Jun 10, 2009

PALESTINA - un articol mai vechi din Evenimentul Zilei.

*** Excelent scris . Respect, Oana Dobre ! ***





""" TABĂRĂ DE REFUGIAŢI: Jabalya, iadul inocenţilor .

La periferia din Gaza City, tabăra de fugari civili care au rămas fără case şi speranţe, după 22 de zile de război cu israelienii, seamănă cu apocalipsa însăşi.
(...) După ce au primit adăpost pentru câteva zile în şcoli, s-au văzut nevoiţi să iasă şi de acolo, fiind evacuaţi odată cu terminarea vacanţei elevilor. Au primit de la autorităţile palestiniene 600 de shekeli (aproximativ 170 de dolari), bani care le pot ajunge cel mult de mâncarea pentru o săptămână. De câteva ori pe zi, re zidenţii Jabalyei sunt număraţi, iar casele lor sunt evaluate de organizaţii guvernamentale de la care încă mai aşteaptă un ajutor concret şi consistent.(...) În acelaşi timp, „mascaţii“ Hamas ieşiţi din adăposturi vizitează şi ei zona: ca să dea interviuri şi să îi ameninţe pe aceia care ar îndrăzni să-i acuze pentru ce s-a întâmplat.(...)
Ambulanţă călcată cu tancul, copii ucişi cu sânge rece

Khaled Abel Rabu este omul care nu mai aşteaptă astăzi nimic nici de la autorităţile Hamas, nici de la ONG-uri sau politicieni. Aşezat pe o piatră în faţa casei sale distruse, spune că nimeni nu-i poate da înapoi ce a pierdut în după-amiaza de 7 ianuarie: pe Swaad şi pe Amel, fetiţele sale de 7 şi, respectiv, 2 ani. Fără să-şi dezlipească ochii roşii de zidurile fărâ miţate ale casei, Khaled îşi spune povestea cu răbdare, fiindcă pentru el timpul s-a oprit în acea zi, la ora 12.50. Atunci primul tanc Merkava a ajuns în Jabalya.

„Am rămas acasă pentru că toţi ştiau că noi nu avem nicio treabă cu Hamas. Mai veniseră şi în martie 2008 şi trecuseră prin faţa casei fără să se întâmple nimic. Acum s-au oprit la noi trei tancuri şi ne-au strigat să ieşim. Am ieşit afară eu cu soţia, mama şi cei trei copii. Samar, cealaltă fetiţă a noastră care are 4 ani, este acum rănită, în spital“.


Înainte să ajungă faţă în faţă cu israelienii, Khaled s-a gândit că poate să mai ia o singură măsură de precauţie: să poarte în mână un steag alb. „Am văzut că tancurile erau îndreptate chiar către uşa noas tră. Au ieşit din Merkava doi soldaţi. Mâncau chipsuri şi ciocolată. Am stat cinci minute ochi în ochi, la uşă. Apoi, a ieşit al treilea soldat, cu o mitralieră M16 şi a început să tragă. Nu ştiam spre care dintre noi vin gloanţele. M-am uitat la Amel, am văzut cum i-a ieşit stomacul afară din corp. Apoi, la Swaad: gloanţele îi tăiaseră corpul şi îi ieşise inima.“ (...) """
[Evenimentul Zilei; articol de Oana Dobre]

>Pentru intreg articolul CLICK AICI .<

0 elucubratii mai dihai decat cea de mai sus: