(despre viață , despre moarte)
Unduiri de-ngropăciune
Nori coboară peste gând ,
Otrăvind cu amărăciune
Tot ce mișcă pe pământ.
Cu stropi mari se-nfig în trupuri
Sfârâind a suflet ars,
Veninoase crude gânduri...
Sfâșiind tot ce-a rămas.
Ochi deschid și zbiară rânced
În tăcute agonii,
Rămășițe de vis putred
A trădărilor copii.
Aripi își desfac în beznă
Și se-nalță-n infinit ,
Mângâind stinghera gleznă
A gândului negândit.
...............
[M.F. // 8.06.2017]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza ! Injura-ma ! Fii parerist ! Perie-ma ! De bine ... De rau ... De inima albastra ...
La mine in casa , tot eu voi avea decizia finala . :)