Zâmbeşte! Viaţa e frumoasă ... Chiar şi atunci când îţi plouă din tavan. (continuare)

Nu am reuşit încă să mă ocup de poze.
Când voi trece de această perioadă şi voi avea dispoziţia necesară pentru a privi în urmă zâmbind mă voi ocupa şi de fotografii , de povestirea în detaliu a motivelor care m-au determinat să iau situaţia în propriile mâini şi să îmi zugrăvesc singur ,etc.
Acum încerc să fiu optimist şi să am o gândire pozitivă ... în aşteptarea celor care trebuie să vină astăzi pentru a constata avarierea plafonului ( a 3-a oară in ultimele 3 luni) şi să repare stricăciunile (sper că o vor face cum trebuie de data aceasta).
Aseară i-am poftit la mine acasa pe preşedintele şi administratorul asociaţiei de proprietari ... Au venit cu nişte moace de câini nevinovaţi şi expresii pupincuriste ... Promisiuni... Garanţii... M-au păcălit şi de data aceasta...
Am reuşit să îmi păstrez instinctele primare în cadrul limitelor umane .Singurul lucru care (probabil) m-a trădat (şi care de obicei mă trădează ) a fost privirea ...
Mi-a spus cineva odată că atunci când sunt nervos , oricât aş încerca să ascund , mă trădează ochii... Se pare că avea dreptate.

...


.