la cursuri măcar la seminarii oboseşte-te şi deranjează-i cu prezenţa) se nimereau numai pe la ore matinale (8:00 AM , 9:30 AM , etc.) şi ţinând cont de faptul că am locuit pe undeva prin zona Macarale (Balta Albă,Bucureşti) trebuia să mă trezesc nenicule dis de dimineaţă ... Ehhheeeehhh şi uite aşa am moştenit eu de la şcoala vieţii obiceiul trezirii dis de dimineaţă.
Acu' ca să mă folosesc de acest nenorocit de obicei ,în timp ce mă aflam pe litoral, profitam de aghioasele şi somnul lung al fumeii de lângă mine ...îi scriam un bilet cu indicaţii şi directive pentru după trezire :D ....şi apoi mă furişam direct la plajă să-mi beau cafeaua împreuna cu pescăruşii . Până şi "nea Fane"(din considerente personale am folosit un nume fictiv) ,administratorul zonei de plajă , pe ale cărui şezlonguri m-am lăfăit zi de zi , a rămas uimit şi a zis că nu credea să întâlnească vreun turist care să ajungă vreodată la plajă înaintea lui. Hehe ... Dar nu s-a lăsat până nu mi-a făcut-o de câteva ori şi a venit (la ambiţie) înaintea mea, pentru a-mi pune salteluţa pe şezlong,inca de cand scotea soarele nasul din apa ( ce nu fac unii pentru 10 lei în plus) ...
Este totuşi frumos dimineaţa pe plajă . Este frumos măcar pentru câteva zeci de minute . Zeci de minute în care poţi închide ochii şi rămâi numai tu,valurile şi pescăruşii miraţi de prezenţa ta umană la o oră la care doar ei ar trebui să fie stăpânii gunoaielor de pe plajă.
Să nu vă speriaţi ... După aceste 10-20 de minute de exclusivitate , încep alergacioşii . Apare unu'... Apar doi... Apare o tanti ... Toţi alergacioşii/joggingiştii ăştia vor să pară atât de sportivi şi de preocupaţi de starea lor de sănătate ,alergând aşa la ore matinale pe plajă ...de îţi vine chiar să crezi că suntem un popor format numai din Heracles ,Apollo , Artemis şi alte exemplare mitologice băutoare de nectar ... Dar staţi fără grijă ! După alte câteva minute vei începe să crezi că alergacioşii nu sprintau în spirit de mentosan în corposan :))) ,ci că ei alergau săracii în căutarea vreunei bude unde să îşi verse amarul, lichidele şi deşeurile organice acumulate peste noapte în hoiturile lor... De ce spun asta? Pentru că după toată această melancolie şi după tot acest melanj matinal de valuri , ţipete de albatroşi si soare proaspat .... eşti trezit violent de vocile ce şi-au trântit cearceaful peticit exact la 1 metru în faţa ta . Şi nu vocile te lovesc precum un baros in moalele capului... ci înălţimea dialogului academic dintre cele două dudui aflate în floarea vârstei ...:
" - Fah eu mă piş pe mine, că nu am apucat să mă piş când m-am trezit. Hai în apă ...! - Du-te fă şi piş'te ! Nu vezi că nu e nimeni ,iar baiatu' asta nu te vede că doarme [N.E.- eu stăteam cu ochii închişi ,prins de vraja valurilor ...şi forţat de razele soarelui ce deja se înălţase de 2 coţi pe cer] "
~ Adaug uimit că totuşi anul acesta nu am văzut niciun CĂCAT de origine umană plutind printre valurile mării (excceptandu-i pe cei cu ochi,nas şi ochelari Versace ). Este totuşi un semn de progres faptul că lumea nu se mai cacă în apă şi au rămas fideli doar părţii cu urinatul...~
Într-o astfel de dimineaţă ,îmbăindu-mă în ultravioletele de matineu şi bucurându-mă că m-a născut mama român , am zărit un grup în jurul unui tractor ,muncind de zor, la dat cu lopata şi cu furca, pentru a aduna algele aduse de valuri peste noapte şi diferitele gunoaie din jurul lor. La început nu mi-am dat seama că sunt copii . Am crezut că sunt simpli angajaţi de la salubritate ce îşi îndeplinesc atribuţiile pentru care sunt plătiţi. Când s-au apropiat mai mult am observat că sunt cu toţii copii. Majoritatea aveau vârste undeva în jur de 14 ani. Erau vreo 10 . Doar 2 dintre ei păreau puţin mai mari (undeva la 16-17 ani). Am rămas şocat. Şoferul utilajului (escavator), care îi însoţea, îi brusca şi era foarte agresiv cu ei (verbal şi fizic). Se purta cu ei de parcă erau iobagi ,iar el administrator de moşie . Erau epuizaţi (probabil treziţi de la orele 3-4 dimineaţa) ,dar nemernicul nu îi lăsa nicio clipă să se odihnească.
Atunci am pus mâna pe aparat şi i-am fotografiat.
Vă mai aduceţi aminte de deţinuţii cu pedepse mici(boscheţi) care,acum câţiva ani, erau scoşi la curăţat de parcuri,măturat de străzi ...prin toate marile oraşe ale ţării? Eheeii credeţi-mă că aceia erau trataţi regeşte în comparaţie cu aceşti bieţi copii .
Probabil cei de la Protecţia copilului şi cei care veghează la respectarea drepturilor minorilor acţionează doar în situaţiile în care nu este vorba de bani,mână de lucru ieftină, comisioane grase (comisioane ce provoacă orbirea subită a reprezentanţilor unor astfel de organsime ale statului)...
Spre sfârşitul discuţiei mele cu "nea Fane" , am întrebat :
"- Dar de ce nu angajează ADPP-ul şi Apele Române persoane de etnie rroma, fără venituri (că tot urlă ei că sunt discriminaţi şi nu îşi găsesc de muncă) ???"
Nea Fane a râs ironic şi mi-a răspuns că " ŢIGANUL NU DĂ LA LOPATĂ. ŢIGANUL DĂ DOAR CU MĂTURA. LOPATA ESTE PENTRU ALŢII, PRECUM ACESTI BIEŢI COPII LIPOVENI ... PENTRU ŢIGAN AR FI O INJOSIRE..."
*** va urma ***
P.S. - Numarul de inmatriculare al utilajului din fotografiile de mai sus nu cred ca are o prea mare relevanta. Utilajele respective sunt utilaje inchiriate.
L.E. - TOATE CELE POVESTITE IN ARTICOLUL PRECEDENT,IN ARTICOLUL ACESTA SI IN ARTICOLELE CE VOR MAI URMA PE ACEASTA TEMA, SUNT FAPTE 100% REALE SI DEPARTE DE ORICE FEL DE EXAGERARE SAU FABULATIE. Intamplarile au avut loc in perioada 28 iulie - 6 august 2008.
Postări
2 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus:
Buna!
Am download-at de pe blogul tau Coranul si cand sa ma apuc sa citesc atenta, laptop-ul meu cretin (pe care-l schimb maine) a plesnit (cum face la interval de jumatate de ora).
Mi-au placut foarte mult comentariile tale pe blogul Ralucai unde am vazut ca ai cunostinte vaste in materia incalcarii drepturilor omului si totodata in cultura islamica. As vrea si eu sa intru intr-un ONG ce militeaza pentru apararea drepturilor omului, ma gandeam la LADO sau Amnesty.
Asa mi-ai atras atentia :)
Ce ar fi de facut pentru acesti copii? E inadmisibil intr-o tara ce se pretinde a fi civilizata sa se intample asa ceva! Multi abandoneaza de mici scoala din varii motive si ajug pe mana acestor monstrii ce-i exploateaza profitand de imposibilitatea de a se apara si de nevoia lor pentru mijloacele de subzistenta. Nepotul unei cunostinte a ajuns asa. Desi mama lui are posibilitatea sa-l intretina, el a fugit de acasa si a ales aceasta viata. Mama lui a incercat imposibilul sa-l aduca pe calea cea buna, si astfel a ajuns sa afle de ororile petrecute la Kogalniceanu.
Chiar acum ma apuc (in unele limite, cat mai tine panarama asta) sa-ti citesc blogul.
Pe al meu n-ai ce sa vezi, poate doar o spoiled fashion-addicted brat.
Toate cele bune si nu abandona lupta!
PS. Imi amintesti de un prieten virtual ce se semneaza tot Hector.
Iti multumesc pentru comentariu si pentru aprecierea pozitiva a opiniilor exprimate de catre mine pe blogul Ralucai!
Sunt un simplu om, cu rele si cu bune, cu foarte multe lacune si care niciodata nu a intentionat a lasa impresia ca le stie pe toate...
Nu cred prea mult in ONG-uri si consider ca am o mult mai mare libertate de a face ceva nefiind inscris intr-un astfel de organism.
Sunt foarte putine ONG-uri care pot/vor cu adevarat sa faca ceva.
...Insa daca doresti cu tot dinadinsul sa te alaturi unei astfel de organizatii iti recomand Amnesty.
Voluntariatul este totusi o chestiune pozitiva,care ajuta mult, atat pe altii cat si pe tine.
Daca fiecare om al acestei planete ar oferi macar 1 an din viata lui pentru actiuni de voluntariat lumea s-ar schimba mult...
Inca mai sper si inca mai vreau sa cred ca acei copii mai au o sansa si ca se mai poate face ceva pentru ei. Insa in Romania unde mori pe strada si nu iti da nimeni un pahar cu apa... este destul de greu a face ceva pentru astfel de copii.
Dupa cum ai citit in acest articol, autoritatile cunosc situatia (si probabil multe alte cazuri de genul celui povestit de catre tine) si uneori chiar iau parte la aceste abuzuri.
...
Trimiteți un comentariu